Rugăciunea


Este convorbirea credinciosului cu D-zeu. Când citim Biblia ne vorbeşte D-zeu nouă. Când ne rugăm îi vorbim noi lui D-zeu, ÎI mulţumim pt. toate binefacerile, ÎL lăudăm pt.dragostea Sa şi-L punem înaintea dorinţelor noastre. Rugăciunea nu este o înşiruire seacă de cuvinte şi fraze fără înţeles. Este o discuţie cu D-zeu, naturală şi totuşi cu respect, despre orice şi în orice loc. Rugăciu-nea are putere numai dacă e făcută cu credinţă că D-zeu o ascultă şi făcută prin Duhul Sfânt. Foarte mulţi oameni nu înţeleg şi nu văd rostul rugăciunii deşi ni se întâmplă zilnic să ne rugăm unii de alţii pt. anumite probleme şi neglijăm faptul că trebuie să ne rugăm şi lui D-zeu pt. lucruri mult mai importante. Cei ce nu înţeleg rostul rugăciunii la D-zeu, nu ÎL cunosc pe El şi puterea Lui, trăiesc în întuneric. Fiind credincioşi trebuie să cunoaştem anumite detalii referitoare la RUGĂCIUNE.

1.De ce trebuie să se roage creştinul?

a)—Isus Cristos Fiu de D-zeu se ruga şi El, avem obligaţia să ne rugăm şi noi. “S-a dus într-un loc pustiu şi se ruga acolo”Marcu 1.35

b)—pt. ca bucuria noastră să fie deplină. Ioan 16.24

c)—pt. a nu păcătui înaintea lui D-zeu. I Samuel 12.23

d)—să găsească îndurare, har şi să fie ajutat la vreme de nevoi .Evrei 4.16

2.Cum trebuie să se roage creştinul?

 a)—să se roage neâncetat şi să mulţumească lui D-zeu pt. toate lucrurile. I Tesal.5.17-18

b)—mărturisindu-şi păcatul Ps. 32.5
c)—să se roage unul pt. altul Rom 1.9b
d)—să fie încredinţat că se roagă la D-zeu Ps.46.10a
Tipuri de rugăciune:
1)—personală—(în cămăruţă) pt. care este acordată o mare Binecuvântare.
2)—comună—are o mare Binecuvântare şi putere. D-l Isus s-a rugat în mijlocul ucenicilor. Când doi sau trei se roagă împreună Binecuvântarea se revarsă peste acel loc. “Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sînt şi Eu în mijlocul lor. Matei 18.19-20  D-zeu răspunde rugăciunilor noastre prin DA, NU, AŞTEAPTĂ. Noi ne îndoim când vedem că răspunsul nostru la rugăciune nu a fost prompt şi nu avem încrederea că El o va mai rezolva dar uităm că nici noi nu suntem prompţi prin faptele şi mulţumirile noastre uitând de multe ori să-I mulţumim pt. rezolvarea problemelor din rugăciune. Efectul acestor răspunsuri la rugăciune sunt condiţionate de D-l.
a)—Să cerem cu credinţă şi să nu ne îndoim. Iacov 1.6-7
b)—să cerem după voia Lui. I Ioan 5.14
c)—să păzim poruncile Lui şi să facem ce este plăcut înaintea Lui. I Ioan 3.22
d)—să ne rugăm fără încetare Fapte. 12.5 După conţinut rugăciunile sunt: de adorare, de cerere, de mijlocire, ascultate ( făcute după voia Sa, care nu pornesc din inimă egoistă, făcute cu credinţă şi fără îndoială) neascultate (făcute împotriva voii Lui necălăuzite de Duhul Sfânt pornite dintr-o inimă necurată, făcute fără gîndire, rostite în necredinţă.) După toate cele relatate poţi singur discerne: cum, unde, când, care? sunt metodele cele mai potrivite ca rugăciunile noastre să fie primite şi ascultate de D-zeu ? Gândeştete bine şi ia o atitudine pleacă-ţi genunchii chiar acum şi roagăte iar dacă nu ştii încearcă căci te va învăţa El pt. că te iubeşte. În RUGĂCIUNEA  Tatăl Nostru din Matei 6.9-13  (citeşte) D-l  Isus ne sugerează o ordine în rugăciune:
a)—recunoaşte-L pe D-zeu ca Tata şi roagăte ca numele Lui să fie Înălţat pe pământ
b)—roagăte  ca Împărăţia şi voia lui D-zeu să se manifeste în această lume rea.                              c)—roagăte pt. nevoile tale şi ale altora.
d)—mărturiseşte-ţi păcatele şi iartă-i pe cei ce ţi-au greşit.
e)—roagăte să fi păzit de cel rău.
f)—recunoaşte că Împărăţia şi Slava sunt ale lui D-zeu. Făcând parte tot din tema RUGĂCIUNEA vă provoc pe toţi la un TIMP DE PĂRTĂŞIE CU DUMNEZEU petrecut împreună chiar din această clipă
a)—să începem zilnic cu laudă, cântând D-lui, să ne exprimăm dragostea faţă de El, ridicând mâinile sau plecându-ne genunchii, să-L lăudăm citind psalmi de laudă, cu inima, cu sufletul, cu mintea cu toată fiinţa noastră.
b)—sa fim sensibili la prezenţa Lui răspunzând prin închinare
c)—la sfârşit să ascultăm glasul Lui
d)—dacă nu î-ţi va spune ceva şi nu simţi că î-ţi vorbeşte, începe să te rogi pt. fam.ta, biserica şi naţiunea ta şi fi plin de încredere că tot ce ai făcut şi te-ai rugat în Numele Lui vei primi răspuns negreşit dacă au fost făcute după voia Lui  Î-ŢI MULŢUMESC DOAMNE CĂ ASCULŢI RUGĂCIUNEA  NOASTRĂ ŞI TE LĂUDĂM. Amin

