Categorie: POEZII

 

Doamne, mă îndrept spre Tine pe a gândului aripă
Și aduc cu mine visuri. . . și aduc cu mine dor. . .
Clipele de fericire dar și clipe de durere
Le aștern la poala crucii dragul meu Mântuitor. . .

Mă îndrept spre Tine, Tată obosit de-a mea povară
De păcatul ce m-apasă și de spinii ce rănesc. . .
Sunt flămând de fericire și mi-e sete de iubire
Vreau să-mi mistuie ființa Harul Tău Dumnezeiesc. . .

O, ce lungă mi-a fost calea. . . câtă beznă și ce frig. . . .
Câte valuri s-au pornit să îmi clatine credința
Dar eu știu. . . ai fost cu mine. . . mâna Ta m-a ocrotit
Și din ceruri m-ai vegheat ca să capăt biruința!

Cum aș fi putut răzbate prin furtună, Tatăl meu
Dacă nu erai Cârmaciul ce conduce barca mea?
Cum aș fi putut din lume glasul Tău să Îl aud
De n-aș fi crezut că-n toate se va face voia Ta?

Doamne, mă îndrept spre Tine pe a gândului aripă
Și-Ți aduc ca pe-o ofrandă inima arzând în piept. . .
Mai vorbește-mi Tatăl meu. . . iartă-mi slăbiciunea firii
Ca, în fiecare clipă să Te-ador. . . să Te aștept!

Vulcan-13-11-2017      Maria Luca

 

Nu sta nepăsător când lângă tine
Sunt mulți acei ce plâng necontenit
Și trec prin valuri ce le frâng credința
Crezând că Domnul nu i-a auzit. . . .
Și nu răni cu-o vorbă negândită
Un suflet tulburat de suferință
Ci fii o rază ce străpunge ceața
Și-n noapte mai aduce biruință. . .

Nu sta nepăsător când Dumnezeu
Te cheamă să lucrezi în via Lui
Ridică-te și spune despre jertfa
Ce-a curățit păcatul orișicui
Și spune despre dragostea divină
Ce izvorăște din Cuvântul sfânt
Și spune despre harul ce ni-e dat
Să fim lumini și sare pe pământ. . .

Nu sta nepăsător când lângă tine
Sunt mulți acei ce plâng necontenit
Oprește-te și spune-le că Tatăl
Din veșnicie încă i-a iubit
Căci un cuvânt ce-l spui cu bunătate
E mai de preț ca aurul. . . știi bine
Iar Dumnezeu răsplata ți-o va da
Cum niciodată n-ai gândit, creștine!

Vulcan-11-11-2017      Maria Luca

 

Ce bucurie sfântă. . . ce har Dumnezeiesc
Să pot din nou Isuse să-Ți spun că Te iubesc. . .
În clipe fericite, de dor sau de suspine
Să-Ți mulțumesc de Brațul ce tainic mă susține. . .
Ce bucurie sfântă să văd iubirea-Ți Tată
Cum haina îmi albește, păcatul cum îmi iartă. . .
Să știu că în furtună mă ocrotești mereu
Și mă conduci spre țărmuri Tu, Veșnic Dumnezeu!
Ce har Dumnezeiesc să pui în al meu gând
Speranța că prin haru-Ți am să Te văd curând. . .
Că mult nu va mai fi și-ai să revii pe nor
Să-Ți iei copiii-acasă iubite Salvator!
Ce bucurie sfântă. . . ce har Dumnezeiesc
Să pot din nou Isuse să-Ți spun că Te iubesc
Să știu că ești cu mine. . . . că Tu mă ocrotești
Și Tu-mi ești Călăuză spre zările cerești! ! !

Vulcan-10-11-2017     Maria Luca

Să nu te înspăimânți de valul ce se ridică-n fața ta
Și nici de vorbele ce-adesea știu a răni și-a judeca.
Tu ai o Stâncă de salvare…Tu ai în cer Mângâietor
Ce va veni în orice clipă de-L chemi pe El în ajutor!

Să nu te înspăimânți de norul ce-ascunde soarele o clipă
Și nici de vântul furios ce frânge-a gândului aripă.
Tu ai în cer un veșnic Soare ce nu apune niciodată
Și porți în suflet primăvara eternă, binecuvântată!

Să nu te înspăimânte clipa ce-aleargă către veșnicie
Nici ghioceii de la tâmple…nici ziua ce va fi să vie
Căci Dumnezeu deja e-acolo și te așteaptă
cu iubire
La pieptul Său să te cuprindă să-ți dea belșug de fericire…

Să nu te înspăimânte lumea cu ispitiri și cu păcate
Tu ai puteri prin Duhul Sfânt și poți să biruiești în toate
Căci te veghează Tatăl Sfânt și-n noapte, tainic murmurând
El îți șoptește cu iubire: ”Să nu te înspăimânți nicicând!”

Vulcan-26-10-2017      Maria Luca

 

Unde-alergi așa grăbit călător pe drumul vieții
De pornești în goana ta chiar din zorii dimineții
Fără-a te pleca în rugă…fără a privi spre cer
Să ceri milă și-ndurare peste traiul efemer?

Unde-alergi așa grăbit…care-i țelul vieții tale
Călător pierdut în lumea de suspine și de jale?
Ce comori aduni la pieptul unde inima-i de gheață
Și nu știe ce-i iubirea…și nu știe-a ei dulceață?

Unde-alergi așa grăbit…nu vezi tu că pumnii-s goi?
Nu vezi timpul că se scurge și nu vine înapoi?
Stai și cugetă o clipă…ce ai strâns…ce-ai adunat?
Câte vise-ai împlinit? Câtă dragoste ai dat?

Unde-alergi așa grăbit…nu vezi câtă frumusețe
Te întâmpină în zori și apoi îți dă binețe?
Și în goana ta nebună de când oare n-ai privit
Frumusețea ce-o pictează soarele în asfințit?

O, de-ai înțelege tu, călător ce-alergi mereu
Că menirea ta în lume e să fii cu Dumnezeu
Poate-atunci ai alerga către cerul veșnic sfânt
Cu Iubirea călăuză și putere din Cuvânt!

Vulcan-06-11-2017     Maria Luca