Categorie: „IZVOR” de GÂNDURI

Părinți și copii… sau invers – I

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE

parinti si copii

Am ales să scriu ocazional articole pe această temă, cu mare „strângere de inimă”, datorită dificultății cazurilor și a sensibilității subiectului. Multe persoane se pot simți acuzate sau atinse insensibil de aceste scrieri, dar pe de altă parte, există și riscul ca unele drame să se repete datorită necunoștinței și mai ales a lipsei timpului investit în relația copil-părinte.

Tema aceasta, e destul de puțin abordată în mediul neoprotestant, cu toate tonele de predici existente, și nici faptul că scriu eu, nu ar putea însemna ceva semnificativ, ar însemna poate ceva de genul unei picături în oceanul de apă. Oamenii se tem din ce în ce mai mult să scrie sau să vorbească pe această temă, sau dacă o fac, o abordează strict doctrinar și superficial, lucruri de care nu suntem străini deloc. Teama de a aborda astfel de teme, resimțită și de mine, se datorează în principal din cauză că „nu știi ce vor deveni copii tăi când cresc”, adică nu poți să o faci pe cocoșul, dacă nu ai copiii mari deja, e una din barierele folosite de cele mai multe ori degeaba întrucât trag nădejde că nimeni nu își permite să vorbească despre „meseria de părinte” ca să se laude sau să se „dea mare”. A doua cauză a neabordării acestei teme este imensitatea subiectului și milioanele de situații diferite.

În trecut mai mult, dar și acum se mai folosea „testul copilului” pentru cei care predicau. El era simplu, erai întrebat „dar câți prunci ai frate”. Dacă vorbeai ceva de parenting, trebuia să ai scor mare la testul copilului peste 7-8, altfel riscai să fii împroșcat cu pietre „verbale”. Era un fel de blasfemie să spui ceva de creștere a copiilor, tu care aveai doar 1-2-3 copii. Acum e o altă situație, oamenii au cam „ratat” în misiunea de părinte, sau cred ei că au ratat, și din acest motiv, văzând ce s-a întâmplat „la case mai mari” nu prea mai au mulți curajul să vorbească sau să scrie despre parenting. Totuși, nevoia este mare.

Cât de vrednic sunt eu să scriu despre asta? Sincer… nu sunt vrednic, sunt un părinte imperfect, defect, care încearcă să educe copiii prin exemplul personal în mod deosebit, care nu și-a mai bătut copiii de ani de zile și când a făcut-o și-a cerut iertare de fiecare dată. Sunt un părinte care încă nu știe ce îi oferă viitorul cu privire la copii săi, care nu are un scor bun la „testul copilului” care încearcă din răsputeri să Îl înduplece pe Dumnezeu să aibă milă de pruncii lui. Sunt un tată care nu se poate da deștept, specialist, tare, puternic sau super sfânt. Dar voi scrie în special pentru că am primit zeci de întrebări cu situații care cer un răspuns. Voi scrie subiectiv, voi expune punctul meu de vedere, pe care îl verific scriptural și sper să fac o verificare obiectivă. Așadar, voi încerca într-un fel, să public răspunsurile unor întrebări primite la consiliere, poate vor fi de folos mai multor persoane nu doar uneia singure.

Aceste scrieri nu au pretenția de a fi complete, literă de lege sau autoritate, vor fi doar niște informații care pot întregi „baza de cercetare” a părinților care caută soluții pentru diferite probleme în relația cu copiii lor. Responsabilitatea formării copiilor revine fiecăruia dintre noi în parte, nu poate fi pusă în cârca unuia care scrie, unuia care vorbește, învățătorului de școală duminicală, pastorului, preotului, profesorului de religie sau a altei persoane. Așa că, fiecare părinte, începând cu mine, are datoria de a se asigura că alocă un timp suficient relației cu copii lui, și că face tot ce se poate la un moment dat pentru formarea lor.

