(Mediaş, 13 iulie 2013)
Nebănuite-s căile divine,
Şi-atunci când viaţa-şi etalează harta
Vedem cum drumuri aparent străine
Se întâlnesc, şi se-mpletesc destine
Aşa cum sunt acum Cornel şi Marta.
Avut-au drumul propriu fiecare,
Cu frământare şi cu bucurie,
Corăbii care navigând pe mare
Se întâlnesc, dar nu la întâmplare,
În portul oferit de căsnicie.
De-aici, pe-un drum comun, cu tot avântul
Pornesc având ca scut în valuri harul
Şi vor avea mereu în pânze vântul
Dacă busolă le va fi Cuvântul
Şi în Isus Cristos avea-vor farul.
Cu flori şi daruri copleşim azi mirii
Şi-n toate astea dragostea se pune
Dar, tot ca o dovadă a iubirii,
Să ne alăturăm şi noi zidirii
Purtând unirea lor în rugăciune,
Ca din cereasca binecuvântare
Să se reverse peste ei preaplinul
De dragoste divină şi-ndurare,
Iar viaţa să le fie numai soare
Şi fie-le un colţ de rai căminul.
Şi Cel ce-n mâna Lui le ţine toate
Să lase-n casa lor belşug de pâine,
Iubire, pace, multă sănătate,
Căci Domnul nostru are, vrea şi poate,
Iar binecuvântarea Lui rămâne.
E nuntă, e prilej de bucurie
Şi astăzi cerul îşi deschide poarta
Ca să reverse har din veşnicie,
Unind pe cei ce-n sfântă armonie
Pornesc de azi pe-un drum: Cornel şi Marta.
Simion Felix Marțian
