Categorie: MEDITAŢII

Să reacționez sau să mă controlez?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, MEDITAŢII

Man at airport

Pentru a avea succes in viata, trebuie sa intelegeti deosebirea dintre a reactiona si a raspunde. Cel mai sugestiv mod de a clarifica aceasta importanta idee este printr-un exemplu; consemnam mai jos un citat din literatura americana, el fiind relatat de un celebru manager “la varf”, Zig Ziglar, din Carollton – Texas:

“La 23 ianuarie 1981, ma aflam la Kansas City, Missouri. Fusese o saptamana grea. Asa cum se spune pe la noi, “Am tras din greu”. Nu eram numai obosit, eram sfarsit! Sesizati diferenta. In acea dimineata avusesem o sedinta lunga de inregistrare – 4 ore pline, care s-a desfasurat fara intrerupere (Vorbesc aproximativ 280 de cuvinte pe minut, cu “rafale” de pana la 450 de cuvinte pe minut). Am terminat la unu fix si, pentru ca trebuia sa plecam la Dallas, la ora 3, trebuia sa ne grabim. Compania aeriana ne spusese sa fim la aeroport cu cel putin o ora mai devreme, pentru a fi siguri ca echipamentul de inregistrare, greu si voluminos, va fi imbarcat. Ginerele meu, care este director general la At the Top – corporatia ce se ocupa de inregistrarea si multiplicarea casetelor, a impachetat aparatele cat a putut de repede si amandoi am pornit intr-o cursa nebuna catre aeroport, care se afla la 30 minute de centrul orasului Kansas.

Am pătruns in aeroport la doua fix. Erau doua cozi mari si am ales-o pe cea mai scurta dintre ele. Am observat aproape imediat, ca una din controloarele de bilete s-a deplasat in spatele unui ghișeu ce avea o tablita pe care scria INCHIS. Experienta mi-a spus ca functionara v-a inlocui tablita INCHIS, cu una pe care scria DESCHIS, asa ca, mental si fizic, m-am pregatit sa fac o miscare rapida catre ghiseul respectiv, atunci cand se va forma un nou rand. In cateva minute, ea a schimbat tăblițele si, zambind, a anuntat: ”Cei care au bilete la cursa de ora 3 catre Dallas sa vina aici”.

Repede ca vantul, am alergat catre ghiseu si am fost primul la rand. Functionara s-a uitat la mine, a zambit si a spus :
“Cursa de ora 3 catre Dallas a fost anulata”

La asta eu am raspuns, plin de entuziasm :
“Fantastic !”
Cand am pronunțat acest cuvant, functionara de la ghiseu m-a intrebat, privindu-ma cu o expresie nedumerita :
“De ce spuneti Fantastic, doar am anuntat ca zborul de la ora 3 catre Dallas a fost anulat ?” I-am zambit si i-am spus :
“Doamna, exista doar 3 motive pentru care cineva anuleaza o cursa catre Dallas :
– unu: probabil ca ceva nu e in regula cu avionul respectiv;
– doi: probabil ca ceva nu e in regula cu pilotii;
– trei: sau ceva nu este in regula cu vremea. Asa ca, doamna, daca e vorba de una din aceste 3 situatii, eu nu vreau sa ma aflu acolo sus. Vreau sa fiu aici, pe pamant! Fantastic !
La cele spuse de mine, functionara de la ghiseu si-a pus mainile in solduri, ca si cum ar fi vrut sa spuna: “Nu am terminat inca cu tine” si a zis sec:

“Da, dar urmatoarea cursa pleaca abia la ora 6 : 05 !!
Eu am replicat: “Fantastic!”
Deja oamenii de la celelalte cozi se uitau la mine si, fara indoiala, se intrebau: “Cine este nebunul ala care spune ca totul e fantastic?”.

