Categorie: MEDITAŢII

Cu cât meditez mai mult la această expresie, care ar trebui să indice asupra proprietarului meu, cu atât realizez cât de dificil e să fie reală. E dificil să treacă de la declarații, la realitate. Trecerea la realitatea existențială, a acestei declarații, se va reflecta în fiecare minut al vieții mele, în fiecare minut de viață, nu în fiecare minut de mers la biserică. A fi al Domnului, trebuie să treacă de nivelul declarativ, pentru a avea vreun efect.

Poate unii din voi, ca și mine, v-ați simțit ofensați ieri de scrierea mea. Poate ați ripostat în mintea voastră cu tot felul de scuze: Că e greu, că nu ştiu cum e fără pâine pe masă, că vorbesc din invidie față de cei ce au averi, că am ceva cu religia și câte și mai câte. Da, e dureros să afli că e posibil ca ceea ce faci, să denote altceva decât ceea ce pretinzi. Ei însumi am pățit-o. E de nesuportat să îți spună cineva că e posibil să te închini banului, sau unui sistem religios, sau ție, în timp ce tu pretinzi că te închini Domnului.

Domnul Isus, rostește următoarele cuvinte surprinse de ucenicul său Matei: ”Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” Oare ce înseamnă ”face voia Tatălui Meu”? Oare a face voia, nu se referă la o trăire permanentă? Și dacă e trăire permanentă, de ce e așa de mare diferență între eu, cel de duminica și eu, cel de peste săptămână? Oare ”a face voia Tatălui” nu înseamnă chiar ”a face”? Și atunci… cât din viața mea ”fac” voia Tatălui?

Da, e dificil de evaluat. E dificil de recunoscut. E dificil de făcut. Chiar dacă Voia Lui e ”bună, plăcută şi desăvârşită”. A face Voia Lui, e sinonim cu a fi ai Lui. Dacă suntem ai Lui, nu mai suntem ai noștri, nu mai suntem ai banului, nu mai suntem nici măcar ai religiei sau bisericii locale, ci suntem ai Lui. Să fii al Lui, înseamnă ca tu să nu mai faci ce vrei, să nu mai faci ce dictează Mamona prin mode, curente sociale și vești îngrijorătoare și înseamnă să nu mai faci nici ce vrea o organizație religioasă. Să fii al Lui înseamnă să faci Voia Lui.

Nu dragii mai, nu am nimic cu cei ce au, cu cei ce dețin. La rândul meu aș putea avea și aș putea avea mult. Nu am nimic nici cu cei religioși. La rândul meu puteam să fiu unul ”vestit”. Nici nu mă cred grozav prin ceea ce scriu sau fac. E vorba doar despre o înțelegere a Scripturii așa cum este ea scrisă, că prea multă vreme am înțeles-o cum au vrut alții să o înțeleg și nu mi-am bătut capul să fac eu efortul de a citi și de a mă lăsa frământat de acele cuvinte. Mă cred mai degrabă unul de jos, nevrednic și slab. Asta nu o spun cu falsă evlavie sau mândrie spirituală, chiar mă văd așa și sper ca El să mă ajute să cresc mai mult în fiecare zi și să înțeleg deplin că, a fi al Lui, înseamnă a face în permanență Voia Lui. Când realizez cât de puțin Îi fac voia și cât de mult am pretins că o fac, mă sperii.

Nu știu cum ești tu. Sau, vorba lui Creangă, nu știu alții cum sunt. Probabil stai mai bine la a împlini Voia Lui. Poate că ești mai mulțumit cu ”realizările spirituale” dar eu, în dreptul meu mă văd nevoit să recunosc, că sunt dezamăgit de mine. De prea multe ori am declarat una, am declarat că El e stăpânul meu, dar declarația mea nu s-a văzut în faptele mele de zi cu zi. Teoretic nu am de ce să mă îngrijorez, toți oamenii fac așa. Dacă punctul de reper e un om sau o religie, pot dormi liniștit. Dar când punctul de reper e Hristos, mă cutremur. El a venit să facă Voia Tatălui și voia Tatălui era greau de făcut pentru că ”Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă”. Ce pot zice eu dacă Domnul va găsi cu cale o asemenea zdrobire pentru mine? Mai vreau să fac Voia Lui? Deja mă cutremur. Mă cutremur din cauză că realizez că trebuie să fiu ca Hristos și nu sunt… Oare vreau să fiu ca El, după ce știu cât a suferit? Oare pot pretinde că sunt copilul Lui, când știu cât fug de suferință și cât mă smiorcăi dacă un necaz vine peste mine? Oare mă pot numi frate cu cel ce a fost desăvârșit cum spune El aici ”fraţii Mei Sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-l împlinesc.” Doamne, luminează-mă te rog!

