Etichetă: Dedicaţii de Felix Marţian

Adi şi Lavinia
( Vulcan, august 2009)

Zidirea părea-n toată plinătatea
Când Domnul l-a făcut pe om din lut,
Însă văzând că-i rea singurătatea
L-a împlinit, făcându-i jumătatea,
Şi astfel căsnicia s-a născut.

Unirea de edenică sorginte
Care se-nfăptuieşte aici, acum,
Prin rugăciuni, prin sfinte legăminte
Şi-având liant o dragoste fierbinte,
Face din două drumuri doar un drum

Căci Adi şi Lavinia sunt mirii
Care păşesc senini spre viitor
Purtând în vistieria amintirii
Oradea, ce-i leagănul iubirii
Şi-al întâlnirii drumurilor lor.

Acolo s-a aprins acea scânteie
Ce-a generat al dragostei pojar
Într-o explozie de curcubeie
Şi-n urma căruia acum se-ncheie
Actul unirii, trainic şi plenar.

Suntem cu ei în părtăşie sfântă
Căci de unirea lor ne bucurăm
Şi pentru că este prezent la nuntă
Acel care din cer binecuvântă,
În braţul Lui să îi încredinţăm.

Să cerem Domnului în rugăciune
Să-i însoţească El necontenit,
Fiindu-le tărie-n slăbiciune,
Ferindu-i, astfel, de amărăciune,
Într-un cămin cu pace-mpodobit.

Noi ştim că Domnul nostru ne ascultă,
Iar Adi cu Lavinia vor fi
Păziţi de El când viaţa o înfruntă,
Dar mai dorim să fim cu ei la nuntă
Şi-n cer, cu Mirele din veşnicii.

Simion Felix Marţian

( Galaţi, noiembrie 2007)

Mirabila creaţie divină,
Când s-a ţesut atom lângă atom
Şi din Cuvânt a izvorât lumină,
S-a împlinit, a devenit deplină,
Atunci când Domnul l-a creat pe om.

Şi stabilind atunci Divinul Tată
Că solitudinea nu-i de dorit,
Cu-nţelepciunea Sa nemăsurată
A hotărât să-i facă de îndată
Perechea, ajutorul potrivit.

De-atunci şi până azi, pe-a vremii undă,
Acest miracol s-a perpetuat
Şi când torentul dragostei inundă,
O legătură tainică, profundă,
Uneşte-n veci femeie şi bărbat.

Avem exemplu viu aici de faţă:
Doi tineri, până nu de mult străini,
Astăzi pornesc alături în viaţă
Îmbujoraţi de-a dragostei dulceaţă
Şi chiar nimbaţi de ale ei lumini.

Nu vraja Dunării, curgând agale,
L-a smuls pe Lucian dintre Carpaţi
Şi nici proiecte previzionale
Cât faptul că poteca vieţii sale
Cu a Simonei se unea-n Galaţi.

Astăzi unirea lor e consfinţită
Şi Domnul e prezent la nunta lor;
Noi ne rugăm, dar Dumnezeu uneşte
Şi binecuvântează-mpărăteşte,
Fiindu-le lumină-n viitor.

Suntem părtaşi cu ei la bucurie,
Venind din patru zări ca invitaţi,
Dar ştim că vom nunti şi-n veşnicie,
Acolo unde timpul n-o să fie
Şi nici distanţe ca Vulcan-Galaţi.

Simion Felix Marţian

N-a fost nicicând Moigradul mai gătit,
Nici Măgura mai răsfăţată-n soare
Cuprinsă de azurul nesfârşit;
Aşa vor spune azi, în gând unit,
Cristi şi Bianca, cu înflăcărare.

Căci azi, la sărbătoarea nunţii lor,
Şi luna mai s-a întrecut pe sine,
Mai generoasă ca oricând cu flori
Care-ntr-o avalanşă de culori
Ţâşnesc în irizări diamantine.

Purtându-şi neprihana ca pe-un strai
Şi ca pe-o diademă bucuria,
Azi mirii, însoţiţi de-al lor alai,
Stau înaintea Celui ce din Rai
A întocmit pe veci căsătoria.

Când drumurile lor s-au întâlnit,
Şi ştim că nu-i nimic la întâmplare,
Deodată Clujul tot a devenit
Doar linie de start pe-un drum unit
Ce-a împletit cărare cu cărare.

Şi-acum în faţa Tatălui divin
Ce-i plin de dragoste şi îndurare,
Ei stau smeriţi, cu sufletul senin,
Şi-aşteaptă din al cerului preaplin
Să toarne sfânta-I binecuvântare

Iar noi, în dragostea ce le-o purtăm ,
Să ne unim cu toţi în rugăciune
Şi ceea ce noi nu putem să dăm
Dar le dorim, atunci când ne rugăm
Să cerem Celui ce dă daruri bune.

Azi a plecat o floare din Vulcan
Având altă grădină pregătită,
Iar Grădinarul, după sfântu-I plan
Îl va călăuzi pe Cristian
Şi floare fi-va sigur îngrijită.

Nuntim, părtaşi la bucuria lor,
Într-o explozie de curcubeie
Dorind ca, tot cu ei, în viitor
La Nunta sfântă să plecăm în zbor
Având decor de nuntă căi lactee.

Amin

(Moigrad-Porolissum SJ-20 mai 2012)    Simion Felix Marţian

Luna lui mai ne bate-n geam cu flori
Şi-şi etalează-n jur acuarela
Dând farmec viu acestei sărbători,
Când se ivesc ai căsniciei zori
La Samuel şi-aleasa-i Daniela.

A fost un timp marcat în viaţa lor
Când paşii li s-au întâlnit pe cale
Şi totul devenea strălucitor,
Căci inimile lor porneau în zbor
Plutind cu ale dragostei petale.

Nu mai e Uricani şi nici Vulcan
Ci doar un drum mergând spre fericire
Prin sfere cu decorul diafan;
Aşa simt ei acum, şi nu în van,
Căci totul e posibil în iubire.

Dar pentru ca tot ceea ce-şi doresc
Pe drumul vieţii să se împlinească,
Acum, când amândoi la drum pornesc,
Să ne rugăm Părintelui ceresc
Ca în umblarea lor să-i însoţească.

De-aceea suntem astăzi lângă ei,
Împărtăşind aceeaşi bucurie,
Să ne rugăm fierbinte, cu temei
Ca funia să se-mpletească-n trei,
Domnul fiind cu ei în căsnicie.

Aşa că, haideţi toţi să înălţăm
O vie rugăciune spre Acela
Care răspunde-atunci când ne rugăm:
O, Doamne,-n mâna Ta încredinţăm
Pe cei doi miri:Sami şi Daniela.

Amin    

Vulcan-19 mai 2012     Simion Felix Marţian