Nu am destul…


SUFERINTA
” Nu am destui bani,” „Nu am destul timp,” „Nu am destui prieteni,” „Nu am destulă experienţă,” „Nu am destule studii” şi aşa mai departe. Aceste gânduri sunt gardurile invizibile care ţin oamenii izolaţi în grădină dosnică a lipsurilor şi a insuficienţei.  Dumnezeul nostru Se numeşte El Shadai — Dumnezeul a mai mult decât suficient, Dumnezeul Atotputernic care îndestulează. Acest Dumnezeu locuieşte în noi! Schimbă gândul „insuficient” cu „mai mult decât îndeajuns!” Urmăreşte câteva referinţe în Biblie unde Dumnezeu S-a dovedit a fi mai mult decât îndeajuns:În textul din 1 Împăraţi 17, a fost mai mult decât suficient pentru Ilie şi pentru văduvă. • În cartea Exodul, a fost mai mult decât îndeajuns pentru israeliţi în fiecare zi, 40 de ani. • În pasajul din Ioan 6 a fost mai mult decât destulă pâine rămasă după ce Isus a hrănit mulţimea de peste 5000 de oameni.  • În capitolul 5 din Marcu Isus a avut mai mult decât suficientă ungere pentru eliberarea unui demonizat, pentru vindecarea femeii cu scurgere de sânge, pentru învierea fiicei lui Iair şi pentru toţi oamenii care au asistat la aceste minuni şi au auzit Evanghelia.

SCHIMBĂ GÂNDUL AZI
1. Începe să crezi că tu mereu ai îndeajuns. În Filipeni 4:19, Pavel spune: „Şi Dumnezeul meu să îngrijească de TOATE trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Cristos.” Ori de câte ori începem să credem cu adevărat acest verset, lucrurile se schimbă. Şi expresia „toate trebuinţele” nu se limitează doar la bani. Ci înseamnă şi a avea destul timp, destule oportunităţi şi destul din orice ai nevoie!
2. Cultivă în mintea ta gânduri ca acestea: „Eu am întotdeauna destul. Dumnezeul meu este mai mult decât îndeajuns. Eu Îl onorez cu zeciuieli şi daruri, iar El va deschide zăgazurile cerurilor şi va turna peste mine atâta binecuvântare încât nu va fi destul loc pentru a o depozita (Maleahi 3:911). Luca 6:38îmi spune că dacă dau, El îmi va da, ba încă, îmi va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra!” 3. Gândeşte-te la credincioşia lui Dumnezeu. David a spus „Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar nu l-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea” (Ps. 37:25).  4. Umple-ţi mintea cu acest gând: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Cristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.” (Efeseni 3:20-21). El a dovedit-o când a săturat mulţimea de peste cinci mii de oameni şi în plus s-au mai strâns şi 12 coşuri de firimituri (resturi rămase după îndestulare). GÂNDEŞTE ŞI ROSTEŞTE • Întotdeauna voi avea mai mult decât îndeajuns din orice am nevoie, pentru că Dumnezeu este sursa mea. El îmi asigură destui bani, destul timp, destulă energie, destule oportunităţi sau orice altceva îmi lipseşte. • Întrucât gândesc „Am mai mult decât îndeajuns,” pentru mine este uşor să dau. Când dăruiesc ceva pentru scopurile lui Dumnezeu, El îmi va da înapoi o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. • Dumnezeu este credincios. El nu i-a părăsit niciodată pe copiii Săi — şi aici sunt inclus şi eu! El le-a purtat de grijă din abundenţă atât în vremurile Vechiului cât şi în cele ale Noului Testament, iar El este acelaşi ieri, azi şi în veci (Evrei 13:8). • Astăzi cred că Dumnezeul meu va întâmpina nevoile din fiecare domeniu al vieţii mele în „stilul Lui,” prin urmare cred că vor mai şi rămâne multe coşuri de „firimituri.”

