Categorie: POEZII

Cântec dulce, cântec lin
De iubire şi alin
Să te naşti din nou aş vrea
Cald, în inimioara mea
Şi să spui prin versul tău
Că mi-e dor de Tatăl meu…
Mi-e dor ochii să-i privesc
Şi să-I spun cât Îl iubesc…
Să mă strângă iar la piept
Să-I şoptesc că Îl aştept…
Cânt duios, cântec doinit
Spune-i tu că L-am iubit
Şi Îl voi iubi mereu
Căci e Dumnezeul meu
Şi-apoi vreau lumii să spui
De Cuvântul Domnului,
De a Lui Iubire sfântă
Care ne binecuvântă
Iar când voi ajunge sus
La iubitul meu Isus
O, ce mult…ce mult aş vrea
Să te cânt în Faţa Sa!

Vulcan-14-05-2015     Maria Luca

Alergăm uneori cu atâta avânt
Alergăm spre niciunde…alergăm după vânt
Şi-ntr-o zi ne oprim şi privim pumnii goi
Iar tristeţea ne-ncearcă când privim înapoi…

Căci vedem viaţa noastră că e doar alergare
Iar pe drum sunt suspine şi sunt lacrimi amare,
Ani de trudă şi zbucium fără nici un popas
Şi din toate acum ce avem? Ce-a rămas?

Primii zori ne dau startul şi pornim s-alergăm
Dar nu ştim ce voim şi nu ştim ce căutăm
Iar apusul ne prinde obosiţi şi pustii
Fără-a şti ce înseamnă bucuria de-a fi…

Şi în goana nebună rătăcim şi uităm
Că putem fericire şi iubire să dăm…
Viaţa trece grăbită şi am strâns prea puţin
Pentru casa ce-aşteaptă în locaşul divin!

Prea puţin am iubit…prea puţin am cântat
Şi de rugă adesea obosiţi am uitat…
Am citit din Cuvânt azi un pic, mâine-un pic
Însă lumii n-am spus despre Domnul …nimic!

O, Părinte din ceruri ne opreşte o clipă
Şi ne-atinge din nou cu-a iubirii aripă
Să-nţelegem Isuse c-alergăm în zadar
De n-avem mântuirea şi iertarea în dar!

Vulcan-12-05-2015    Maria Luca

A vrut mulţimea de-nţelepţi să definească dragostea
Şi-au vrut poeţii s-o descrie…din taina versului să-i dea…
Au vrut s-o-ncătuşeze-n rimă…s-o lege cu sclipiri de stele
Să-i fie primăvara casă cu-al ei parfum de viorele…

De mii de ani omul a vrut să-i spună dragostei pe nume
Dar nu-s cuvinte să cuprindă tot ce iubirea vrea a spune
Şi nu e om în lumea-ntreagă să înţeleagă dragostea
Şi fericirea fără margini ce o aduce numai ea…

Unii-au căutat-o neîncetat o viaţă-ntreagă…ani la rând
Şi când credeau că au găsit-o rămas-au singuri, suspinând…
Iar alţii nu credeau în ea dar când aripa-i i-a atins
A fost a lor întreg pământul şi ceru-albastru, necuprins…

Azi vin şi eu cu-al meu condei despre iubire să vorbesc
Şi caut cuvinte şi parfum…şi caut culori s-o zugrăvesc
Dar Ea, Iubirea-i chintesenţa trăirii pe acest pământ
E dar trimis de Dumnezeu şi n-o pot prinde în cuvânt!!!

Vulcan-12-05-2015   Maria Luca

De-am putea îndepărta învelişul de ţărână
Să vedem ascuns acolo sufletul…ca o comoară
Oare câţi ar plânge-atuncea ruşinaţi în sinea lor
Când privirile mulţimii ar începe să îi doară?

Oare dacă-n trupu-acesta s-ar deschide o fereastră
Prin care-am pute privi către inima din piept
Câţi ar pune pânze grele şi-ar acoperi-o toată
Să ascundă nepăsarea, tot ce-i rău şi e nedrept?

Dacă într-o zi…cumva…viaţa noastră-ar fi o carte
S-o citească fiecare…filele să-i răsfoiască
Oare-am sta cu fruntea sus…am privi cu demnitate
Când în jurul nostru lumea ar începe să vorbească?

Doamne…pune-n noi iubire…şi speranţă…şi credinţă…
Şi o inimă curată umplută cu Duhul Tău
Să fim sare şi lumină, robi destoinici în lucrare
Dar mai mult de tot şi toate să fim fii de Dumnezeu!!!

Vulcan-11-05-2015     Maria Luca

Am pus o strajă sufletului meu
Şi-am îmbrăcat-o-n strai de curcubeu…
I-am dat parfumul florilor de crin
Şi frumuseţea cerului senin…

I-am dat puterea pe pământ şi ape
Suspinul şi durerea să îngroape
Şi prin credinţă-o văd la datorie
Păzindu-mi calea către veşnicie…

I-am construit o casă minunată
În inima ce cântă-nfiorată
Acolo unde locuieşte fericirea
Căci straja ce o am este…IUBIREA!

Vulcan-07-05-2015   Maria Luca