[Read more…]

http://www.filedinjurnal.ro/

Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud! Matei 13:15 – 16

Că trăim într-o societate tot mai grav afectată de păcat, imoralitate și minciună nu mai este o noutate pentru nimeni. Nu trebuie să fii un bun cunoscător al moralei sau un om religios neapărat ca să vezi asta. Se vede foarte clar la TV, internet, reviste, paradele gay, concerte, afișe publicitare, îmbrăcămintea oamenilor și mai ales în vorbirea oamenilor. Pământul pe care trăim a fost infestat cu păcat de la primii oameni și se pare că lepra păcatului s-a extins pe fiecare om născut pe pământ. Societatea în care trăim e grav bolnavă, oamenii împreună cu care trăim sunt grav bolnavi și au nevoie de vindecare.

Mare har am avut să îl Întâlnesc pe Domnul Isus cel care m-a vindecat, m-a curățat și m-a făcut copilul Său dar în același timp trebuie să realizez că sunt chemat să am milă de cei bolnavi.

De ce spuneam că Biserica e un izvor de sănătate pentru societatea de azi? Pentru că din biserică a trebui să meargă în societate oameni vindecați cu mesajul vindecării divine. Mă gândesc acum la leprosul vindecat de Domnul Isus, primise poruncă să nu spună la nimeni de vindecare și totuși nu poate să tacă, mă gândesc și la orbul din naștere vindecat care spunea cu alte cuvinte, nu stiu cine e, cu ce putere dar sti că eram orb si acuma văd și mai sunt cazuri. Dragii mei suntem chemați să ducem vestea vindecării și soluția vindecării oamenilor din jurul nostru.

Biserica trebuie să devină un loc în care oamenii să găsească Leacul pentru boala lor. Biserica trebuie să devină locul în care oamenii să găsească ajutor pentru problemele lor, biserica trebuie să ofere alternativă sănătoasă stilului de viață bolnav al zilelor noastre. Membrii bisericii trebuie să fie preocupați de bolnavii de păcat, să le spună despre vindecare, să îi ajute să ajungă la Vindecătorul și să îi îngrijească până vor fi vindecați complet iar mai apoi să devină camarazi de slujbă.

Hai să privim din această perspectivă rolul bisericii azi. Ce binecuvântare ar fi ca noi să realizăm că putem contribui la însănătoșirea societății. Putem contribui la asta în primul rând trăind o viață sănătoasă guvernată deprincipiile lui Dumnezeu și coordonată de Duhul Sfânt apoi cu un astfel de trai răspândint vestea vindecării oamenilor din anturajul nostru. Dar nu umai atât ci slujindu-le oamenilor care vin in biserică bolnavi, e greu să simți păcatul , e creu să vorbești cu un alcoolic, cu un curvar, cu un homosexual, cu un criminal de regulă ne tragem într-o parte când întâlnim astfel de persoane dar dragii mei ei de noi au nevoie să le slujim, dacă noi nu suntem de ajutor pentru ei cine altcineva poate fi?

Doamne ajută-mă să fiu sensibil la rănile celorlalți, ajută-mă să chem oamenii la vindecare, să le pot arăta urmele vindecate al păcatului să pot fi mereu o mărturie a puterii Tale vindecătoare.

http://www.filedinjurnal.ro/

Știu că intru pe un teritoriu sensibil, dar se pare că mi-am făcut un obicei din a supăra oamenii înrădăcinați în anumite practici necercetate, ci doar aplicate, pe baza argumentului ”așa au făcut strămoșii”. Nu am intenția de a atinge pe cineva în mod special, dar mi-am propus, după cum vă spuneam, să citesc Scriptura fără ochelarii religiei, în măsura în care se poate. Această scriere face parte dintr-o asemenea abordare. Așadar:

Se transmite adesea mesajul, de diferiți oameni că ei sunt ai Domnului. Avem și cântări în care declarăm: ”Eu sunt al Tău, din Cuvânt o știu” și alte multe cântări cu mesaje asemănătoare. Mai mult predicăm sau ni se predică, apartenența noastră totală lui Dumnezeu și asta ne face să ne simțim bine. Cine nu s-ar simți bine, știind că este numit prietenul Domnului, robul Domnului, fiul Domnului. E un titlu onorant, cel mai onorant și oricui i-ar place, dar oare este realitate sau nu?

