Categorie: POEZII

De ce ţi-e inima creştine
Atât de tristă şi suspini?
Oare e calea ta prea grea
Şi te-au rănit mulţimi de spini?

De ce adeseori ţi-e duhul
Prea obosit şi-nsingurat?
Oare-ai uitat că sus în ceruri
Tu ai un Domn ce te-a salvat?

Tu ai un Tată ce veghează
În orice clipă pasul tău…
La El găseşti putere frate
Şi biruinţă-n ceasul greu!

De-ar fi mulţimile de valuri
Să te lovească cu putere
El va întinde Braţul Său
Şi-ţi va aduce mângâiere!

Iar dacă vor veni ispite
Să te încerce în credinţă
Priveşte către cerul slavei
Şi roagă-te cu stăruinţă!

Să nu ai inima-ntristată
Chiar dacă drumul e prea greu…
Zâmbeşte frate!…Sus în ceruri
Cu drag te-aşteaptă Dumnezeu!

Vulcan-05-07-2014    Maria Luca

Ascultă… se aude din veşnicii un glas
Ce-a străbătut milenii la tine să ajungă…
E glasul raţiunii… e şoapta de iubire
Ce vrea să-ţi schimbe viaţa şi firea să-ţi înfrângă!

Ascultă… Stai o clipă… Opreşte-te şi-ascultă
Te-nvăluie un zumzet… un cânt de fericire
Căci tot ce vezi în jur aduce osanale
Acelui ce e Tată… şi Soare… şi Iubire!

Ascultă… mii de păsări îşi cântă bucuria,
Izvoare clipocind, şi vântul ce adie,
Chiar picurii de ploaie în dansul maiestos
Aduc o veste sfântă… Iubirea-i veşnicie!

Ascultă… în tăcerea ce noaptea o aşterne
Tu stai şi-ascută gândul ce zboară-n univers
Şi-ngenunchiat umil în cămăruţa ta
Tu cere-nţelepciune şi vieţii tale sens!

Ascultă… constelaţii unite cu pământul
Şi îngeri, şi arhangheli fac către tine-un pas…
Prin tot ce a creat Un Tată îţi vorbeşte…
Ascultă… se aude din veşnicii un Glas!

Vulcan-29-06-2014    Maria Luca

Zâmbeşte… E vară… e soare…
O mare de flori şi culoare
Şi păsări ce cântă voios
Şi cerul e azi mai frumos!

Zâmbeşte… priveşte cu drag
La cei ce te-aşteaptă în prag…
Cu-o vorbă de-alint, de iubire,
Tu poţi să aduci fericire!

Zâmbeşte… o zi se arată
Cum nu va mai fi niciodată!
Trăieşte-o! E darul divin
Ce Domnul ţi-l dă pe deplin!

Chiar dacă mai vin şi furtuni
Tu crede… există minuni!
Rămâi fericit şi iubeşte
Priveşte spre cer şi… zâmbeşte!

Vulcan-25-06-2014     Maria Luca

Să poţi să taci când cei din jur
Cu vorbe aspre te rănesc
Când tu rămâi cu pace-n suflet
E Harul Său Dumnezeiesc!

Să ştii să taci când plâng cuvinte
Şi ţipă sufletul pustiu…
Tu stai în odăiţa ta
Şi spune-I totul Celui viu!

Să ştii să taci… să nu cârteşti
Când vin ispite şi-ncercări…
De vei rămâne sus pe Stâncă
Primi-vei binecuvântări!

Să poţi să taci când lumea-ntreagă
Înşiră vorbe fără rost
E harul Celui ce ţi-a dat
La Pieptul Lui un adăpost!

Vulcan-28-06-2014     Maria Luca

Şi dacă-ai obosit pe cale
Şi ţi se pare crucea grea
Ridică-ţi ochii către cer
Acolo e puterea ta!
De-acolo Domul te veghează
Şi-n clipe gele de-ncercare
Îşi va întinde Mâna Sa
Să-ţi dea eliberare!
Şi dacă simţi povara vieţii
Că tot mai mult apasă
Nădejde ta e Dumnezeu
El singur nu te lasă!
Tu poartă-ţi crucea neclintit
Chiar de o simţi prea grea
Să ceri prin Duhul Sfânt putere
Dar nu tăia din ea!
Şi dacă-n viaţa ta creştine
O cruce ai primit
Isus îţi va mări credinţa
S-o duci pân’ la sfârşit!

Vulcan-24-06-2014      Maria Luca