Categorie: POEZII

Nu mi-ar ajunge un ocean de lacrimi
Să mă căiesc de viaţa ce-am trăit
În timpul când, dezamăgit şi singur
Prin noapte şi pustiu am hoinărit…
Şi-oricât aş încerca să-mi cer iertare
Nu mi-ar ajunge marea de cuvinte
Ce le-mpletesc la poala crucii Tale
În cea mai dulce, sfântă rugăminte…

O, Doamne cum să îndrăznesc ca eu
Un pumn de lut să mai privesc spre Tine
Când faţa Ta ades am întristat
Şi-acum îmi pare rău şi mi-e ruşine…
Dar Tu eşti bun şi milostiv Părinte
Iubirea Ta nu are-asemănare
Ea mă va ridica pe Stânca vieţii
Şi îmi va naşte aripi către Soare!

Vulcan-009-01-2016    Maria Luca

Ne-mpiedicăm adesea
De vorbe ce rănesc
De oameni ce-s ca spinii
Pe drumul pământesc…
Ne doare orice chip
Ce-a rătăcit în ceaţă
Şi soarele ascuns
Când iar e dimineaţă…
Ne întristează ochii
Ce şi-au pierdut seninul
Şi lacrima, şi gândul
Ce însoţesc suspinul…
Ne-mpiedicăm în viaţă
De-aceiaşi nepăsare
Ce zi de zi loveşte,
Ce zi de zi ne doare…
O, de-am putea-nţelege
Că viaţa e o clipă
N-am face din speranţă
Şi dragoste risipă
Ci am privi spre ceruri
Şi am privi o floare
Şi-am face pe pământ
Eternă sărbătoare!

Vulcan-08-01-2016    Maria Luca

Oare ţie nu ţi-e dor
De senin şi de frumos
De un zâmbet ce e sincer,
De un glas ce e duios?

Nu ţi-e dor de anii tăi
Ce-au trecut în amintire?
De frumoasa tinereţe
Cu-a ei farmec şi iubire?

Nu ţi-e dor să-nalţi privirea
Să priveşti un răsărit
Să înveţi din nou să ierţi,
Să iubeşti…să fii iubit?

Oare ţie nu ţi-e dor
Să primeşti în dar o floare
Să culegi din curcubeu
Ploaie, zâmbet şi culoare?

Suflete ce-alergi prin viaţă
Veşnic singur, călător
Stai…opreşte-te…te-ntreabă:
Nu ţi-e dor să-ţi fie…dor?

Vulcan-07-01-2016    Maria Luca

Acum mai mult ca nicidată
Aş vrea să îmi vorbeşti…
Să simt din nou a Ta prezenţă
Să-mi spui că mă iubeşti!

Acum când sufletul îmi geme
De griji împovărat
Când firea vrea să mă conducă
În lumea de păcat…

Te chem mai mult ca niciodată
Să mă atingi Părinte
Suspinul inimii s-asculţi
Şi ruga mea fierbinte…

Ştiu…Ţi-am greşit….Te-am întristat
Şi-mi pare-aşa de rău
Că n-am fost vegheator pe cale
Atunci când mi-a fost greu…

Dar, Doamne…azi cu umilinţă
Te rog să-mi dai iertare
Să mă ridici din tina lumii,
Să-mi dai eliberare….

Şi dă-mi putere Tată sfânt
Să merg pe a Ta cale
În zori de zi sau la apus
Cântându-Ţi osanale!

Vulcan-06-01-2016    Maria Luca

Eu sunt aici dar gândul meu Te caută neîncetat
Prin munţi înalţi şi văi adânci…pe cerul înstelat
Şi urma paşilor Îţi caut în fiecare floare,
În iarba tresărind de viaţă, în şipot de izvoare…

Te caut Părinte-al îndurării în fiece surâs,
În vorba dulce ce alină, în lacrima ce-am plâns
Şi-n aripa deschisă-n zbor adesea Te zăresc
Şi gându-aleargă să Te-ajungă să-Ţi spună „Te iubesc”

Da…eşti aici…vei fi mereu în inima din piept
Un tată sfânt, ocrotitor…un Prieten înţelept…
Vei fi aici în zori de zi şi seara-n ceas târziu
Voi adormi cu pacea-n suflet alături să Te ştiu!

Vulcan-05-01-2016   Maria Luca