Functionara respectiva s-a uitat la mine complet socata si a spus :
“Acum chiar ca nu inteleg. De ce oare spuneti “Fantastic”, cand tocmai v-am comunicat ca aveti de asteptat 4 ore in aeroportul nostru?”
Am raspuns, zambind:
“Doamna, este foarte simplu. Am 54 de ani si nu am mai avut niciodata sansa de a petrece 4 ore in aeroportul din Kansas City. Va dati seama de situatie? In acest moment exista, pur si simplu, zeci de milioane de oameni de pe Pamant, carora nu numai ca le este frig, dar le este si foame. Aici ma simt bine si, chiar daca este frig afara, inauntru e confortabil. La capatul culoarului se afla o cafenea draguta. Ma voi duce acolo, ma voi relaxa timp de cateva minute si voi bea o cafea. Am de lucru, ceva foarte important si iata-ma intr-una din cele mai frumoase cladiri din aceasta zona. Este sigur cel mai mare si cel mai confortabil birou pe care l-am avut vreodata la dispozitie, fara sa platesc chirie. Fantastic!”
Pe cuvant de onoare, chiar asta am spus! Desigur ca ma veti intreba:

“Bine, Ziglar, ai spus asta, dar marturiseste: chiar asa gandesti?”
La care eu raspund:

“Bineinteles ca nu !” Cel putin in primele momente, nu am gandit asa. Ca majoritatea calatorilor care au avut o saptamana grea pe drum, as fi preferat sa ma aflu in drum spre casa. Cu toate acestea, aveam de ales intre doua optiuni :
As fi putut sa aleg sa raspund – ceea ce este ceva pozitiv,
Sau as fi putut sa aleg sa reactionez – ceea ce este negativ.
Am ales sa raspund !

Daca a reactiona si a raspunde ti se par a fi acelasi lucru, lasa-ma sa iti explic deosebirea : Atunci cand functionara mi-a spus ca zborul meu fusese anulat, as fi putut reactiona, manat de primul impuls, spunand sarcastic :

“Grozav! Nemaipomenit!! Am rezervat biletele la aceasta cursa, in urma cu mai bine de o luna de zile si am biletul de doua saptamani. Am facut tot ce mi-ati spus sa fac si aproape era sa-mi rup gatul, pentru a ajunge aici cu o ora mai devreme. Nu am nevoie decat de OK-ul de imbarcare si de tichetul cu locul, dar fara nici o explicatie si fara nici o scuza, imi spuneti ca un tampit a anulat cursa! Ei bine, vreau sa stiu de ce a fost anulata? In masina, in drum spre aeroport am vazut cateva avioane stand pe pista. De ce nu trimiteti unul din ele la Dallas, asa cum ar trebui sa faceti? Ce fac ele acolo, de fapt ? Cine a luat decizia stupida de a anula cursa mea catre Dallas?” As fi putut reactiona in acest mod sarcastic.
Iar urmatoarea cursa spre Dallas, tot la 6:05 ar fi plecat ![Read more…]

http://www.filedinjurnal.ro/

,

Este o judecată nedreaptă când îl mustri pe cel ce păcătuieşte?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Întrebări-Răspunsuri, MEDITAŢII

Întrebare:

Cum comentați pasajele din Evanghelii in care Isus pe de o parte ne sfătuiește sa iertam aproapelui nostru de un număr nelimitat de ori, însa pe de alta parte ne zice sa-l mustram daca ne greșește. Asta înseamnă ca trebuie sa iertam, însa sa nu-l lăsam pe respectivul sa persiste in greșeala, e corect? Mai mult, el trebuie sa si ceara iertare ori sa recunoască greșeala când noi il mustram, nu? Nu înseamnă aceasta a judeca pe semeni, ceea ce ii este permis doar lui Dumnezeu? Aşi dori sa faceți un comentariu pe baza acestor versete daca puteți. Mulțumesc anticipat si Doamne ajuta!

Aşa este, Domnul Isus ne spune să-i confruntăm pe fraţii noştri care păcătuiesc ca să-i ajutăm astfel să se pocăiască şi să-şi repare relaţiile lor cu Dumnezeu şi cu oamenii. În acelaşi timp, Domnul Isus ne spune să iertăm, totdeauna şi pe toţi, aşa cum ne-a iertat El pe noi. Confruntarea nu înlocuieşte şi nu anulează iertarea.

Despre judecata nedreaptă

Nu orice judecată este greşită. Biblia vorbeşte despre judecată dreaptă pe care suntem datori să o facem şi despre judecată nedreaptă de care trebuie să ne ferim. De obicei oamenii se referă doar la următorul pasaj unde Domnul Isus a vorbit despre judecata nedreaptă şi a spus următoarele:

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?… Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei 7:1-5)

Adevărurile importante despre judecată din acesta pasaj sunt următoarele:

  • Judecata este o măsură după care îl condamni pe cineva.
  • Este nedrept să condamni pe o persoană atât timp cât tu eşti vinovat de aceleaşi păcate şi poate într-o măsură mai mare.
  • Judecă mai întâi şi confruntă păcatul din viaţa ta şi apoi vei şti cum poţi ajuta pe alţii să confrunte şi să biruiască păcatul.
  • Scopul judecăţii  drepte este şi trebuie să fie înlăturarea răului şi a păcatului.