Vulcan 2011     Nelu Marţian

Credinţa+Fapta+Pocăinţa=Mântuirea(Ultima parte)


4.MÂNTUIREA– înseamnă, eliberare, uşurare, trăire veşnică cu Cristos pace deplină, fericiri şi bucurii nemaiîntâlnite împreună cu Îngerii în Raiul Ceresc la dreapta lui D-zeu. Am etalat câteva din lucrurile făcute de noi şi impuse de D-zeu prin care putem ajunge la MÂNTUIRE: “CREDINŢĂ-FAPTĂ-POCĂINŢĂ” dar mântuirea devine deplină prin jertfa D-lui Isus Cristos pe crucea de pe Golgota, crucificarea, vărsarea de sânge, umilinţă, moarte şi înviere, toate acestea  pt. MÂNTUIREA noastră şi pentru a ne uşura apropierea noastră spre ţinta supremă:RAIUL. Ca să ne arate cât de infime cât de mici sunt lucrurile care ni le cere nouă pt. mântuirea noastr: să credem, să facem fapte vrednice de copii ai Lui, să ne pocăim şi să ne arate cât de mult ne iubeşte şi cât de mult ne doreşte mântuirea noastră pe lîngă lucrurile elementare impuse nouă, EL a făcut cel mai minunat lucru pt. noi:a lăsat ca unicul Lui Fiu să fie crucificat, umilit şi batjocorit pentru ca MÂNTUIREA să devină deplină. D-zeu a lăsat pentru Fiul Lui cea mai josnică metodă folosită de-a lungul timpului:metoda crucificării (crucii) care se aplică celor mai barbari oameni şi în special criminalilor, era considerată cea mai ruşinoasă pedeapsă . “Cel atîrnat pe lemn este blestemat înaintea lui D-zeu. ” ..Deuteronom.21.23 (citeşte)

