O ce veste minunata


Jesus birth

Se apropie sarbatoarea de Craciun. Ca in fiecare an, oameni de pretutindeni, se pregatesc cum pot ei mai bine pentru aceasta zi importanta. Familiile imprastiate peste tot, in toate colturile tarii, ba chiar ale pamantului, se aduna laolalta sa sarbatoreasca  impreuna aceasta sarbatoare minunata. Peste tot se vad strazile impodobite cu lumini de Craciun de toate culorile si care stalucesc in noapte. Brazi de Craciun sunt impodobiti, in mijlocul pietelor, la mall-uri, prin toate magazinele care ne imbie cu colinzile lor si cu atmosfera acestei sarbatori si ne indeamna sa cumparam acele cadouri care dorim sa aduca un zambet de bucurie pe fetele celor iubiti ai nostri. Casele noastre sunt si ele frumos impodobite, cu aceleasi lumini de Craciun care ne incanta la privire, vedem peisajul scenei cu ieslea de la Betleem presarata cu multa grija pe iarba din fata multor case care vrea sa ne spuna despre dragostea de sus ce ni s-a dat in dar.

Oamenii la despartire se saluta cu salutul „Merry Christmas” ce ne da sa intelegem ca au primit in inimile lor vestea buna a Celui ce s-a nascut pe pamant pentru noi. Colindatorii te surprind placut atunci cand ii vezi ca apar din mijlocul multimii pe la mall-uri sau prin locuri neasteptate si unul cate unul, apoi toti in cor canta si dau inchinare si il slavesc pe Pruncul Isus Christos. Esti inundat de o bucurie pe care nu o poti stapani, iar cei multi trecatori sau cumparatori care se perinda pe acolo se opresc cu mare placere si se ingramadesc laolalta ca sa auda aceste colinde minunate care vestesc Nasterea Domnului nostru.

Jesus is King

Bisericile au programe speciale pentru aceasta sarbatoare, si ne invita cu placere ca sa avem parte impreuna la aceasta bucurie, si sa aducem si pe altii care de obicei nu calca in biserici sa vie si ei sa dea cinste Domnului Isus. Este o atmosfera de sarbatoare, este sezonul de Craciun care inspira pace si bucurie intre oameni. Ne aminteste despre darul lui Dumnezeu,  un dar care ni s-a dat noua oamenilor atunci cand L-a trimis pe Fiul Sau Isus Christos sa se nasca intr-o iesle din Betleem, un sat mic si neinsemnat. Dumnezeu a trimis un inger sa spuna pastorilor vestea buna, vestea ca s-a nascut un Imparat, iar magii calauziti de o stea au venit de la Rasarit cu daruri pentru a se inchina acestui Imparat nou nascut. Si deodata o oaste cereasca de ingeri s-a unit laudand pe Dumnezeu si zicand: „Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui” (Luca 2:14).

Sa dam si noi lauda si cinste acestui mare Imparat Isus Christos si sa dam de veste toturor acelor care inca nu-L cunosc. El a venit la noi ca sa ne de-a pacea, sa ne umple inima de bucurie, sa ne de-a speranta vesniciei, si sa locuiasca in inimile noastre. Acesta este darul fara de pret pe care Dumnezeu ni l-a dat noua celor care odinioara eram pierduti si fara nici o nadejde. Este vestea cea buna care sa rasune peste intreg pamantul, ca intr-o zi ca astazi, cu peste 2000 de ani in urma s-a nascut Acela fara de inceput, cel care vrea sa ne mantuie de la pierzare, si sa ne duca in Raiul sau acolo unde nu va mai fi noapte, nici plansete, nici dureri, nici chinuri,nici neajunsuri, nici moarte, ci vom trai vesnic impreuna cu Imparatul nostru Isus Christos!

Mergeti si duceti pretutindeni vestea cea buna si minunata si dati slava Imparatului! Este sarbatoare, sarbatoarea bucuriei, sarbatoarea sfanta a Craciunului, Nasterea Mantuitorului, sa ne bucuram si sa ne veselim cu totii caci El a venit la noi!