PEDAGOGIE DESPRE ÎNTRUPARE


Photo credit

„Iar nașterea lui Isus Hristos a fost aşa:…”
Matei 1: 18

Dragi prieteni, vă vine a crede că suntem în decembrie ? Ştiți bine, ultima lună a anului 2015…Da, sunt foarte de acord cu voi, timpul trece prea repede. Mai mult, această lună va trece şi mai repede…veți vedea !
Vom fi iarăşi, din păcate, foarte aglomerați. Urmează mall-urile, cadourile, hainele de Crăciun, cârnații şi jumările, traficul infernal, obositoarea curățenie de sărbători, decorarea casei, etc. Ce mai, vom fi toropiți…dar nu e bine ! Va trebui să fim înțelepți şi cumpătați. Cu discernământ şi rugăciune să luăm cele mai bune decizii în ce privește cheltuirea timpului şi a banilor !

În tumultul de activități, v-aş propune şi un timp de învățare. Să învățăm noi şi să-i învățăm pe copiii noştri despre cum s-a născut Hristos Domnul. Istoria nașterii Mântuitorului e foarte frumoasă din Biblie. Citită acolo, nu e nimic altceva decât să o cunosc exact aşa cum a fost. Nașterea Fiului lui Dumnezeu a fost bazată pe profeții, a fost cu niște părinți neprihăniți, a fost într-un loc atât de sărăcăcios şi neadecvat, a fost cu vizita unor ciobani, cu îngerii drept colindători, cu drumul magilor din răsărit, cu drama Betleemului, cu atâtea altele…A fost frumoasă şi simplă. Mă gândesc cât de denaturată e astăzi ! Foarte multe lucruri dintre cele inserate în această sărbătoare sunt în vecinătatea basmului şi a poveștilor. Altele, sunt de dată recentă, dar n-au nimic de-a face cu Întruparea.

Ce-ați zice dacă la gura sobei, sau a şemineului…sau a ce-o fi, ne învățăm unii pe alții despre cea mai măreață naştere: Nașterea Domnului Isus.
Experiența aceasta e aducătoare de pace şi bucurie. Dincolo de ele, putem fi radical schimbați !
O zi de debut în pedagogia Întrupării,
Ioan Cocîrțeu

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Vindecarea de gârbovie


cifoza

Ultimele postări pe acest blog au foste despre gârbovie. Formele descoperite în urma analizei au fost: gârbovia fizică, gârbovia religioasă și gârbovie spirituală. Toate fiind caracterizate la modul sumar de neputință, de o stare anormală în care „pacientul” nu se mai poate folosi eficient de trupul său, fie că vorbim de cel fizic fie că vorbim de psihic sau spiritual. Așadar, gârbovie e acel „duh de neputință” despre care spune însuși Mântuitorul. Astăzi încerc să scriu despre soluțiile care s-ar putea ivi pentru prevenire sau tratament.

Prevenirea gârboviei fizice. Cel mai des, gârbovia fizică e cunoscută sub denumirea modernă de cifoză. Una din cele mai corecte abordări a vieții în vederea evitării gârbovirii este cea prin care omul se mișcă mult și mănâncă sănătos. Un om care vrea să nu fie prins de gârbovie, trebuie să fie unul activ moderat și atent la ce mănâncă. Nu vorbesc de excese aici, ci de o viață normală. Oamenii care se opresc brusc la un moment dat, când ies la pensie de exemplu, din toate activitățile, riscă să se gârbovească mai mult decât cei care continuă să fie activi. Dacă nu mai au activități, măcar minime exerciții de gimnastică, mers alergare, ajută foarte mult, mai ales combinat cu un regim alimentar echilibrat. Așa a creat Dumnezeu omul, să poată, în condiții de viață normale, să țină departe bolile și afecțiunile care îl pot îngenunchia. Așadar, cea mai bună prevenire pentru gârbovie este trăirea echilibrată a vieții.

cifoza1Vindecarea gârboviei fizice. Ei bine, dacă la prevenire veștile sunt îmbucurătoare, la vindecare, situația nu e tot așa fericită. Gârbovia nu se vindecă, sau mai bine zis doar minunile o mai rezolvă. Ce se poate face în schimb este să se frâneze evoluția ei. Se poate ameliora prin fizioterapie, kinetoterapie și tratament medicamentos combinat, bineînțeles, cu un stil de viață cât mai sănătos cu putință. Cu cât se acționează mai repede, cu atât se limitează mai tare „aplecarea”. În lumea modernă a medicinei s-au făcut totuși progrese mari și în privința vindecării dar acestea sunt acte medicale foarte scumpe de regulă care implică programe alerte de recuperare, operații pe coloană, implantare de dispozitive medicale și altele.