Al Domnului sau al meu?

Unul din drepturile la cere ținem foarte mult, cel puțin noi românii, este dreptul de proprietate. Noi avem cea mai mare rată de locuințe și terenuri pe care suntem proprietari, sunt ale noastre. Cu un asemenea spit al proprietății dezvolatat, întâmpinăm probleme și pe latură spirituală. Să spui că ești al Domnului, când în realitate tu nu poți ceda controlul, e o minciună. Uneori doar pretindem că suntem ai Lui, că realitatea de zi cu zi a vieții noastre demonstrează că 6 zile și ceva din săptămână, pentru noi trăim nu pentru El. A fi al Domnului ar însemna trăirea pentru El.

Unele din primele gesturi învățate ca și oameni este cel al strângerii degețelelor în jurul obiectelor ”noastre”. Una din primele expresii învățate de noi este ”al meu”. Primele riduri formate pe frunte sunt probabil, de la acea încruntare specifică a dezacordului, când cineva ne ia ceva. Aceste aspecte ne țin toată viața. Probabil nimic nu ne enervează mai tare ca încercarea cuiva de a ne lua ”ce este al nostru”. Suntem în stare să ”ne pierdem firea” repede și să facem prostii.

Declarativ acceptăm că suntem ai Domnului. De ce? Că așa am vrut noi, ne place să credem. Cu alte cuvinte am investit bine proprietatea. În realitate, ne supără orice pretenție de ascultare de Dumnezeu și încercăm să găsim scuze evlavioase dacă ”suntem ai Domnului” intră prea tare peste ”este al meu”. Oare sunt au al Domnului total? Dar tu?

Al Domnului sau al banului?

Dacă ați ști cât de tare doare chestia asta a banului și a lui Mamona… Mulți oameni care declară că sunt ai lui Dumnezeu, au o problemă cu închinarea și ascultarea de Mamona. Mulți se pretind robi ai lui Hristos, dar slujesc lui Mamona. Banul este un zeu modern foarte apreciat, slăvit și slujit. Mulți creștini trudesc pentru Mamona, dar pretind a fi ai Domnului.

Lucrurile sunt foarte sensibile și dureroase. Întrbări la care îți propun să meditezi: Te conduce cumva prin viață grija că nu vei avea bani? Ai plecat la muncă în afară, ca să ai bani sau că Dumnezeu ți-a cerut asta? Ce procent din viața ta aloci câștigării de bani? Câți din banii câștigați îi oferi Domnului? Cum reacționezi dacă ți se fură o sumă mare de bani, de exemplu salariul de pe o lună? Ești nervos și supărat că pensia e prea mică? Mai sunt și alte întrebări menite să arunce puțină lumină asupra proprietarului care are drept de poruncă asupra noastră. Ne robește grija zilei de mâine sau Dumnezeu?

Al Domnului sau al religiei?

Pe tema asta am mai scris și voi mai scrie. E prea mare confuzia provocată de punerea semnului egal între religie și Dumnezeu. Mulți oameni cred că, dacă frecventează biserica, de o anumită denominațiune, îl slujesc pe Dumnezeu și sunt ai Lui. Asta este o mare mare înșelăciune. Sunt oameni care fac chiar minuni și propovăduiesc și care nu vor fi recunoscuți ca fiind ai Lui. Mersul la biserică, nu ne face ”ai Lui” cum nici călătoritul cu avionul, nu ne face piloți sau cel cu mașina, șoferi.

Nici un copil care merge cu mașina și simulează alături de tata că are volan și comenzi, nu poate fi declarat șofer. Poate doar familia îl va numi ”șoferul lui tata”, dar el nu poate fi considerat șofer, decât la vârsta adecvată și după școlarizarea adecvată. Așa și cu creștinismul, nu poti fi considerat ”al Lui” dacă simulezi credința, dacă faci la fel ca și ceilalți credincioși.