Va dorim la toti un „Craciun Fericit” si „Merry Christmas”

– O scriere de A.C.-

Matei 16:15

 Apoi le -a zis: ,,Duceţi-vă în toată lumea,

şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

https://rodiagnusdei.wordpress.com/

Am de toate dar nu sunt fericit


nefericire1

Probabil am mai scris puţin despre subiectul acesta dar este aşa de vast încât s-ar putea scrie încă mii de volume în plus la ce s-a scris deja. Paul, stătea aruncat pe canapeaua din cabinetul de consiliere şi privea tavanul de parcă putea vedea dincolo de el. Vorbea încet, cu voce stinsă, fără pic de vlagă în el. Primele lui cuvinte au fost: „Pur şi simplu  nu mai vreau să trăiesc”, a urmat o pauză lungă după care a continuat „am tot ce mi-am dorit, am sănătate, relaţii, bani, tehnică, maşini, sunt apreciat, am studii înalte, am o relaţie cu Dumnezeu dar pur şi simplu devin din ce în ce mai trist, mai deprimat şi gândul inutilităţii, zădărniciei şi al nefericirii mă urmăresc la fiecare pas.”

Clienţi ca Paul trec destui prin cabinetele de consiliere şi sunt tipul de clienţi la care „te chinui” efectiv să găseşti o cauză a nefericirii lor sau mai degrabă a lipsei lor de sensibilitate faţă de fericirea pentru care alţii s-ar bucura dacă ar fi în viaţa lor. Ei nu sunt neapărat toţi oameni cu de toate dar în general au cam tot ce alţii îşi doresc pentru a se considera fericiţi. De fapt, cred că şi ei la un moment dat şi-au dorit să ajungă la acea stare în căutarea fericirii şi când au ajuns să deţină ceea ce şi-au dorit şi au experimentat tot nefericire au intrat în depresii. Genul acesta de depresii sunt devastatoare şi foarte greu de abordat în terapie.

De ce intră oamenii „care nu au motive” în depresii şi de ce cochetează ei cu suicidul e greu de identificat cu precizie dar am identificat cele mai frecvente cauzalităţi cu care clienţii au venit la mine. Iată câteva din ele:

Una din cauze este tânjirea lor conştientă sau inconştientă după o relaţie cu Dumnezeu. Oamenii au fost creaţi cu o nevoie de Dumnezeu, cu nevoia de a relaţiona cu Creatorul. Multe surogate folosesc oamenii pentru a completa această nevoie sau dorinţă lăuntrică inexplicabilă. Satisfacerea tuturor dorinţelor e tot un surogat pentru această nevoie. Pur şi simplu avem nevoie de Dumnezeu, de relaţie cu El şi oricât am încerca să ne acoperim această nevoie cu altceva tot ajungem să fin nefericiţi pentru că nimic nu poate potoli setea de Dumnezeu decât Dumnezeu însuşi prin Isus Hristos.

nefericire 2O altă cauză este trăirea unei vieţi puternic excitate. Când spun asta nu mă refer la excitaţia sexuală ci la cea mentală care poate cuprinde sau nu partea sexuală. Trăim o viaţă în care toate simţurile ne sunt provocate la maximum. Gusturile ne sunt asaltate de stimuli puternici prin tot felul de chimicale aşa că nu vom mai simţi mare plăcere pentru gusturile reale. După o bomboană cu fructe încearcă să mănânci un măr că nu prea îl poţi termina. Gustul său e prea puţin intens ca să ne placă. Auzul ne este bombardat cu stimuli puternici. Ritmuri, sunete, bubuituri, tot felul de efecte electronice în muzica de azi astfel încât orice piesă pur acustică, orice piesă clasică ne va părea plicticoasă. Văzul ne este şi el supra excitat de tot felul de culori artificiale, de mii de imagini pe secundă la televizor, de forme voluptuoase care apar de la ambalajele maţelor de porc până la reclama la maşini foarte scumpe. Ochii noştri se vor „plictisi” să vadă frumosul unui mac de pe marginea drumului, se vor simţi trişti să privească dealul din apropiere supă ploaie, nu vor mai găsi plăcere să vadă jocul norilor pe cer pentru că sunt învăţaţi cu stimuli foarte puternici pe care în mod natural nu îi avem. Mirosul nostru la fel. Va fi incapabil să ne transmită bucurie şi împlinirea la întâlnirea aromelor unui ogor proaspăt cosit, la contactul cu aromele naturale, trandafirul nu va mai avea miros pur şi simplu pentru că suntem obişnuiţi cu arome artificiale puternice din creme, deodorante, parfumuri etc. La fel şi cu celelalte simţuri ale noastre. Suntem pur şi simplu drogaţi de artificial şi naturalul aproape nu îl mai putem percepe sau dacă îl percepem e insuficient. Cauza asta nu îi ocoleşte deloc nici pe cei care îl au pe Dumnezeu în viaţa lor.

