Etichetă: Dedicaţii de Felix Marţian

Emanuel şi Rebeca

( Vulcan 15 septembrie 2013)

Septembrie-i mai viu în acest an

Şi-n cântec îşi revarsă fonoteca,

Fiincă este nuntă la Vulcan

Şi pe un drum comun, cu mult elan,

Emanuel porneşte cu Rebeca.

Ştiind că nu-i nimic întâmplător

Şi că au fost purtaţi în rugăciune,

Noi credem că şi drumurile lor,

Unindu-se, pornesc spre viitor

Vegheaţi de Cel ce dă doar daruri bune.

De-aceea noi, dincolo de urări

Făcute cu o dragoste fierbinte,

De calde zâmbete, de-mbrăţişări,

Dincolo de extaz şi-aplaudări,

Să ne rugăm Divinului Părinte

Ca mâna Lui să fie peste ei

Şi-n viaţă pas cu pas să-i ocrotească,

Căci funia când e-mpletită-n trei

Rezistă la-ncercări şi-n anii grei,

Iar pacea sfântă să îi însoţească.

Un colţ de rai să fie casa lor,

Şi-n crez, cu certitudini pentru „mâine”,

Ştiind că-i Domn şi peste viitor

Cel care dă cu braţ mângâietor

Belşug de pace şi belşug de pâine.

Şi, răspunzând din Cer, Tatăl Ceresc

Cu dragoste va transforma poteca

În drum cu flori ce veşnic înfloresc,

Pe care azi cu dragoste pornesc

Emanuel şi-aleasa lui, Rebeca.

Amin

Simion Felix Marțian

(Mediaş, 13 iulie 2013)

Nebănuite-s căile divine,
Şi-atunci când viaţa-şi etalează harta
Vedem cum drumuri aparent străine
Se întâlnesc, şi se-mpletesc destine
Aşa cum sunt acum Cornel şi Marta.

Avut-au drumul propriu fiecare,
Cu frământare şi cu bucurie,
Corăbii care navigând pe mare
Se întâlnesc, dar nu la întâmplare,
În portul oferit de căsnicie.

De-aici, pe-un drum comun, cu tot avântul
Pornesc având ca scut în valuri harul
Şi vor avea mereu în pânze vântul
Dacă busolă le va fi Cuvântul
Şi în Isus Cristos avea-vor farul.

Cu flori şi daruri copleşim azi mirii
Şi-n toate astea dragostea se pune
Dar, tot ca o dovadă a iubirii,
Să ne alăturăm şi noi zidirii
Purtând unirea lor în rugăciune,

Ca din cereasca binecuvântare
Să se reverse peste ei preaplinul
De dragoste divină şi-ndurare,
Iar viaţa să le fie numai soare
Şi fie-le un colţ de rai căminul.

Şi Cel ce-n mâna Lui le ţine toate
Să lase-n casa lor belşug de pâine,
Iubire, pace, multă sănătate,
Căci Domnul nostru are, vrea şi poate,
Iar binecuvântarea Lui rămâne.

E nuntă, e prilej de bucurie
Şi astăzi cerul îşi deschide poarta
Ca să reverse har din veşnicie,
Unind pe cei ce-n sfântă armonie
Pornesc de azi pe-un drum: Cornel şi Marta.

Simion Felix Marțian

Iulian şi Andreea
(Vulcan 25 mai 2013)

E clocot viu, e nuntă la Vulcan,
Doi tineri îşi încep azi epopeea
Pe-al căsniciei necuprins ocean;
Priviţi-i: mirele e Iulian
Şi-alături e mireasa lui, Andreea.

Din frăgezimea tinereţii lor
Ei au ales în viaţă Calea bună,
Slujindu-I Domnului stăruitor,
Şi, pregătindu-I pentru viitor,
Domnul îi vrea de astăzi împreună.

Noi ştim, văzându-i azi îmbujoraţi,
Că îi uneşte-o dragoste fierbinte
Şi vor rămâne-n dragoste legaţi
Atâta timp cât ei vor fi purtaţi
Pe braţele Divinului Părinte.

De-aceea azi, dincolo de urări
Prin care le dorim doar cele bune,
De daruri pentru ei, de-mbrăţişări,
Dincolo de poeme şi cântări,
Să ne unim cu toţi în rugăciune

Şi Domnului să-I cerem pentru ei
Să-i înconjoare cu o pace sfântă,
Fiindu-le El scut în anii grei,
Şi astfel funia să fie-n trei:
Ei doi şi Cel ce-n veci binecuvântă.

Să aibă armonie în cămin,
Belşug şi multă, multă sănătate
Şi pentru ei şi pruncilor ce vin,
Acestea din al cerului preaplin
Căci Domnul nostru are, vrea şi poate.

Dacă-i Vulcanul astăzi un “vulcan”
Cu siguranţă dragostea-i scânteia
Ce-a declanşat în iureş, cu elan,
O sărbătoare-n care Iulian
Porneşte-n viaţă-alături de Andreea.

Amin

Simion Felix Marțian

(Bistriţa, 25 august 2012)

Când Dumnezeu Şi-a-ncununat zidirea
Suflând viaţă-n lutul plămădit,
I-a mai făcut, pentru-a gusta-mplinirea
Şi a cunoaşte-n viaţă odrăslirea,
Un ajutor, pe cel mai potrivit.

Venind din Rai, avându-şi obârşia
În primul cuplu ce s-a consemnat,
Vedem cum se-nfiripă căsnicia,
Şi-avându-şi în iubire temelia
Uneşte-n veci femeie şi bărbat.

Paradoxal, dar dragostea uneşte
Până şi paralelele pe hărţi:
Vedem pe-a Sighetului cum porneşte
Şi tocmai la Agigea întâlneşte
Pe-a Bistriţei, venind din două părţi.

Acolo, undeva, pe ţărm de mare
S-a întâlnit cărarea lui Florin
Cu-a Flaviei, şi nu la întâmplare,
Căci rugăciunile însoţitoare
Le-au oferit şi scut şi ghid divin.

Ei sunt ai Domnului, Domnu-i iubeşte
Şi tot prin Domnul sunt aici, acum
Ştiind că-n căsnicie se porneşte
Cu-acelaşi Domn, care îi şi uneşte
Şi care îi va însoţi la drum.

Nuntim cu ei, părtaşi la bucurie,
Şi îi îmbrăţişăm, căci îi iubim,
Dar darul nostru, pentru veşnicie,
Să fie-o rugăciune-n clocot, vie,
În care dragostea să o-mpletim

Cerându-I Celui care dă, căci poate,
Pentru viaţa lor, pentru cămin,
Iubire, pace, pâine, sănătate,
Copii, succese în activitate
Şi locuri pregătite-n Cer, amin.

25 aug.2012 Simion Felix Marţian