Etichetă: Dedicaţii de Felix Marţian

Veniţi cu-ndrăzneală, stimaţi invitaţi,
Cămările Domnului de hrană sunt pline,
Fiţi fără sfială, luaţi şi gustaţi
Din ce vă oferă „Resurse creştine”.

Metafore prinse în stihuri fierbinţi
Sunt gata durerea din inimi să-aline,
Cuvinte-nţelepte şi sfaturi cuminţi,
Sunt toate aici la „Resurse creştine”.

Acorduri ce-nalţă fiinţa spre cer
Şoptite în taină de strune divine,
Imagini aduse de vreun făclier,
Vă-aşteaptă în prag la „Resurse creştine”.

Vă-mbie arome venind din Cuvânt
Când hrana, treptat, tot mai tare devine,
Crâmpeie de cer strălucesc pe Pământ
În sala de-ospăţ la „Resurse creştine”.

De vreţi , cumva, masa să o-mbogăţiţi
Cu alte bucate, cu noi vitamine,
Sunteţi cu bagajele bine-veniţi,
E loc pentru toţi la „Resurse creştine”.

Belşugul de har se revarsă şuvoi
Şi ambianţa-i a păcii depline,
Iar asta fiindcă alături de noi
E Însuşi Isus la „Resurse creştine”.

Amin
Vulcan, 25/26 aug. 2006    Simion Felix Marţian

Suntem prieteni buni de când ne ştim,
Din vremea tinereților rebele,
Şi ca prieteni şi-astăzi ne iubim
Dar nu suntem ce-ar trebui să fim,
Adică fraţi, dar în Isus, Cornele.

Prieten drag, aş vrea să ştii că eşti
Tema fierbinte-a rugăciunii mele
Şi crede-mă, fără să te-ndoieşti,
Că ceru-aşteaptă să te pocăieşti,
Să te întorci la Dumnezeu, Cornele.

Ai încheiat un legământ, cândva,
Şi ai făcut în clipele acele
O bucurie sfântă-n casa ta
Şi azi, privind din cer, de undeva,
Aşteaptă mama ta, sperând, Cornele.

Există încă lanţuri ce te ţin?
Ispitele-s prea mari, poveri prea grele?
Dar ai uitat că Tatăl tău divin
Transformă norii vieţii în senin
Când vii încrezător la El, Cornele?

Vino să guşti din sfinte bucurii,
Să simţi că sufletul ţi-e plin de ele,
Vino să vezi din nou cum e să fii
Părtaş cu ai lui Dumnezeu copii
La moştenirea cerului, Cornele.

Tu ştii şi crezi, dar nu este de-ajuns,
Ascultă azi a Domnului chemare
Şi lasă-te de glasul Lui pătruns
Ca să primeşti la frământări răspuns;
Cornele, eu te-aştept la adunare.

Cu drag, Felix Marţian       22 aug.2007

Această poezie a fost scrisă cu destinație precisă și dacă m-am hotărât acum să o postez pe site am făcut-o gândindu-mă că fiecare din noi are cel puțin un Cornel pentru care se roagă. Să ne intensificăm rugăciunile și Dumnezeu va lucra.

Octav şi Andreea
( Galaţi, mai 2009)

De când iubirea-şi cântă melopeea,
Şi pare-un curcubeu floralul strai
Ce face din Galaţi un colţ de rai,
Aşa cum îl văd azi Octav şi-Andreea.

Ei sunt azi miri, însă povestea lor
Începe, natural, cu…”a fost odată…”
Şi-a fost întâi un susur de izvor,
Apoi un val de Jiu, clocotitor,
Curgând spre Dunărea înspumegată.

Aşa s-au întâlnit, frumoşi şi buni,
Dar ştim că nu-i nimic la întâmplare
Căci fiind însoţiţi de rugăciuni
Ei avut alături, prin furtuni,
Mereu o mână călăuzitoare.

E mâna tare-a Tatălui divin
Care-n iubirea Sa nespus de mare
I-a aşezat aici, crin lângă crin
Şi dintr-al veşniciilor preaplin
Le dă cereasca binecuvântare.