Idealurile false sunt o altă cauză a nefericirii. Noi oamenii trăim după modele, fiecare de-a lungul vieţii ne luăm drept reper un om sau mai mulţi care nouă ni se par fericiţi, care ni se pare că au atins împlinirea. Inconştient de cele mai multe ori acei oameni ne devin modele de viaţă şi ne luptăm să ajungem ca ei în tânjirea noastră după realizare. Lupta este mare, eforturile sunt mari şi cânt în sfârşit ajungem în acea  poziţie, căutăm cu efervescenţă şi precipitare fericirea pe acolo pe undeva şi ea nu este, atunci începe ca o tristeţe inexplicabilă să ne pătrundă insistent în cele mai profunde părţi ale fiinţei noastre şi să ne inunde încet încet fiinţa. Suntem dezamăgiţi că am făcut mari eforturi să o găsim dar ea nu e acolo, ne simţim trădaţi, păcăliţi, pierduţi.

Idealurile părinţilor sunt şi ele cauză de nefericire. Mama a dorit să te faci doctoriţă sau tata a  dorit să te faci inginer. A apreciat toată viaţa sa de muncitor în fabrică acest gen de oameni. Erau respectaţi de toţi, erau cinstiţi si aveau şi bănuţi frumoşi. De asta au decis că măcar copii lor să devină ceea ce ei nu au reuşit. Dorinţa lor nu era rea dar  nu toţi am fost făcuţi pentru astfel de meserii şi aşa se face că unii ajung oameni mari, aşa cum mama sau tata i-au vrut dar sunt complet nefericiţi, nu se regăsesc, nu au satisfacţii şi fericirea pur şi simplu nu se intersectează cu ei pe traseu. Ajung oameni mari pe scara socială, oameni deştepţi, citiţi, buni profesionişti să se arunce din disperare în braţele alcoolului sau chiar în braţele morţii. Toţi se întrebă cu uimire „da ce n-a avut ăsta de s-a omorât?”

Tânjim mult după fericire dar fericirea fuge de noi. De fapt… o alungăm printr-un stil de viaţă artificial, prin trăirea vieţii altora, prin căutarea ei în locuri greşite. Ce o fi fericirea asta şi pe unde hoinăreşte de azi tot mai puţini oameni o găsesc deşi cheltuiesc sume imense de bani pentru a o prinde măcar câteva secunde? De ce fuge aşa de repede? Unde se ascunde? Sau de ce ne dorim toţi să fim fericiţi?. Sau… poate suntem fericiţi dar nu ştim?

http://www.filedinjurnal.ro/

Minunea din Betleem, implinirea unei fagaduinte a lui Dumnezeu


600x399xBRICKEY_xi_JourneytoBethlehem.jpg.pagespeed.ic.9BqFUH8a14

Nasterea Mantuitorului reprezinta evenimentul cel mai important din istoria mantuirii neamului omenesc, pentru ca Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El“ (Ioan 3:17).

Timpul nasterii Mantuitorului a fost prevestit de profeti. Proorocul Daniel spune in cartea sa atunci cand talmaceste visul imparatului Nebucadnetar in cap. 2:44-45:„Dar in vremea acestor imparati, Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie care nu va fi nimicita niciodata si care nu va trece sub stapanirea unui alt popor. Ea va sfarama si va nimici toate acele imparatii, si ea insasi va dainui vesnic. Aceasta inseamna piatra pe care ai vazut-o dezlipindu-se din munte fara ajutorul vreunei maini si care a sfaramat fierul, arama, lutul, argintul si aurul. Dumnezeul cel mare a facut deci cunoscut imparatului ce are sa se intample dupa aceasta. Visul este adevarat, si talcuirea lui este temeinica.”

Piatra care s-a dezlipit fara ajutorul vreunei maini este Domnul Isus Hristos si despre aceasta a scris Isaia in 28:16 „de aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata, pun ca temelie in Sion o piatra, o piatra incercata, o piatra de pret, piatra din capul unghiului cladirii, temelie puternica; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grabi sa fuga.”

Locul nasterii Mantuitorului ca şi timpul naşterii a fost prevestit de prooroci cu mult timp inainte ca sa se implineasca. Astfel proorocul Mica care a proorocit in timpul sau (733 i.H.): ”si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic intre cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel, si a carui obarsie se suie pana in vremurile stravechi, pana in zilele veciniciei.”