 “..Blestemat e oricine este atârnat pe lemn.”Galateni 3.13b şi gîndiţivă căci în cazul nostru era Fiul lui D-zeu. Marii învăţaţi ai lumii au scris despre această metodă Tacitus: “Acest procedeu este cel mai ruşinos ”Cicero: „Acest procedeu era cel mai crud, cel mai îngrozitor” Crucea se afla deja în planul lui D-zeu înainte de naşterea Fiului Său“ Isus a răbdat crucea dispreţuind ruşinea ” Evrei 12.2 (citeşte) “S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce “ Filipeni 2.8 Să facem o legătură între felul cum a venit păcatul în lume şi cum ajunge să fie şters şi vine MÂNTUIREA. Încă de la începutul vremurilor păcatul a venit în lume printr-un pom (al cunoaşterii binelui şi răului) şi printr-un om Adam care a păcătuit ascultând sfatul celui rău nu cuvântul lui D-zeu. Genesa 2.17 şi a fost blestemat. Genesa 3.19 D-zeu a schimbat starea lumii ştergând păca-tul omenirii şi cum altfel decât tot printr-un pom (crucea) şi tot printr-un om (Fiul Său) Deci păcatele noastre sunt şterse printr-un pom crucea de pe Golgota (lemnul de blestem) Galateni 3.13  şi tot printr-un om chiar Fiul lui D-zeu prin crucificare pe acel lemn ( cruce ) Papa IOAN PAUL al II-lea a făcut o legătură între Golgota unde a fost răstignit Isus şi lagărul de la Auşvitz numind lagărul :golgota sec.xx (Isus fiind în solidaritate cu cei ce suferă torturi şi batjocuri, ucişi în moarte cruntă în lagăr dar nu ca cea a lui Isus ) Deci dragii mei vedeţi ce mult ne iubeşte D-zeu, ne-a dat şansa MÂNTUIRII  odată prin ceea ce facem noi:CREDINŢĂ, FAPTĂ, POCĂINŢĂ. Şi cel mai important a dat pe singurul Lui Fiu să fie batjocorit şi crucificat în locul nostru. Merită să fim ALĂTURI DE DUMNEZEU. Alege acum dar, căci primul pas e făcut prin moartea şi învierea lui Cristos, al doilea pas depinde de tine: crede, fă fapte bune, şi pocăieştete, încearcă numai şi D-zeu te va ajuta mai departe, pentru a-şi îndeplini făgăduinţa de a MÂNTUI întreagă omenirea şi a ne face fericiţi pe toţi. “Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu ”Apoc.3.21 “Fii credincios până la moarte şi-ti voi da cununa vieţii Apoc.2.10b

Vulcan 2011        Nelu Marţian

Credința+Fapta+Pocăința=Mântuirea.(partea a doua)


FAPTA ” Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă”. Iacov 2:24  Ca să unim cu credinţa şi fapta să vedem care sunt faptele vrednice de MÂNTUIRE pe care ni le relatează Sfânta Scriptură (o mica parte din ele). D-l ne învaţă ce fapte să facem pt. a fi desăvârşiţi şi pregătiţi pt. venirea LUI. ”Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?” Iacov 2:14  „Dacă Mă iubiţi ve-ţi păzi poruncile Mele” Ioan 14:15  „Slujiţi D-lui … fiţi răbdători în necaz” … Rom.12:10- 16 (citeşte).  „ Iubiţi pe duşmanii voştri „Matei 5:44 „Nu răsplătiţi nimănui rău pt. rău” Romani 12.17  “Nu uitaţi ospitalitatea” Evrei 13.2 “Nu uitaţi binefacerea şi întrajutorarea” Evrei 13:16 Deci dacă vom îndeplini toate acestea, naşterea, moartea pe cruce şi învierea lui Cristos au o valoare mare în viaţa noastră şi cu adevărat putem spune că ne aşteaptă MÂNTUIREA care vine prin;CREDINŢĂ, FAPTE, POCĂINŢĂ  “din partea noastră şi prin jertfa de pe Golgota a D-lui ISUS CRISTOS