Unul din marile păcate moderne în privința educării copiilor, e faptul că preferăm să slujim lui pe mamona decât să petrecem timp acasă, cu copiii și partenerul de viață. Ne temem tare că vom muri de foame sau că o vom duce rău și teama aceasta ne determină să lăsăm copiii în brațele școlii și ale tehnologiei și astfel se garantează eșecul datoriei de părinte, eșec garantat și cu diplomă recunoscută internațional.

Vă propun în această serie, să privim în noi, la imperfecțiunile noastre și la putințele noastre, să privim în copiii noștri, și la înclinația lor spre păcat dar mai ales, supă ce am văzut situația și starea noastră umană, să ridicăm privirile în sus și să privim la putința lui Dumnezeu, să cerem din mâna sa înțelepciune și inspirație pentru îndeplinirea onorabilă a „datoriei de părinte”.

Toate articolele pe această temă le voi grupa sub meniul SERII la rubrica „Părinți și copii”. Mâine încerc să abordez una din problemele semnalate: Adolescentul meu iubește pe cine nu trebuie.

Foto: iStock

Sursa: http://www.filedinjurnal.ro/

Asumă-ți riscul de a umbla cu Dumnezeu în 2016

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Articole pt.sărbătorile de iarnă, EDITORIALE, MEDITAŢII

samy-tutac

Cineva a făcut un studiu despre riscuri și a stabilit mai multe principii cu privire la asumarea riscurilor. Primul principiu descoperit sună foarte încurajator:”Totul este riscant!” Sau cum zicea Ortberg:”Nu poți umbla pe ape dacă nu cobori din barcă!” Oricum statisticile spun că cei mai mulți oameni care au murit până acum, au murit în pat. Una dintre cele mai bune cărți despre riscuri este Iosua, a șasea carte din Sfânta Scriptură. Cartea lui Iosua relatează deplasările lui Israel din pustie spre Țara Promisă și stabilirea lor în Țara stămoșilor lor. În același timp ne dezvăluie cum s-a folosit Dumnezeu de Iosua și cei din generația lui pentru a finaliza lucrarea pe care Moise și cei din generația lui au început-o, dar n-au finalizat-o. Cu siguranță, cartea aceasta este despre riscuri și despre asumarea riscurilor. Iosua a fost un om care în mod curajos și-a asumat niște riscuri, iar acest lucru s-a datorat convingerilor sale puternice și mai ales convingerii că Dumnezeu este cu el. „Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi”…acesta a fost refrenul lui Iosua. Am învățat de la Iosua patru adevăruri despre asumarea riscurilor.

Cei care își asumă riscurile:
1. Trăiesc înaintea contemporanilor lor.
2. Trăiesc deasupra circumstanțelor lor.
3. Trăiesc mai adânc decât intensitatea calamităților suferite.
4. Trăiesc dincolo de abilitățile lor.

În călătoria noastră spre Țara Promisă avem mandat, de la Domnul Isus, să împărtășim Evanghelia cu toți oamenii, până la marginile pământului. Vom face asta trăind pentru El cu convingeri puternice și asumându-ne orice risc? Totul este riscant, dar Cristos, care este în noi și cu noi, este mai mare decât orice risc. Pentru un creștin serios nu există decât o singură alternativă…asumarea riscurilor. Și ascultarea de porunca Domnului Isus. Să aveți parte de binecuvântarea prezenței lui Dumnezeu în 2016 și curajul de a risca să umblați impreună cu El!

Pastor Samy Tuțac

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Stiri Crestine.ro – Asumă-ți riscul de a umbla cu Dumnezeu în 2016

Cadoul lui Dumnezeu pentru tine – Tiberiu Pop

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Articole pt.sărbătorile de iarnă, EDITORIALE

Jesus birth

Craciunul este cadoul lui Dumnezeu pentru tine. De Craciun Dumnezeu a trimis in lume, ce a avut mai bun, pe unicul si singurul lui Fiu, printul cerului si Domnul domnilor.

Craciunul este momentul in care pamantul s-a intalnit cu cerul, prin faptul ca cineva din cer cu chip de Dumnezeu a venit aici pe pamant.

Craciunul este momentul sperante unei vietii mai bune. El a venit sa mantuiasca si sa ii duca pe ai Sai intr-un loc mai bun.