Prevenirea gârboviei religioase. Ei bine, dacă la cea fizică e cercetat de știință ce se poate face, la cea religioasă treaba e mai greu de lămurit. Specialiști în religie sunt foarte mulți și se mai fac. Toate religiile cer gârbovire, scopul lor este să gârbovească, să țină oamenii în superficialitate, să îi determine să fie obedienți de oameni și de regulile impuse de ei. Nu îmi vine în minte un alt act preventiv decât mișcarea. Cu cât ne „mișcăm” mai bine prin paginile Scripturii, cu atât putem preveni gârbovirea religioasă. Cu cât mergem mai departe în relația cu Dumnezeu, cu atât scad șansele ca gârbovia religioasă, cea mai urâtă dintre ele, să se instaleze.

Vindecarea de gârbovire religioasă. Ei, dacă te-a prins gârbovirea religioasă e bai mare. Mulți nici nu își dau seama că sunt forțați să meargă aplecați. Cred că, așa e normal, au senzația că asta e relația pe care Dumnezeu o cere. Au senzația că totul e în regulă dacă dau la biserică „ce e cu dreptul”, dacă frecventează biserica, dacă ascultă atenți ce zice popa sau pastorul, dacă mai fac și milostivire, tot unde zic mai marii religioși. Vindecarea e grea, nu pentru că nu există antidot, ci pentru că omul nu știe că e bolnav, nu acceptă nicicum că ar putea suferi de gârbovie religioasă. Vindecare există în acest caz, dar tratamentul e dureros. Să fii dezrădăcinat de toate convingerile tale, de ancorele pe care ți le-ai prins prin faptele tale, de convingerile puse de alții în mintea ta și asumate de tine prin necercetare e cumplit de dureros. De  aceea unii după ce văd boala lor, încearcă să scape dar din cauza durerii aleg să nu continue.

Prevenirea gârboviei spirituale. Ei, aici se pot face multe dragii mei. La fel ca în cazul gârboviei fizice, mișcarea e foarte importantă, exercițiul spiritual. Adică să aplici ceea ce citești în Scriptură. Dacă citești să ierți, iartă, dacă citești să fii credincios nevestei, fii credincios, dacă citești să nu furi, înfrânează-te, dacă citești să iubești, iubește și tot așa. Orice citești, trebuie aplicat. Asta înseamnă exercițiu spiritual. Asta înseamnă ca omul cel nou să se dezvolte, să crească armonios și să se mențină în formă. Dacă e în formă, nu îl poate cocoşa păcatul. Cu cât mâncăm mai sănătos (Scriptură) și facem mai multă mișcare (aplicăm Scriptura) cu atât ținem mai departe gârbovia și alte boli asemenea ei. Mai mult, tot din aplicare face parte și încrederea că Dumnezeu ce a spus va împlini.

Vindecarea de gârbovie spirituală. Aici e ceva de muncă, dar tratamentul nu e la noi. Noi putem doar să mergem la Cel ce are doctoria: „te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.” Farmacie este, oferta este valabilă și de plată… a fost plătit în avans, se iau medicamente pe baza cardului de sănătate cerească. De gârbovie spirituală ne vindecă doar Dumnezeu prin cuvintele Scripturii în combinația corectă, de aceea să mergem spre El, să ne spunem durerea bolii și să cerem vindecare, apoi să ne luăm tratamentul prescris.

După cum am spus, gârbovia, indiferent de forma ei, fizică, religioasă sau spirituală e o afecțiune gravă și necesită abordare urgentă, fie în vederea prevenirii fie în vederea vindecării sau măcar a limitării evoluției ei. Sănătate vă doresc. Atenție mare la coloana vertebrală, se poate cocoșa iremediabil uneori.

http://www.filedinjurnal.ro/

Ateilor, puțin despre nebunie – de Nicolae Geantă


geanta

D. este un băiat foarte deștept. Are numai 15 ani. Rezervat, fără multe ifose adolescentine, băiatul citește. Se întreabă. Întreabă. Răspunde. Învață. Profesorii și l-ar dori elev. Îi place să audă orice, dar ia foc dacă în conversație e adus… Dumnezeu. Se declară ateu!