Aproape totul poate fi simulat în domeniul religiei: daruri, puteri, frecvență, slujire, vorbe, lacrimi, rugăciuni, post, moarte. Poți simula că ești al lui Dumnenzeu toată viața, poți păcăli oamenii, dar nu pe Dumnezeu. Noi oamenii suntem adesea orbiți de ”fleșurile credinței” unora, dar Scriptura ne recomandă să ne uităm la fapte. Dacă tu sau eu mergem cu faza lungă pe drumul credinței, ca să orbim pe cei de lângă noi, ca să nu ni se vadă faptele, suntem vinovați și avem ceva de ascuns. Suntem religioși și nu credincioși. Avem o credință pentru oameni și pământ și Scriptura ne încadrează în grupa celor mai nenorociți dintre oameni.[Read more…]

http://www.filedinjurnal.ro/category/meditatii/

Orice faceti, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. (Coloseni 3:23)

Da, slujirea lui Hristos înseamnă slujirea oamenilor. Domnul Isus Hristos spune: Ori de câte ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neânsemnati, frati ai Mei, MIE mi le-ati facut. (Matei 25:40). Cu alte cuvinte, orice slujire practică a oamenilor, ca pentru Domnul, e o slujire a lui Hristos. Indiferent că vorbim de slujirea unui frate de credință sau a unui străin de pe stradă. Condiția e să o facem ca pentru Domnul.

Vedeți, nu suntem limitați de religie, deși în trup e mai lesne de lucrat. Totuși, aria e mult mai mare. Oamenii care fac misiune merg în teritorii aride, neprietenoase la slujit. Unele slujiri sunt legate de biserică, altele nu sunt legate. De exemplu chemarea la păstorirea turmei, nu se poate exercita în afara unei biserici, pe când a da un pahar cu apă sau o bucată de pâine, a vizita un bolnav sau un pușcăriaș, nu prea au neapărat de a face cu biserica.

Domnul Isus Hristos a slujit și la Templu (măcar cu biciul) și în sinagogă, dar cele mai multe lucrări le-a făcut pe stradă, în pustiu, în casele oamenilor. El a mers acolo unde era nevoie și rar a chemat oamenii într-un loc. Oamenii mergeau după El nechemați. El era acolo unde erau oameni de slujit. Oare de aici ce putem învăța? E ok să slujim frații și surorile în biserică, dar se impune și ieșirea în afara acesteia. De fapt, lucrarea de evanghelizare așa se face, arătând caracterul lui Isus oamenilor din jurul nostru, într-o manieră înțeleasă de ei, adică prin jertfă.

Dar oare îl slujim pe Hristos sau vrem slujirea Lui? Iacov și Ioan într-o zi îi spun Mântuitorului: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.” Ei aveau o pretenție să fie ”puși în cinste” cum zicea bunica. În acest context Mântuitorul le explică necesitatea slujirii pentru cei ce vor să ajungă lideri: ”Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor. Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”

Oare de câte ori nu auzim doar cereri de slujire în rugăciuni. Doamne vreau darul cutare. Doamne vreau putere să… Doamne mântuiește-mi copilul. Doamne fă dreptate. Și alte și alte cereri de slujire. Noi pretindem adesea, că slujim pe Dumnezeu, dar îi punem zeci de condiții. Asta nu e mentalitate de rob, ci de stăpân. Mă duc în slujire, dacă îmi dai darul vorbirii în limbi. Fac lucararea, dacă mă botezi cu Duhul Sfânt. Ajut pe oameni dacă îmi dai super-puteri. Asta e slujire? NU. Slujirea e atunci când în ascultare și încredere față de Stăpân, ne apucăm de treabă unde ne trimite. Darurile și uneltele neceseare lucrului, are Stăpânul înțelepciunea să le dea la momentul potrivit. Întrebarea este? Vreau să mă duc?

A sluji în biserică mai are un avantaj: Aprecierea. Vine un frate, o soră și te încurajează, îți mulțumește, poate te mai și laudă careva. E mult mai ușor așa, ai confirmarea că ești util, că ești de ajutor. Dar când te duci în afara bisericii să slujești e posibil să nu fie așa. E mult mai greu de slujit. Dar și răsplata este mai mare. E bună slujirea în biserică, dar în afara ei este mult mai mult de lucru. În interior suntem ca un trup, unde fiecare ne aducem aportul, dar în afară, există oameni care pot fi parte din trup într-o zi. Slujirea lui Hristos are și componenta din trup și cea a slujirii afară din trup.

Acum, fiecare să hotărască în dreptul lui, dacă vrea să slujească Domnului sau nu. Fiecare să hotărască dacă mai întâi are pretenții de la Dumnezeu și pune condiții. Fiecare să decidă dacă vrea extra-invitații și onoruri pentru a sluji. Iosua spunea: ”cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”. Ce spui tu? Ești supărat ”că nu te pune nimeni la nimic”? Îți permiți să stai și să aștepți, doar ceva de lucru prin biserica locală? Așteaptă, dar să știi că de lucru este, de slujit suntem chemați să slujim prin toată viața noastră oriunde ne vom afla.

[Read more…]

http://www.filedinjurnal.ro/slujind-pe-domnul-precum-hristos/