Craciunul este momentul in care lumea noastra a devenit un loc mai bun. Perioada in care a venit Isus era perioada Imperiului Roman cand doar jumatate din populatie ajungea la varsta majoratului, datorita razboaielor, foametei, si bolilor. Insa a venit Isus sa ne arate o cale mai buna, un drum mai frumos, in care razboiul trebuie sa se terminte, foamea trebuie potolita prin a intinde o mana celui lipsit, certurile trebuie sa inceteze pentru ca El este printul pacii, oamenii trebuie sa cante deoarece la Craciun ingerii si pastorii au cantat. Si in ultimul rand bucuria trebuie sa ne insoteasca pe toti.

Bucura-te de Craciun alaturi de Isus si de cei dragi
Dumnezeu sa te binecuvanteze.

Tiberiu Pop

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Traian Dorz – Scrisoare de Craciun

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Articole pt.sărbătorile de iarnă, EDITORIALE, MEDITAŢII

O poza personala pretioasa

“…Lumea aceasta pe care a iubit-o Dumnezeu atât de mult, lumea aceasta pe care a răscumpărat-o Hristos cu preţul atât de mare al Sângelui Său sfânt, lumea aceasta se leapădă acum pe faţă şi în chip aşa de vinovat de către Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul ei şi se lipeşte atât de desfrânat de satana, vrăjmaşul lui Dumnezeu, care I-a luat locul lui Iisus în casa Lui, locul lui Dumnezeu în moştenirea Sa, locul Duhului Sfânt în lăcaşul Său, scoţând afară pe Dumnezeu şi spunându-I: „Tu nu mai ai loc aici!”.

Scumpii mei fraţi şi surori, iată gânduri la care trebuie să medităm adânc fiecare dintre noi. Şi, cu prilejul acestei sărbători, să învăţăm de la îngeri cât să fim de curaţi. Şi de la păstori, cât să fim de veghetori. Şi de la magi, cum să ostenim de credincioşi pentru aflarea Mântuitorului.

Dar şi mai mult să învăţăm de la Simeon cum să-L aşteptăm cu o viaţă sfântă, temătoare de Dumnezeu şi cu o nădejde neclintită şi puternică, iubitoare şi trează, fierbinte şi mereu proaspătă, până ce-L vom vedea, până ce-L vom întâmpina, până ce se va striga: „Binecuvântat este cel care vine! Osana, Împăratul şi Dumnezeul nostru!”.

Căci El, Iisus Cel ce vine, va veni în ceasul în care nu ne gândim şi răsplata Lui va fi nebănuită şi strălucită pentru toţi acei care L-au iubit şi L-au aşteptat în curăţie.”

Sursa http://www.oasteadomnului.ro

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Scrisoare de Crăciun pentru văduve (în loc de pastorală) – Deus Nobiscum! – update PS

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Articole pt.sărbătorile de iarnă, EDITORIALE

De doi ani nu mai scriu pastorale. Nici de Crăciun, nici de Paște. Sînt membru simplu. În această seară Domnul mi-a pus pe inimă să scriu o scrisoare pentru văduve. Zăcea de mult în coacere în mintea mea. De vreo 40 de ani. Poate că odată cu ieșirea mea din pustiu pot să articulez cîteva gînduri.

mama la 27 de ani, cînd a rămas văduvă

Dragele mele, mame, surori, fiice,

Dragă mamă, Gabi, Lili, Abigail și celelealte văduve dragi,

Astăzi este Crăciunul, sărbătoare a Luminii, Păcii, Bucuriei, dar în fața voastră ezităm să spunem CRĂCIUN FERICIT! Cum poate fi, cînd umbrele singurătății vi se așează pe creștet între fire care albesc repezit?

Astăzi toți stau cu familii și tații deschid Scripturile și masa este întreagă. Vouă vi se arată un scaun gol și plîngeți în servete și umpleți batistele cu lacrimi.

Sursum corda! Sus inimile! Să le aveți la Tatăl!

