Mă iartă Tată pentru îndrăzneală
Şi pentru tot ce-n viaţă am greşit…
Îţi scriu acum pe-o lacrimă fierbinte
Să-Ţi mulţumesc că veşnic m-ai iubit!
Îţi scriu acum, când dorul mă apasă
Iar drumul este greu şi înspinat,
Când vin furtuni pe marea vieţii mele
Şi mă întreb cumva de m-ai uitat…
Să ştii Părinte că aici, în lume
E tot mai rece, dragostea-i puţină
Şi plâng părinţii părăsiţi de fii
Şi mor copiii fără nici o vină…
Mă doare Doamne câtă nedreptate
Zăresc în jur şi câtă făr’delege…
Minciuna se desfată în palate
Iar banul a ajuns la rang de „rege”…
Şi sunt dureri ce-şi strigă neputinţa
Şi lacrimi ce nu seacă niciodată,
Genunchi ce sângerează-n rugăciune…
Oare nu vezi? Nu mai auzi Tu, Tată?
Şi totuşi…încă mai există zâmbet
Şi mâini ce se înalţă către zări…
Mai sunt bătrâni ce vin cu mulţumire,
Mai este har şi binecuvântări…
Îţi scriu acum pe-o lacrimă fierbinte
Şi o trimit în cer, la tronul Tău…
Citeşte-o Doamne dar te rog umil
Îmi iartă îndrăzneala, Tatăl meu!!!
Vulcan-28-10-2016 Maria Luca
