Categorie: POEZII

Cum aş putea eu, firul de ţărână
Să îndrăznesc vreodată spre Tine a privi
Când Doamne, ştiu…Te întristez adesea
Prin vorba ce-o rostesc şi felul meu de-a fi!

Cum aş putea să îndrăznesc vreodată
Să-Ţi cer ceva…când Tu îmi dai mai mult
Decât am eu nevoie…decât aş merita
Când rătăcesc cărarea şi vocea nu-Ţi ascult!

O, Tată…oare cum aş mai trăi sub soare
Îngenunchiat de fapte…de-a mea povară grea
De n-ai fi Tu, Iubire…de n-ai fi Tu, Lumina
Ce-mi luminează drumul ce duce-n ţara Ta…

De-aceea azi din nou mă-nclin cu umilinţă
Îm Faţa Ta Părinte cu toată viaţa mea…
O, iartă-mi nevegherea…mai iartă-mă Isuse
Şi lasă peste mine un strop din pacea Ta!!!

Vulcan-13-11-2015     Maria Luca

Doamne, ce mai plânge cerul
Văzând chipu-Ţi întristat…
Văzând lumea ce se pierde
Într-o viaţă de păcat…

Cum îşi mai revarsă norii
Lacrimile pe pământ
Căutând zadarnic pacea
Şi iubirea ce s-a frânt…

Doamne, ce-şi mai duce vântul
Peste zări a lui tristeţe
Într-un cântec ce-a pierdut
Şi senin şi frumuseţe…

Mai întinde-Ţi Tată mâna
Mâna-Ţi binecuvântată
Şi ne ia povara grea
Ne mai iartă încă-o dată…

Lasă Soarele iubirii
Peste noi să strălucească
Ca o Primăvară sfântă
În inimi să înflorească!

Vulcan-01-10-2015    Maria Luca

Eu sunt copil al celor ce odată
Murit-au pentru ţară, pentru neam
Dar astăzi pacea s-a pierdut în flăcări
Şi parcă nici speranţă nu mai am…

Privesc în jurul meu cu îndoială
Şi mă întreb: E oare-adevărat?
Atâtea glasuri strigă…vor dreptate
Dar unde e dreptatea au aflat?

Şi mă întreb…în marea de mulţime
Mai este cineva să vrea…iubirea?
Să caute pacea ce o dă credinţa
Şi lacrima ce cheamă fericirea?

Privesc…şi sufletul în mine geme…
E-atâta tulburare în popor…
O, Tatăl nostru…vino cu putere…
Avem nevoie azi de ajutor!

Zideşte-n noi o inimă curată…
Ne dă răbdare, dragoste şi har
Să înţelegem rostu-acestei vieţi
Să nu ne fie traiul în zadar!

Vulcan-05-11-2015    Maria Luca

Cu tălpile goale păşesc
Pe-al toamnei covor ruginiu
Şi-n suflet îmi plânge un vis
Căci drumul e lung şi pustiu…
Simt vântul umblându-mi prin plete
Cu degete reci, nevăzute
Iar picuri de ploaie îmi biciue faţa
Şi-n inimă cad neştiute…

În toamna vieţii păşesc
Cu pasul stingher, obosit
Şi strâng într-o cupă fărâme de vise
Din tot ce a fost şi-am iubit…
Mă doare tristeţea de-afară
Şi zborul ce iarăşi s-a frânt
Şi soarele-ascuns de norii imenşi
Şi dorul pierdut în cuvânt…

Dar ştiu… va veni iar o zi
Purtând pe aripi primăvara
Şi inima iar va renaşte la viaţă
Va umple de cântece zarea!

Vulcan-11-10-2015   Maria Luca

Mai spune-mi Iubire…mai spune
De ce plânge toamna prin vii
Şi dorul mai tare ne doare
Şi cerul e parcă mai gri…

De ce lăcrimează speranţa
Uitată-ntr-un colţ, undeva
Şi-aşteaptă acolo-ntristată
Să-i dea aripi iar cineva…

Mai spune-mi de ce depărtarea
Aduce iar iarna-ntre noi
Deşi încă-i toamnă afară
Cu vânturi, cu ceaţă şi ploi…

De ce plânge-n noapte vioara
Iubiri ce au fost şi s-au stins
Iar inima tace de parcă
Pe strunele ei ar fi nins…

Mai spune-mi Iubire…mai spune-mi
De ce este cerul mai gri
Şi lacrimi cu ploaia se-ntrec
Şi omu-a uitat a iubi?

Vulcan-09-10-2015     Maria Luca