Categorie: POEZII

O lacrimă de stea
Mi-a tresărit sub pleoape
Şi altele,… haotic,
Se-alătură să scape
Când zbuciumate gânduri,
Îmi cotropesc fiinţa
Şi doruri plâng uitate…
Şi a slăbit credinţa…
Cu ochi înrouraţi,
Cuprind nemărginirea
Şi inima tresaltă
Când întâlnesc Iubirea!
În pumnii încleştaţi
Am strâns frânturi de stele,
Speranţe renăscute
Şi gândurile mele,
Le-am împletit în cântec
Cu lacrimă şi dor
Şi le-am trimis ca jertfă
Spre Domnul Salvator!

Vulcan-07-12-2012     Maria Luca

Din dragoste Isuse, Te-ai coborât la noi
Şi Te-ai născut în iesle, înconjurat de oi
Căci nicăieri Maria un loc nu a aflat
Să nască pe Mesia, al lumii Împărat!

Înfăşurat în scutec şi aşezat în fân
Va deveni cândva Acel Măreţ Stăpân
Ce plin de îndurare şi dragoste cerească
Păcatul va spăla… murind, să mântuiască!

Din miile de stele, o stea poartă solia
Şi duce-n lume vestea că S-a născut Mesia…
În ceruri mii de îngeri se bucură în cor
Căci S-a născut Isus, al lumii Salvator!

Vă bucuraţi în Domnul… cântaţi, cântaţi popoare
Şi tot pământul astăzi să fie-n sărbătoare,
Căci din iubire sfântă, în Prunc S-a întrupat
Acel din nemurire… Mesia, Împărat!

Vulcan-07-12-2012    Maria Luca

Să pot atinge timpul
Şi să-l opresc din zbor
Cu lanţuri de-amintiri
Ce uneori mă dor,
L-aş fereca în clipa
Trăită-n fericire,
L-aş transforma apoi
În zâmbet şi iubire…
Să pot cânta când plânge
În rugăciuni cuvântul,
Credinţa să-mpletesc
Cu lacrima şi cântul…
Să pot urca mai sus
Când valuri mă lovesc
Pe Stânca ce-i Isus
Iubind să biruiesc!

Vulcan-06-12-2012    Maria Luca

Măreşte Doamne-a mea credinţă
Căci teama-n lanţu-i m-a cuprins,
Iar trupu-acesta de ţărână
E mult prea slab şi e învins…

Din pacea Ta mai dă-mi un strop
Să mă-nsoţească-n lupta grea
Cu-atâtea gânduri ce m-apasă
Şi vor să intre-n viaţa mea!

Mai dă-mi putere Domnul meu
Când merg pe cale, obosit,
Să ştiu că Harul Tău m-ajută,
Că Mâna Ta m-a ocrotit!

Iar când îngrijorări şi teamă
Cuprind întreaga mea fiinţă,
Îngenunchiat, Te rog Isuse
Măreşte Tu a mea credinţă!

Vulcan-03-12-2012       Maria Luca

S-a transformat cuvântul în iubire
Când prin condei l-ai aşezat în vers,
I-ai dat puterea de-a atinge inimi
Şi aripi să plutească, sublim, în univers

Ai adunat în rime splendori nebănuite
Şi-atâta frumuseţe descoperi pentru noi…
Cuvintele prind viaţă…se naşte poezia…
Şi râzi cu noi, prin ea, şi iarăşi plângi apoi!

Prin versul tău trăim Cuvântul din Scriptură
Şi căpătăm vederea ca orbul Bartimeu…
E dragoste…şi dor de veşnicie….
Şi ne urcăm în dud cum a făcut Zacheu!

Tu, porumbiţă albă, ţi-ai împlinit destinul
Şi te-ai urcat la ceruri, la Tronul veşniciei
Cu harfa ta sublimă să lauzi Creatorul
Dar ai rămas în inimi dând viaţă poeziei!

Vulcan-05-12-2012     Maria Luca