De astăzi unul este drumul lor
Căci binecuvântând Domnu-i uneşte,
Iar noi să ne rugăm stăruitor
Să-i însoţească şi pe viitor
Cu binecuvântări Cel ce-i sfinţeşte.

Să aibă pace sfântă în cămin
Iar bolta vieţii lor mereu senină,
Belşug de pâine şi hambarul plin,
Şi toate-acestea printr-un har divin
Într-o viaţă dusă în lumină.

E nuntă la Galaţi şi luna mai
Le dăruieşte mirilor parfumul,
Dar le dorim ca un parfum de Rai
Şi-al binecuvântărilor alai
Să le-nsoţească totdeauna drumul.

Amin

Simion Felix Marţian

 

Daniel şi Diana
(Turda, septembrie 2010)

Zidirea-ntreagă are-un început
Prin Dumnezeu, prin Cel ce-a zis: ”Să fie…!”
Şi proaspătului chip făcut din lut
I-a dat în stăpânire ce-a făcut
Dar l-a-mplinit doar când i-a dat…soţie.

Unirea-nfăptuită în Eden
Prin hotărârea Tatălui, contur da
La ceea ce a devenit peren
Căci al unirii-n dragoste refren
Se-aude până azi, şi-aici la Turda.

Şi ceea ce-a instituit Acel
Ce-mpărăţind Îşi poartă-n veci coroana,
Vedem, după edenicul model,
Aici, unde mirele Daniel
Alături stă de-aleasa lui, Diana.

Ei n-au uitat cum Clujul a-nflorit,
Gătindu-se parcă de sărbătoare,
Când drumurile lor s-au întâlnit;
Aşa vedeau, prin ceea ce-au simţit,
Ştiind că nu-i nimic la întâmplare.

Ceea ce au de spus aici, acum,
Este un DA, un DA care uneşte,
Şi-apoi ei vor pleca, dar nu oricum
Ci însoţiţi pe al vieţii drum
De Cel ce binecuvântând sfinţeşte.

Noi suntem lângă ei căci îi iubim,
Fiind cu ei părtaşi la bucurie,
Şi-n rugăciune vrem să ne unim
Ca ceea ce-şi doresc să le dorim,
Cerând Părintelui din Veşnicie.

Fiindcă Domnul dă celor ce-I cer,
Să cerem să-şi reverse Cerul mana
În al cotidianului paner,
Călăuzind pe drumul către Cer
Pe Daniel şi-aleasa lui Diana.

Amin

Simion Felix Marţian

Claudiu şi Mădălina
(Vulcan, sept. 2008)

E toamnă doar în foi de calendar
Căci două inimi râd a primăvară
Unite-n clocot de-al iubirii jar
Şi dintr-al veşniciei nehotar
O binecuvântare se coboară.

E nuntă azi şi fericiţii miri
Trăiesc al căsniciei lor preludiu,
Iar focul arzătoarei lor iubiri
Arde la Mădălina în priviri
La fel ca şi în ochii lui Claudiu.

De astăzi unul este drumul lor
Căci, binecuvântând, Domnu-i uneşte
Iar noi să ne rugăm stăruitor
Să-i însoţească şi pe viitor
Cu binecuvântări Cel ce-i sfinţeşte.

Să fie pacea modul lor de trai
Şi bolta vieţii lor mereu senină,
Căminul lor să fie colţ de rai,
Şi-al binecuvântărilor alai
Să facă viaţa lor o viaţă plină.

O viaţă de belşug, viaţă de har,
O viaţă de-mpliniri în cele sfinte
Să fie pentru ei divinul dar,
Căci jertfa noastră pusă pe altar
E rugăciune sinceră, fierbinte.

E toamnă doar în foi de calendar
Că-n două inimi stăruie lumina
Şi parcă-i primăvară iar şi iar,
Pe-un drum cu flori, cu soare, cu nectar,
Pentru Claudiu şi Mădălina.

Simion Felix Marţian