 POCĂINŢA: “Ci am propovăduit…..să se pocăiască şi să se întoarcă la D-ZEU şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor ”Faptele ap.26:20  Este al treilea pas spre MÂNTUIRE este o întoarcere de la căile rele, de la păcat, întoarcerea la Isus Cristos, recunoaştere şi smerenie “Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la toate fărădelegile voastre … Lepădaţi de la voi toate fărădelegile prin cari aţi păcătuit … ”EZECHIEL18:30-31 Pocăinţa nu poate locui sub acelaşi acoperiş sau în aceiaşi inimă cu păcatul. Omul este foarte inteligent ne-o arată ştiinţa şi tehnica, poate face foarte multe lucruri dar sunt lucruri care nu le poate face singur si unul din acestea este că nu se poate salva pe sine însuşi de sub puterea şi urmările păcatului.  Încercarea noastră de a ne salva singuri nu dă nici un rezultat pt. că: ”… omul nu este socotit neprihănit prin faptele legii ci numai prin credința în Isus Cristos” Galateni 2:16 (citeşte)  “Am ajuns necuraţi şi toate faptele bune sunt ca o haină mînjită ”Isaia 64:6 (citeşte)  “Căci prin har ați fost mântuiti, prin credinţă … ”Efeseni 2:8-10 (citeşte) D-zeu însă a trimis pe Fiul Său Isus Cristos să moară pt. păcatele noastre. Darul salvării este deschis acum pt. toţi dar cu condițiile stabilite de D-zeu care nu ţine seamă de vremurile de neştiinţă şi porunceşte tuturor oamenilor “să se pocăiască” Faptele Ap.17:30 Această condiţie este foarte importantă şi pocăinţa în sine pt. că ne scapă de la pierzare, prin ea putem fi MÂNTUIŢI. “Dacă nu vă pocăiţi toţi veţi peri la fel” Luca 13:3 Pocăinţa mai implică şi recunoaşterea stării de păcat şi hotărârea întoarcerii la D-zeu Luca 18:13  A doua condiţie: ”Crede în D-l Isus şi vei fi MÂNTUIT tu şi casa ta” Faptele Ap.16:31b  Să crezi că D-zeu L-a înviat şi să mărturiseşti cu gura ta. Rom 10:9  Credinţa în Isus Cristos ne cere tuturor să-L primim în viaţa noastră Ioan 1:12 Să auzim glasul LUI şi să deschidem Apoc.3:20 Trecând prin toate aceste faze şi acceptîndu-L pe Cristos în viaţa noastră, în familie, în inimi, în casele noastre, având CREDINŢĂ şi ÎNCREDERE în EL făcînd FAPTE vrednice de numele LUI şi POCĂINDU-NE ajungem la ultimul lucru promis de D-zeu  MÂNTUIREA  Eliberarea şi Viaţa Veşnică “ALĂTURI DE DUMNEZEU” Amin

Următoarea parte MÂNTUIREA

Vulcan 2011    Nelu Marţian

Credinţa+Fapta+Pocăinţa=Mântuirea (prima parte)


Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Evrei 1:1  Ne amăgim pe noi şi pe alţii spunând că suntem un popor creştin, căci suntem creştini, frecventăm o biserică, o congregaţie, un cult, etc. Ceeace spunem noi este un fals. Dragul meu cititor D-ZEU ne arata în Evrei 1:1 (citatul pe care l-am scris la început) ce este credinţa. Dacă, crezi cu adevărat acest lucru, te poţi considera un om cu credinţa în D-ZEU. Atenţie mare căci credinţa în D-ZEU cere două lucruri foarte importante.

 1. A CREDE….a admite existenţa lui D-ZEU şi a accepta dogmele bisericii I.Ioan 5:1” Oricine crede că ISUS este HRISTOSUL este născut din D-ZEU şi oricine iubeşte pe Celce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din EL” ….. I.Ioan 5:10 “Cine crede în FIUL lui D-ZEU are mărturisirea aceasta în EL, cine nu crede pe D-ZEU Îl face mincinos…(citeşte)   Foarte multă lume crede în existenţa lui D-ZEU şi e uşor să spui “eu cred că există D-ZEU”…Tu crezi că  D-ZEU este unul şi bine zici dar şi dracii cred şi se-nfioară. Iacov2.19 Nu e de ajuns numai să crezi ca să fi mântuit. Următorul pas spre MÂNTUIRE este punctul doi.

2. A TE ÎNCREDE …..care impune a te bizui sau a conta pe D-ZEU a crede spusele LUI şi având un sentiment de siguranţa în EL. Poetul spune în versuri “Mă-ncred în EL, EL ştie soarta mea.” Să facem o analiză între aceste două părţi ale credinţei “A CREDE şi A TE ÎNCREDE ÎN DUMNEZEU” şi dăm un exemplu. Avem credinţă şi credem că D-ZEU poate vindeca orice boală dar nu avem ÎNCREDEREA deplină şi apelăm la medici, nu e un lucru rău ve-ţi zice doar D-ZEU a lăsat lucrarea aceasta de vindecare prin medici dar întrebarea mea este “DE CE”? D-ZEU cunoscând neîncrederea noastra în EL face această lucrare de vindecare prin medici dar tot EL o face. Noi CREDEM că EL ne poate vindeca dar nu avem ÎNCREDEREA deplină să aşteptăm lucrarea LUI (dar EL cunoaşte îndoiala noastră şi ne iartă mica noastră neîncredere pt. Că ne iubeste. Adevărata CREDINȚĂ este “A CREDE şi A TE ÎNCREDE în DUMNEZEU”
Credinţa aduce cu sine şi urmări benefice nouă:ex. pace lăuntrică, putere de împotrivire faţa de păcat, mângâiere în necaz etc. Rom.5.1-5(citeşte), prin credinţă …..suntem socotiţi neprihăniţi Rom.4:2-3….suntem moştenitori Rom.4:16 ….suntem vindecaţi. Faptele ap.3:1-6 (citeşte) Să spunem şi noi ca poetul: “Credinţa mea eu o zidesc, pe cuvîntul Sfînt si Ceresc” Să afirmăm că avem CREDINTĂ adica CREDEM şi ne ÎNCREDEM, dar următorul pas spre MÂNTUIRE este FAPTA căci CREDINŢA fără FAPTĂ este moartă….credinţa lucră împreună cu fapta şi prin faptă credinţa a ajuns desăvârşită. Iacov.2:17-22(citeşte) În partea a doua vom relata următorii pasi spre MÂNTUIRE: FAPTA+POCĂINŢA . DUMNEZEU să ne ajute să împlinim tot ce este scris ca să putem şi primi darul minunat promis MÂNTUIREA