Creştinii sunt datori să judece

Cel mai bine va fi să prezint întreg capitolul 5 al Epistolei I către Corinteni. Aşa vom înţelege mai bine datoria noastră ca şi creştini să judecăm şi să confruntăm pe păcătosul care se complace în păcat. Iată ce spune textul:

Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru! Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul,am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus. Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului. V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Corinteni 5:1-13)

Din acest text vedem că:

  • În Biserica din Corint un bărbat care se pretindea creştin trăia în curvie (incest) cu mama lui vitregă.
  • Creştinii nu au judecat şi nu au luat nici o atitudine faţă de acest păcat şi faţă de păcătosul respectiv.
  • Apostolul Pavel când a auzit despre curvarul din Corint, imediat a şi judecat lucrul aceasta şi a luat hotărârea ca un astfel de om să fie exclus din Biserică şi să fie dat pe mâna Satanei.
  • Judecata Bisericii faţă de păcătosul acesta şi alţii care se pretind a fi fraţi (adică creştini) dar continue să trăiască în păcat se va manifesta prin întreruperea oricăror relaţii, nici la o masă cu ei  nu vor putea să stea creştinii.
  • Este o datorie a creştinilor să judece pe cei din Biserică care se pretind creştini dar trăiesc în păcat şi să-i condamne dacă nu se pocăiesc.
  • Creştinii nu trebuie să judece în acelaşi fel pe oamenii necredincioşi, ci să menţină relaţii cu ei şi să le vestească Evanghelia.

Dumnezeu să ne dea înţelepciune ca să deosebim bine când suntem datori să judecăm şi când să nu judecăm.

http://moldovacrestina.md/doctrina/judecata-mustrarea-pacatosului

Este un sfânt fiecare membru al Bisericii?

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, Întrebări-Răspunsuri, MEDITAŢII

Întrebare:

Omul care este membru de biserică se poate numi pe sine sfânt? Este el un sfânt?

Sfânt este cel care a fost sfinţit prin sângele sfânt al Domnului nostru Isus Hristos şi care a fost socotit neprihănit în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Sfânt. Aş vrea să încep răspunsul meu cu un pasaj din Epistola I a lui Pavel către Corinteni care scrie astfel:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9-11)

Din acest text vedem că:

  • Creştinii Bisericii din Corint au fost spălaţi, au fost sfinţiţi şi au fost socotiţi neprihăniţi în Numele lui Isus Hristos şi prin Duhul Sfânt.
  • Sfinţirea lor a avut loc prin Duhul Sfânt, El este cel care-i face pe oameni sfinţi.
  • Unii din sfinţii din această biserică, înainte ca să fie sfinţiţi au fost curvari, închinători la idoli, preacurvari, malahi (bărbaţi care se prostituau cu homosexualii), sodomiţi (homosexuali), hoţi, lacomi, beţivi, defăimători, hrăpăreţi, etc.
  • Sunt sfinţi pentru că prin credinţă în Domnul Isus Hristos şi prin sângele Lui au fost spălaţi de toate aceste întinăciuni şi păcate.

La începutul Epistolei I către Corinteni, Apostolul Pavel spune despre creştinii acelei biserici că au fost sfinţiţi şi au fost chemaţi să fie sfinţi:

Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ceau fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru: (1 Corinteni 1:1-2)

La începutul Epistolei către Efeseni îi numeşte sfinţi pe creştinii din Biserica acelui oraş:

Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus: (Efeseni 1:1)

La începutul Epistolei către Filipeni Apostolul Pavel îi numeşte sfinţi pe toţi membrii Bisericii din acel oraş:

Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii: (Filipeni 1:1)

Când le transmite salutări creştinilor din Filipi, Apostolul Pavel îi numeşte sfinţi pe creştinii care erau cu el la Roma şi scrie:

Toţi sfinţii vă trimit sănătate, mai ales cei din casa cezarului. (Filipeni 4:22)

Concluzia pe care trebuie să ne o facem este că orice creştin adevărat este un sfânt şi dacă nu trăieşte o viaţă sfântă, nu este nici creştin pentru că…

Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. (1 Ioan 5:18)

Tu eşti un sfânt? Este viaţa ta trăită în sfinţenie? Dacă nu, de ce? Poate nu ai fost nici odată încă sfinţit pentru că nu ai întrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos? Grăbeşte-te să întri în Noul Legământ ca să fii sfinţit.

