Biserica Penticostală Maranata Vulcan
Ca să lupți pentru biruința Bisericii, trebuie în primul rând să fii prezent la întrunirile ei!
Doamne, cum mai plânge cerul
Cum suspină Dumnezeu
Căci prea mult L-am întristat
El şi ea…şi tu şi eu…
Ce izvoare nesecate
Curg din cerul veşniciei
Inundând în drumul lor
Chiar şi floarea bucuriei…
Plouă peste tot şi toate
Ca în visul unei toamne
Şi mă doare…şi mi-e teamă
Că prea plânge cerul, Doamne!
Vulcan-05-06-2016 Maria Luca
Aş vrea să am putere Doamne
Să plâng cu cei ce-n taină plâng…
S-aduc prin vorbe alinare
Acelor ce de dor se frâng…
Aş vrea să cânt cu cei ce cântă
Şi să mă bucur că trăiesc
Prin cântul meu să-Ţi spun Părinte
Cât Te ador…cât Te iubesc!
Aş vrea cu fraţii-n părtăşie
Să-Ţi simt prezenţa minunată…
Să ne vorbeşti prin Duhul Sfânt
Cum o făceai şi altădată…
Aş vrea să plâng cu cei ce plâng
Să cânt cu cei ce-Ţi cântă Ţie
Şi într-o zi când voi pleca
S-ajung la Tine-n veşnicie!
Vulcan-15-05-2016 Maria Luca
Tatăl meu ce eşti în ceruri
Drept şi mare Dumnezeu
Ocroteşte Doamne ţara
Unde m-am născut şi eu…
Te rog Tată-ntinde mâna
Peste ţărişoara mea
Şi alungă neputinţa
Ce domneşte-acum în ea…
Lasă milă şi-ndurare
Peste-al meu popor iubit
Şi ne leagă prin Iubirea
Ce Cuvântul ne-a vestit…
Tatăl meu ce eşti în ceruri
Azi mă rog cu umilinţă
Peste ţărişoara mea
Să laşi har şi biruinţă!!!
Vulcan-03-06-2016 Maria Luca
Fericirea e aici…mâna doar de vei întinde
Vei simţi o pace sfântă cum în braţe te cuprinde…
Florile cu-al lor parfum te vor mângâia duios
Şi în ochi se va răsfrânge ceru-albastru, luminos…
Fericirea e aici…stă ascunsă-ntr-un surâs,
Într-un gest…într-o privire chiar şi-n lacrima ce-i plâns…
Vine-n suflet ca o boare…te încântă…te vrăjeşte
Poartă-n ea amprenta Celui ce te-alintă…te iubeşte…
Fericirea e aici…doar priveşte-n jurul tău
Şi-ai să înţelegi minunea ce-a lăsat-o Dumnezeu
Şi atunci plin de uimire zi de zi tu ai să zici:
Da, adevărat ai spus…Fericirea e aici!
Vulcan-29-05-2016 Maria Luca
Pe drum de seară luminat de vise
Am întâlnit Iubirea lăcrimând…
Purta în braţe taina omenirii
Cu doruri şi speranţe fremătând…
Erau mulţimi de gânduri adunate
Din corturi, din palate sau căsuţe
Rostite cu speranţă-n rugăciune
Sau pitulate-n colţuri nevăzute…
Şi m-am oprit mirat în dreptul Ei
Căci ochii-I erau trişti, înlăcrimaţi…
Pierduse undeva pe drum de zbucium
Iubirea dintre oameni, dintre fraţi…
Cutremurat de-atâta suferinţă
Am vrut cumva…ceva să-i dăruiesc
Şi-atunci un gând s-a strecurat în minte
Şi I-am şoptit fierbinte: Te iubesc!
O, ce surâs a luminat o clipă
Divinul chip…ce sfântă fericire
A strălucit în ochii-nlăcrimaţi
Când am rostit o şoaptă de iubire…
Şi parcă tot pământu-a tresărit
Şi un ecou, cu miile de gânduri
Rostea…iubesc…şi dragostea zâmbea
Ascunsă printre lacrimi…printre rânduri…
Vulcan-29-05-2015 Maria Luca
