Emanuel şi Rebeca
( Vulcan 15 septembrie 2013)
Septembrie-i mai viu în acest an
Şi-n cântec îşi revarsă fonoteca,
Fiincă este nuntă la Vulcan
Şi pe un drum comun, cu mult elan,
Emanuel porneşte cu Rebeca.
Ştiind că nu-i nimic întâmplător
Şi că au fost purtaţi în rugăciune,
Noi credem că şi drumurile lor,
Unindu-se, pornesc spre viitor
Vegheaţi de Cel ce dă doar daruri bune.
De-aceea noi, dincolo de urări
Făcute cu o dragoste fierbinte,
De calde zâmbete, de-mbrăţişări,
Dincolo de extaz şi-aplaudări,
Să ne rugăm Divinului Părinte
Ca mâna Lui să fie peste ei
Şi-n viaţă pas cu pas să-i ocrotească,
Căci funia când e-mpletită-n trei
Rezistă la-ncercări şi-n anii grei,
Iar pacea sfântă să îi însoţească.
Un colţ de rai să fie casa lor,
Şi-n crez, cu certitudini pentru „mâine”,
Ştiind că-i Domn şi peste viitor
Cel care dă cu braţ mângâietor
Belşug de pace şi belşug de pâine.
Şi, răspunzând din Cer, Tatăl Ceresc
Cu dragoste va transforma poteca
În drum cu flori ce veşnic înfloresc,
Pe care azi cu dragoste pornesc
Emanuel şi-aleasa lui, Rebeca.
Amin
Simion Felix Marțian