Dumnezeu să ne ajute pe toţi să trăim în sfinţenie potrivit cu chemarea pe care am primit-o să fim sfinţi.

http://moldovacrestina.md/

Cu pași repezi, către final… De Sefora Geantă

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, MEDITAŢII

Nu cred că viața e cel mai mare dar pe care îl primește omul, ci libertatea de a face ce vrea cu ea. Numai că, liberul arbitru este, totodată, și cel mai mare blestem al omenirii.

Dumnezeu nu ține în lesă pe nimeni. Nu intră cu bocancii în sufletul nimănui, nu pune piciorul în prag. Nu-i musafir nepoftit. Dacă nu-L accepți, nu insistă. Dumnezeu nu-i negustor de suflete! El e făuritor de suflete! Nu oferă vieți la reducere. Nici două la 10 lei. Nici nu dă mai multe celui ce face mai mulți kilometrii în genunchi sau celui ce stă cu vilturii în vârf de munte.

Ni se dă, deci, șansa de a ne trăi viața după bunul plac. Problema este ce alegem să facem cu șansa asta. Singura șansă! (Foarte foare puțini oameni o mai primesc pe a doua. Nu îți irosi viața bazându-te pe ideea că ești unul din ei. S-ar putea să ratezi singura șansă de a trăi cu adevărat…)

Nu trebuie să stai musai între patru scânduri, lipsit de vlagă, pentru a fi un om mort. Există și morți care merg pe stradă (unii din ei se dau cu rolele, alții claxonează la semafor), pe lângă care trecem zilnic, cu care interacționăm deseori. Morții se ascund și în spatele zâmbetelor false, ale costumelor Armani, ba chiar dincolo de zidurile bisericilor! Ambalajul exterior trădează rareori cimitirul din interior. Doar dacă îi privești adânc în ochi începi să simți miros de suflet degradat. Și cel mai greu e când îți moare sufletul…

O viață irosită e una în care alergi după plăceri. După bani. După faimă. Viața nu-i ca matematica. Degeaba tot aduni. La sfârșit îți va da tot cu minus…

O viață irosită e o viață petrecută căutând fericirea la capătul pământului, când defapt ea e la o atingere de mână distanță de noi.

Citeste in continuare, aici –

_Geantă Sefora_ – http://seforaseah.blogspot.ro/2015/04/cu-pasi-repezi-catre-final.html

https://rodiagnusdei.wordpress.com

Cronologie din Saptamana Patimilor – Miercuri – Revolta împotriva lui Mesia

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, MEDITAŢII

Miercuri – Revolta împotriva lui Mesia

Autor: Johnathon Bowers

„Atunci Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la conducătorii preoţilor ca să-L dea pe mâna lor.” (Marcu 14:10)

Preoții cei mai de seamă L-au vrut mort. Dar ei nu-L puteau ucide în aer liber. Nu, oamenii L-au plăcut prea mult. Și imaginea lor publică era deja destul de fragilă. Isus a văzut asta.  Curățirea Templului. Pildele. Rezolvările Lui istețe la orice capcană verbală pe care ei ar fi putut s-o scoată înainte. Aveau nevoie de o modalitate de a se năpusti asupra Lui în particular. Și trebuiau să o facă rapid.

El era în Ierusalim, deci a sosit timpul. Dar Paștele urma să fie în două zile. Două zile. Ce vor face?

În acest moment, în Marcu 14, lăsăm preoții de seamă cu setea lor de sânge și cu mâinile pline de griji și ne îndreptăm atenția spre o casă din Betania, doar la câțiva kilometrii de Ierusalim. Simon leprosul găzduia o masă. Isus, ucenicii și alții ședeau în jurul mesei. Și apoi, a venit ea. Ioan 12:3 ne spune că femeia a fost Maria sora lui Lazăr, dar Marcu se mulțumește fără să-I spună numele: „A venit o femeie care avea un vas de alabastru, plin cu mir de nard curat, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru şi a turnat mirul pe capul lui Isus.” (Marcu 14:3)

Foarte costisitor. De fapt, pentru unii de la masă, era prea costisitor.