Dumnezeu coboara in lume pentru a inalta pe om

Minunea evenimentului petrecut in Betleem „la plinirea vremii“ a fost cu certitudine implinirea unei fagaduinte a lui Dumnezeu facuta cu mult timp inainte de Nasterea Domnului: „Toiagul de domnie nu se va departa din Iuda, nici toiagul de carmuire dintre picioarele lui, pana va veni Silo, si de El vor asculta popoarele“ (Geneza 49; 10).

Asadar, Fiul lui Dumnezeu nu a venit numai pentru poporul ales, ci pentru toate neamurile pamantului „Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug“ (Ioan 10;10).

Intruparea Cuvantului lui Dumnezeu este semnul dragostei Creatorului si dovada ca dupa ce a facut Dumnezeu lumea, nu a parasit-o si nu a lasat-o la voia intamplarii, ci ii poarta de grija si-l cauta pe om ca sa-l mantuiasca. El este cu noi prin invatatura Sa, prin faptele Sale minunate, prin pilda vietii Lui fara prihana, dar mai ales prin Trupul si Sangele Sau.

http://afirmativ.com/

DOMNUL ISUS HRISTOS sau Moş Crăciun?!


Avatarul lui rodiagnus dei - english + romanian blog

000000000000000(Unde esti tu in Biblie?)​

TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT, 

​     Toata gloria in Veci !!!
DOMNUL = ISUS HRISTOS= sau Moş Crăciun?!

6. Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. ​( Isaia 9:6 ).​

    Am ascultat, citit comentarii şi discutat cu alţii cu privire la ceea ce se sărbătoreşte pe 25 decembrie – Naşterea Domnului Isus Hristos, venirea Lui pe Pământ.
În cele ce urmează aş vrea să spun câteva lucruri în legătură cu asta.
    Problema nu-i DATA la care se sărbătoreşte, pentru că toate zilele anului sunt de la DOMNUL.
    Nu-i vorba nici de MÂNCARE, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu nu se bazează pe mâncare şi băutură (spune Cuvantul DOMNULUI – Biblia). Toate COLINDELE şi…

Vezi articolul original 1.679 de cuvinte mai mult

Iubim totul de Crăciun, dar nu îl iubim pe Dumnezeu


Stăteam pe facebook și mă uitam la ce au mai postat unul și altul și brusc ceva îmi stârnește curiozitatea, mă uit bine și scrie, principalele motive pentru care iubim Crăciunul:

iubim ninsoarea, iubim mirosul de portocale, iubim sarmalele, iubim plimbările în zăpadă, iubim săniușul, iubim mirosul de brad, iubim decorațiunile magazinelor și lista continuă dar eu caut cu privirea ceva și nu găsesc. Se termină pozele cu aceste mesaje și îmi zic: oau, iubim totul, dar nu-L iubim pe Dumnezeu.

Nu știu ce rost mai are Crăciunul din moment ce noi suntem în fiecare an undeva pe lângă el. Nu știu de ce nu facem din toată iarna o sărbătoare, pentru că brad avem în fiecare iarnă, decorațiuni se găsesc la magazin, de nins, ninge, portocale avem, săniuțe și alte chestii există, și atunci ce ne oprește?

Aaa, stai, Hristos s-a născut doar o dată! Aste e problema.

Mă uit cu tristețe la tot ce oamenii numesc Crăciun, mă uit cu tristețe la colindele ce cu greu mai pot fi numite așa acum, mă uit cu tristețe la decorațiuni și la toate, și asta pentru că iubim totul de Crăciun, dar nu îl iubim pe Dumnezeu, motivul principal pentru care Crăciunul există.

Avem astăzi ce sărbători pentru că Isus, Împărat al cerului a lăsat totul pentru a se naște pe pământ și să trăiască ca un om sărac, ca un om disprețuit, a plătit cu viața, s-a lăsat batjocorit pentru noi, ca să avem mântuire și nouă ne este greu până și de ziua Lui, să ne amintim de El?

Serios?

Nu am să pot uita niciodată întrebarea care mi s-a adresat într-o iarnă: dar de care colinde asculți tu, din alea creștine?

Da scuzați-mă că îndrăznesc să vă întreb, da există și altfel de colinde? Eu știam că un colind e un cântec ce se referă la Crăciun, la nașterea Domnului, așa că doar creștin poate fi.

Principalele motive pentru care iubim Crăciunul? Există doar unul. Hristos s-a născut să ne aducă mântuire, cum putem uita așa ceva?

Vai de noi!

Lavinia Humeniuc Dance