Categorie: POEZII

E ceas târziu de seară,
E timp de rugăciune
Și, aplecat la cruce
Te chem
În părtășie sfântă
Închis în cămăruță
Să-Ți spun Părinte
Oful. . .
Nu. . . azi nu vreau să-Ți cer
Pentru mine, nimic. . .
Oricum Tu mă cunoști
Și știi
Nevoile vieții mele
Și durerea sufletului meu. . .
Tu cunoști văpaia inimii
În piept.
Azi, acum. . . în această seară
Te rog Părinte să privești
Cu milă și îndurare
Țara mea. . .
Întinde-Ți mâna binecuvântată
Peste drag, poporul meu,
Peste pădurile mele
Și apele
Ce mi-au astâmpărat setea
În vremi de restriște
Când seceta mușca
Din țară. . .
Te rog Doamne lasă
Peste cerul țării mele
Seninul ochilor tăi. . .
Pacea
Pune-o în orice inimă. . .
Iubirea, în orice suflet
Și binecuvântează-mi Doamne
Țara! ! !

Vulcan-1-12-2017 Maria Luca

Tu ești Izvor de viață, de dragoste și dor
Ești Leagănul luminii și-al lumii Salvator. . .
Tu ești un Prieten drag, Cârmaci în barca vieții,
Ești Pacea înserării și Roua dimineții. . .

Te văd în tot și toate. . . prezența Ta e vie. . .
Tu pașii mi-i îndrepți prin noapte și pustie. . .
Cu Tine nici un munte nu-i prea înalt vreodată
Căci prind puteri pe cale din dragostea-Ți de Tată. . .

Când sunt în bucurie Tu, fericit zâmbești. . .
În lacrimi și durere îmi spui că mă iubești. . .
Mereu îmi ești alături la bine și la greu
Și mă susții în viață cu braț de Dumnezeu. . .

Tu ești Izvor de viață, ești Cântec și Cuvânt
Ești Frumusețea pură ajunsă pe pământ. . .
Te laud zi și noapte și Numele-Ți slăvesc
Căci Tu ești Tatăl meu și veșnic Te iubesc! ! !

Vulcan-29-11-2017      Maria Luca

 

De ce Doamne plânge cerul
Cu lacrimi reci, cu fulgi de dor?
De ce când sunt la Pieptul Tău
Precum un prunc mă înfior?

De ce pe cale sunt și spini
Ce-adesea tălpile-mi rănesc?
De ce mă doare depărtarea
Și oamenii dezamăgesc?

Doamne, pentru ce mi-e teamă
De ziua ce va fi să vie
Când știu că Tu Te afli-acolo
Să-mi faci din viață bucurie. . .

De ce Doamne plânge cerul
Și eu cu el aș vrea să plâng?
E toamnă Doamne. . . vine iarna
Și ani din urmă mă ajung. . .

Și trece timpul cu grăbire
Iar eu mă-ntreb cu-același dor:
De ce când sunt la Pieptul Tău
Precum un prunc mă înfior?

Vulcan-28-11-2017       Maria Luca

 

Copilul meu, nu plânge. . . nu simți că sunt cu tine
Prin lumea de regrete. . . prin valea de suspine?
Nu simți că Brațul Meu ți-e sprijin pe cărare
Și Eu sunt Cel ce-ți dau în boală vindecare?

De ce ești trist copile. . . oare-ai uitat Iubirea
Cea sinceră, curată care întrece firea?
Oare-ai uitat de Glasul ce ți-a șoptit cândva:
”Mereu voi fi cu tine și nu te voi lăsa! ”

Încrede-te în Mine. . . te voi veghea mereu
Căci Eu sunt Stânca tare. . . sunt Veșnic Dumnezeu
Și-oricât de mulți sunt spinii ce tălpile-ți rănesc
Eu voi turna balsam căci pururi te iubesc!

Copilul Meu, nu plânge. . . nu știi că pentru tine
Aș da popoare multe. . . să-ți fie ție bine
Privește către ceruri. . . Eu te veghez cu drag
Și-ți număr de acolo al lacrimei șireag. . .

Vulcan-27-11-2017     Maria Luca

 

Omule, unde alergi? Încotro-ți îndrepți destinul?
Nu vezi tu că mâna ta seamănă ura și chinul?
Nu vezi tu că tot ce faci se transformă în cenușă
Pe când dragostea suspină tremurând la a ta ușă?

Unde îți îndrepți privirea omule, în zori de zi?
Te gândești cum să mai strângi fală mulă și-avuții
Sau îngenuncheat la cruce glasul ți-l înalți spre cer
Mulțumind de-o nouă zi într-un trai ce-i efemer?

Omule, privește-n jur. . . unde-i frumusețea oare
Ce-a lăsat-o Dumnezeu ca să dăinue sub soare?
Ce-ai făcut în lăcomia-ți din acest pământ sublim?
Azi e-o pată de mizerii într-o lume de suspin!

Pe alocuri mai străluce frumusețea de-altădată,
Mai găsești din când în când oază binecuvântată
Cu izvoare cristaline, cu păduri și păsări multe
Dar în goana către mâine cine stă să le asculte?

Omule, te-oprește-o clipă. . . mai e timp să te oprești
Să îndrepți răul făcut. . . să-nveți sincer să iubești. . .
Mai e timp să te oprești. . . brațele să le deschizi
Și cu inima curată tot pământul să-l cuprinzi! ! !

Vulcan-25-11-2017       Maria Luca