    Trădător printre cei doisprezece

Valoarea salariilor timp de un an a căzut din acel vas. Iar pentru unii dintre invitați, parfumul care a umplut sala a devenit duhoarea unei oportunități pierdute. „De ce a fost mirul irosit așa?” s-au plâns. „Căci mirul acesta s-ar fi putut vinde cu peste trei sute de lei, iar banii să fie daţi săracilor!” (Marcu 14:4-5) Prostii. Lor nu le păsa de cei săraci. Ceea ce vroiau cu adevărat era o pungă plină cu monede pentru bugetul de binefacere. Cel puțin, asta e ceea ce a vrut Iuda. Vânzarea mirului i-ar fi dat o pungă proaspătă de fonduri din care să fure (Ioan 12:6).

Isus a certat murmurul, mai mult decât a făcut certat Marea Galileii. Dar revolta era în mișcare. Marcu mută accentul său narativ din Betania înapoi la preoții cei mai de seamă. Iuda, spionul, fiind tărăgănat de cei doi kilometrii înapoi la Ierusalim, a găsit liderii religioși în vizuina lor. Poate că clocotea din cauza rușinii pe care a avut-o la casa lui Simon. Poate dragostea sa pentru bani i-a întunecat gândirea încât el nu a putut trece peste risipirea pe care tocmai o văzuse. Și nu doar risipire, ci risipirea pe care Isus a aprobat-o. „Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine!” a spus Isus. „Mi-a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.” (Marcu 14:6-8)

Poate că Iuda a fost atât de agitat de aceste cuvinte încât i-a sărit țandăra și s-a întors înapoi pe drumul spre Cetatea Sfântă. „Bine, Isus. Ești pregătit pentru înmormântare? Mă voi asigura că veți obține una. La urma urmei, mi-ar părea rău să văd acel mir irosindu-se.”

    Treizeci de arginți

Photo credit www.tawicolleges.com

Și așa, Iuda a oferit preoților soluția pe care o așteptau: își va trăda Stăpânul. Dar nu fără ceva în schimb. Marcu, pur și simplu, consemnează faptul că preoții cei mai de seamă au promis să dea bani lui Iuda (Marcu 14:11). Cuvântul „promite” sugerează că Iuda nu a fost surprins de ofertă. Se pare că el i-a presat pe preoți pentru plată. Matei ne spune la fel de mult, de fapt că: „Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la conducătorii preoţilor şi i-a întrebat: „Ce vreţi să-mi daţi ca să-L dau pe mâna voastră?” Ei i-au plătit treizeci de arginţi.” (Matei 26:14-15)

Drama din Marcu 14 se învârte în jurul a două personaje – femeia și Iuda – și reacțiile lor opuse în fața lui Isus. Dar există un al treilea personaj, un potrivnic atât de sinistru cât și de ascuns.

Banii.

Observați cât de repede Iuda și colegii săi, oamenii nemulțumiți, sunt în măsură să aprecieze valoarea mirului la casa lui Simon. Fiind cămătari veterani, aceștia puteau intui dintr-o ochire cât de mult valora un lucru. Mirul de abia își părăsise vasul, iar ei deja calculau: „Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei.” (Marcu 14:5)

    Orbi față de valoarea lui Hristos

Și totuși, ironia din Marcu 14 este că Iuda a putut vedea valoarea mirului turnat pe capul lui Isus, dar nu a putut vedea adevărata valoare a lui Isus. Iuda a fost un cămătar care suferea de cataractă. De aceea el a fost atât de ofensat pe acea femeie. Femeia, pe de altă parte, a putut vedea atât valoarea mirului cât și valoarea lui Isus. De aceea, ea a spart vasul de alabastru.

Miercurea dinaintea vinderii lui Isus este un memeto tragic al versetului din 1 Timotei 6:10: „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, iar unii, care au tânjit după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri.”

Dar miercurea dinaintea vinderii lui Isus este, de asemenea, plină de speranță, pentru că ne arată că frumusețea lui Isus poate rupe vraja câștigului financiar. Acesta este mesajul femeii pentru noi, un mesaj pe care Isus a vrut ca noi să-l auzim din nou și din nou: „Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut această femeie, în amintirea ei.” (Marcu 14:9)

Sursa: www.desiringgod.org via Resurse Crestine

https://rodiagnusdei.wordpress.com