Într-una din zile, un coleg a spus clasei ceva despre atei. Atunci D. și-a încordat mușchii și cu aere de Popeye Marinarul a început să se etaleze fericit. 25 de perechi de ochi l-a pus la zid: „e tâmpit dom’ profesor!”.
– Lăsați-L. Are drept la opinie. Asta nu înseamnă că și dreptate.
M-am dus la banca lui.
– Tu ai tată?
– Da.
– Nu ai. Tu ești bastard, făcut din flori. Ai numai mamă! Poți să spui că nu e așa.? Tatăl tău nu există.
A început să râdă. Probabil mă credea nebun.
– Cum puteți să spuneți asta?
– Pentru că nu există!
– Glumiți… De unde știți că nu există!
– Pentru că eu nu-l cunosc. Și dacă eu nu-l cunosc tatăl tău nu există. Și dacă colega ta nu-l știe, tatăl tău nu există. Poți infirma?
– Da. Îl știu eu, mama, vecinii…
– Dar eu nu-l știu. Deci nu există. E corect, nu?
– Nuuuu…
– Ei, înțelegi. Dumnezeu pentru tine nu există pentru că nu-L cunoști. Asta înseamnă că poți să-l negi?
N-a mai avut argumente…
Le-am spus liceenilor ca tocmai de aceea o mulțime de europeni se declară non-religioși. Pentru că nu știu nimic despre Dumnezeu. Și când nu ști nimic despre un papuaș, groenlandez sau boșiman din inima Africii spui că nu există. Unii vor să demonstreze că nu există. Dar ca să mai și lupți împotriva a ceva ce nu există e cea mai mare prostie. „Și dacă în sala de clasă nu e niciun duh iesit din lampa lui Aladin, ce rost ar avea să scot sabia să-l provoc la duel?”
– E nebunie, a strigat unul.
– Exact asta spune Biblia: „Nebunul spune în inima sa: Nu este Dumnezeu!” (Psalm 14:1) Și nu trebuie neapărat să fie internat la Socola…

Așteptând Sărbătoarea Întrupării lui Cristos… Samuel Tuțac


Samy Tutac

La început de Advent, în această perioadă de asteptare și pregătire pentru Sărbătoarea Întrupării Domnului Isus Cristos, vă dorim din partea Departamentului de Pastorală al Uniunii Baptiste din România să aveți parte de un timp al apropierii de Dumnezeu și de semeni, mai ales de aceea care se confruntă cu probleme și lipsuri, sau sunt singuri și nebăgați în seamă.

Fiecare zi a Adventului, este o ocazie deosebită să primim sau să oferim dragostea noastră altora. Amintirea Nașterii Mântuitorului nu are nici o valoare pentru noi dacă continuăm să fim răi, aroganți, absurzi, să vorbim urât, să ne disprețuim, să nu ne facem timp pentru cei dragi, să fim egoiști. Sărbătoarea Nașterii lui Isus este frumosă cu adevărat pentru cei care au lăsat ca dragostea lui Dumnezeu să le inunde ființele și care fac tot ce pot ca această dragoste să se reverse spre alții.

Se vorbește des în această perioadă de Advent despre „spiritul Crăciunului”, dar din nefericire doar se vorbește. Adevăratul „spirit al Crăciunului” este spiritul celor care trăiesc toată viața cheltuind și cheltuindu-se pentru a-i îmbogății pe semenii lor, oferind timp, grijă, dragoste și preocupare pentru a face bine altora.

Fie ca Dumnezeu să aducă la aceste sărbători mai mult din „spiritul primului Crăciun” în inimile noastre, în familiile noastre și în bisericile nostre. „Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Cristos, El măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru noi, pentru ca prin sărăcia Lui voi să vă îmbogățiți.” (2 Corinteni 8:9)

Să ne dea Dumnezeu un timp binecuvântat în Advent și să avem în noi gândul acesta care era și în Cristos Isus.

https://rodiagnusdei.wordpress.com