Știu cum este! Am mîncat pîinea văduvei. Știu cum este să auzi sughițurile de plîns din cealaltă cameră, cînd mama se ascundea să plîngă să nu o vedem noi. Dar o auzeam.

Știu cum este! Știu cum este să gelozești familiile complete. Să te întrebi ce și cum trebuie să fie un tată în casă. Cum ar fi să fie?

Știu însă cum este să îl descoperi pe Dumnezeu ca tătă al orfanilor și apărător al văduvelor. Aceasta numai văduvele și orfanii o pot descoperi. Dumnezeu se descoperă într-un mod diferit celor fără tați ca Tată absolut și pentru noi, dragele mele, Tatăl nostru, rugăciunea, are conotații cu totul diferite. O spunem altfel. Cu totul altfel.

Veți descoperi că Jesus Victor, Isus Biruitorul, Mirele Ceresc, este cu totul diferit pentru voi decît pentru oricare altă femeie în-soțită.

Voi, nu altele, veți descoperi numele lui Isus descoperit de Încarnare – Emanuel, Dumnezeu este cu noi. Deus Nobiscum!

Radu, Nelu, Cristi, Onisim, bărbații voștri nu mai sînt cu voi, dar Dumnezeul lor este cu voi! Tații copiilor voștri nu mai sînt să-i salte în cîrcă, dar Tatăl cel ceresc își întinde Brațele prin Duhul și Cristos spre ei și pe Brațele acestea puternice îi poartă. Mai bine decît tați care îi pot scăpa sau, prea ocupați fiind, îi pot scăpa din vedere.

Astăzi Îl strigăm pe Dumnezeu pe nume, numele lui secret, ascuns ca taină de la începutul veacurilor, numele de păcăleală pentru Diavol – DUMNEZEU ESTE CU NOI! DUMNEZEU ESTE CU VOI!

Dacă lucrurile stau așa, dați-mi voie să vă îndrum în cîteva cărări, bătute acum deja:

  1. Nu deznădăjduiți! Lumea nu s-a sfîrșit. Istoria continuă. Viața merge înainte … spre ceruri. Priviți înainte, nu înapoi. Nostalgia vă va ucide bucuria și copiii vă vor fi copleșiți de negreala unui doliu prea prelungit. Da, doliul își are rostul lui. 1 an. După aceea, descerniți-vă și descrețiți-vă. Există încă viață mai departe. Nostalgiile(etimologic – durerile reîntoarcerilor) trebuie – TREBUIE – să vă părăsească treptat, dacă nu vreți să vă sufocați copiii în lacrimi. Bucurați-vă că Dumnezeu vi i-a lăsat ca mîngîiere, mîngîiați-vă atunci. Asta am învățat de la mama. S-a concentrat asupra noastră și, după o vreme, fața i s-a înseninat din nou. Am putut rîde, glumi, ne-am veselit. Am avut o copilărie fericită! REPET: RĂMAS ORFAN LA 5 ANI, AM AVUT O COPILĂRIE FERICITĂ! Foarte fericită!
  2. Aveți un viitor și o nădejde! Faceți planuri! Călătoriți, luați-vă concedii frumoase. N-am fost de acord întotdeauna cu destinațiile alese de mama pentru concediile noastre. Călimănești – Căciulata? Cumplită plictiseală chiar și pentru un copil de 10 ani. Dar și acum țin minte că am fost ÎMPREUNĂ! Mama n-a economisit banii pentru concedii. Ne-am dus și ne-am plimbat peste tot. Am mîncat ca domnii la restaurante. Am RISIPIT cu bucurie, ca un fel de compensație. De atunci mi-a rămas dorul de călătorii și hălăduire. Călătoresc ca să mă regăsesc, să mă reorientez! Sînt încă atît de multe locuri frumoase, atît de multe lucruri de văzut, atîtea melodii de ascultat, atîtea bucurii care vă așteaptă! Sînt pe drum! Dumnezeu vi le-a pregătit! Lăsați-vă surprinse de El! Nu vă învinovățiți că vă bucurați!
  3. Bucurați-vă! Iarăși zic: Bucurați-vă! Bucurați-vă de ce v-a rămas! Surprize, cadouri! Mănuși galbene? Fular roșu? Asta se găsea. Dar țin minte și acum că atunci cînd toată lumea tînjea, noi aveam banane. Crude și numai două, este adevărat, dar și acum îmi place gustul bananelor crude. Mă aruncă în timp înapoi în vremea în care eram mulțumitori că Dumnezeu ne-a dăruit ceea ce alții nu aveau. Portocalele, raritate în anii 80, ne așteptau sub pom. Mașinuța chinezească, cu roșul acela profund, vișiniu, culoare metalizat de vișină putredă, mașinuța aceea de pompieri pe care Moșul de la Grădiniță mi-a adus-o MIE (știam oricum că este cumpărată de mama și adusă educatoarei ca să îi fie dată moșului Gerilă … ), aceea a fost mai dihai și mai grozavă decît a tuturor celorlalți băieți din grupă. Mama a știut să ne bucure, nu să ne alinte, ci să ne facă să ne simțim iubiți și speciali. Eram oricum altfel decît ceilalți copii, dar eram AI EI. Ca o tigroaică se repezea să ne apere și asta ne dădea odihnă și confort sufletesc. A făcut cereri peste cereri și a insistat pînă cînd am primit apartament de la Partid. Ne-am bucurat de rezultatele luptei! Ne-am bucurat!
  4. El va purta de grijă! Fără datorii! Dacă sînteți văduve nu aveți nicio scuză să împrumutați. Aceste bucurii nu se fac din împrumuturi și din datorii. Dumnezeul vostru este bogat și vă va purta de grijă, dacă veți strînge cînd trebuie și veți risipi numai atunci cînd este necesar. Dreapta cumpănă și înțelepciunea vă vor ajuta. Se poate trăi și în belșug și în sărăcie decentă, dar întoteauna cu destulul. Niciodată n-am dus lipsă! NICIODATĂ!
  5. Nu vă încredeți în oameni, agățați-vă de Trupul Lui, de Biserică! Văduvele tinere să se căsătorească. Așa ne învață Scriptura. Dar… dar… dacă nu vă recăsătoriți (nimeni nu va trebui să vă condamne și recăsătorirea nu înseamnă trădarea soțului. Nicidecum!), DACĂ alegeți să nu vă recăsătoriți, nu vă puneți încrederea în oameni. Dacă vă ajută biserica, da, dar omul ”binevoitor” poate fi o trestie în care, dacă te sprijini, îți va străpunge mîna. Încredeți-vă în Domnul, dacă asta alegeți și nu vă lăsați purtate din grijă în grijă. Dacă nu puteți răzbi singure, rugați-vă ca Domnul să vă dea din nou sprijin potrivit. Apelați la Biserică atunci cînd aveți nevoi diferite și mai ales în cele materiale. Este datoria Ei să vă poarte de grijă. Vedeți cîte texte sînt despre văduve în Scripturi!
  6. Nu pierdeți momentele, clipele! Copiii vor crește repede. Foarte repede. Pînă vă dezmeticiți voi din durere s-ar putea să pierdeți copilăria, adolescența, tinerețea copiilor voștri. Copiii au pierdut destul prin dispariția tatălui. Nu vă pierdeți și voi precum un copil rătăcit într-o pădure, care nu mai găsește calea. Lumina Cuvîntului este o candelă pe cărare, chiar și pe o cărare mai îngustă și mai întunericită ca a voastră.
  7. Nu lăsați Cuvîntul și Rugăciunea! Chemați-vă copiii la rugă, la ruga de seară. Semănați-le sămînța Cuvîntului în inimi! Va da roade mai devreme sau mai tîrziu!
  8. Odihniți-vă! Odihniți-vă în Domnul în mod spiritual, dar odihniți-vă și fizic. Aveți dreptul! Nu vă considerați salvatoarele lumii și ale copiilor voștri. Vă puteți educa odraselele, dar nu le puteți mîntui. Nu vă epuizați în hiperresponsabilizare. Nu faceți pe eroinele. Nu trebuie să încurajați voi pe toată lumea, nu trebuie să fiți modele pentru chiar toată lumea. Aveți dreptul să fiți femei, vase slabe, să plîngeți, să rîdeți, să strigați de disperare, să bociți din cînd în cînd, să dormiți 8 ore, să vă hrăniți cum trebuie. Aveți porunca de a vă păstra Sabatul neatins.
  9. În continuare frumoase! Frumoase și îngrijite și decente. Chiar dacă ați decis să nu vă recăsătoriți niciodată ca mama, pierderea soțului nu înseamnă să fiți balcîze și lălîie ca Irinuca din povestea lui Creangă, arătînd tot timpul ochii umflați de plîns ca dovadă a iubirii supreme. Mama, după ce și-a revenit, ba chiar și acum, la 67 de ani, se poartă cochetă, elegantă, de mi-a fost drag întotdeauna să merg cu ea prin oraș. Frumusețea în decență și sfințenie este o celebrare a creației lui Dumnezeu, a modului în care El și-a arătat îndurarea față de voi și trupește. Neispititoare, dar frumoase spre Slava Lui!
  10. În slujire specială. Dumnezeu v-a dat o cruce. Nu este nefolositoare. Cu mîngîierile pe care le primiți veți mîngîia pe altele. Slujți-i pe sfinți! Slujiți-vă colegele de suferință, văduvele viitoare și cîte încă vor fi! Dumnezeu v-a dat o povară, pe care Biserica o va purta alături de voi, dar și voi sînteți Biserica și, femei în vîrstă cînd veți fi va trebui să le învățați pe cele tinere cum să se poarte cu bărbații și copiii.

E Crăciun, dragele mele, mame, surori și fiice. E Crăciun și este Lumină, o Lumină care a biruit întunericul. El a traversat Cerurile ca să fie CA noi și CU noi, pentru ca odată să fim și noi CU EL și CA EL.

Viața aceasta trece așa de rapid. Din Crăciun în Crăciun parcă pășim tot mai repede, pînă la ultimul pe care îl vom fi petrecut aici.

Sorbiți cu nesaț viața, căci VIAȚĂ aveți în El! Mergeți cu eleganță pe cărare, căci deja ați cunoscut CALEA, trăiți cu adevărurile crunte și realitățile dure ale singurătății ca unele care Îl cunoașteți ca ADEVĂR!

O, ce veste îmbucurătoare se cîntă și pentru voi! O, ce veste minunată, aceasta este și pentru voi!

Cu dragoste sfîntă,

cineva care a privit din partea cealaltă a văduviei ….

UPDATE:

Am uitat ceva important: nu vă umpleți casa de fotografii din trecut, mai ales fotografii cu cel ce este dincolo. Dor foarte tare. În primele săptămîni după moartea tatălui nostru pe aproape era tabloul tatălui meu, acela care fusese pus pe sicriu. Sora mea plîngea zilnic, mai ales seara, cu tabloul în brațe. Prea multe obiecte personale ale celui care a plecat păstrate împrejur, prea multe fotografii la vedere (le puneți în albume și le deschideți din cînd în cînd), toate acestea nu fac decît RĂU. Foarte mult rău. Închideți acest capitol din viața voastră și nu îl mai deschideți des. Faceți poze cu ai voștri copii, creați noi amintiri și noi stîlpi de aducere aminte. Nu la întîmplare era obiceiul acela de a da ”pomană” dintre obiectele celui plecat către cei în nevoie. Noi, evanghelicii, nu avem această instituție, deloc legitimabilă biblic și teologic, dar dăruirea în numele Domnului este o idee bună. Este mai bine să vă despărțiți de cît mai multe dintre aceste obiecte. Păstrați cîteva amintiri, cîteva lucruri esențiale. Atît! Fractura trebuie să fie completă. Ruperea desăvîrșită pînă la întîlnirea de dincolo de istorie. Dumnezeul oricărei mîngîieri, El să vă mîngîie!

singuratate de 1 luna

http://mariuscruceru.ro/