Vulcan ian.2011     Nelu Marţian

Isus Cristos (partea a doua)


Moartea şi învierea
Perioada în care Isus Cristos a activat pe pământ, ca om, a fost estimată la aproximativ trei ani, fapt ce reiese din Sf. Scriptură unde se specifică trei sărbători ale paştelui la care a participat în timpul activităţii Sale. Ioan 2.13, Ioan 6.4. În perioada cât „omul” Isus a activat pe pământ în slujire, a chemat la El pe cei doisprezece apostoli, a învăţat poporul despre lucrarea Tatălui, a predicat deschis şi limpede întregului popor, şi-a confirmat Dumnezeirea prin minuni şi semne mari înaintea norodului. Cu timpul cei care Îl urmau şi Îl ascultau, s-au împuţinat şi astfel Isus a ajuns să vorbească mai mult ucenicilor, iar poporului a vorbit prin pilde. Întrega Sa activitate este relatată de cei patru evanghelişti; Matei,  Marcu, Luca şi Ioan. D-l Isus a mărturisit adeseori ucenicilor ceea ce urma să se întâmple, în următoarea perioadă de timp, şi anume despre moartea şi învierea Sa. Matei 20.26, Marcu 9.31 Trebuie să ştim că, credinţa creştină rezistă sau scade după cum este de adevărat că Isus Cristos a înviat din morţi a treia zi. Credinţa este bazată ori pe fapte şi istorie, ori dacă nu este o simplă poveste.

 Toată viaţa Sa petrecută pe pământ Isus a fost mereu sub semnul suferinţei. El care era fără de păcat, n-a cunoscut şi n-a făcut păcat, a trăit într-o lume a păcatului, a morţii şi a despărţirii de D-zeu. Cele mai culminante clipe de suferinţă, din viaţa lui Isus, au fost clipele de pe Golgota, iar cel mai greu moment pt. El a fost atunci când a luat asupra Sa păcatele omenirii, păcatele tale şi ale mele, şi astfel prin moartea Lui, noi să avem viaţă Matei 8.20, Ioan6.66, 2Cor5.21 Moartea şi învierea lui Isus Cristos au o însemnătate mare. In primul rând trebuiau să se împlinească scripturile, aceasta fiind cerinţa lui D-zeu, apoi să şteargă păcatele noastre şi să nimicească puterea lui satan. Isaia 53.2-7, Ioan1.29  Confirmarea învierii lui Isus reiese din următoarele aspecte; 1. -Femeile au mers la mormânt şi au găsit piatra răsturnată iar El nu era în mormânt, totodată şi prin mărturia îngerilor. Luca 24.1-7  2. -Petru şi Ioan au intrat în mormânt şi El nu era acolo. Ioan 20.6-9  3. -După înviere S-a arătat ucenicilor şi altor peste 500 fraţi deodată 1Cor. 15.5-8.  3. -Le-a arătat picioarele şi mâinile străpunse. Luca 24.36-40 Deşi toate acestea au fost reale, s-au vehiculat multe supoziţii referitoare la invierea lui Isus. Una dintre explicaţii a fost că, ucenicii I-au furat trupul. Matei 28.11-15 Conducătorii religioşi din vremea aceea au plătit soldaţii ca să spună că trupul lui Isus a fost furat de ucenici în timp ce soldaţii dormeau. Ucenicii au avut de înfruntat torturi şi chinuri pt. declaraţiile şi convingerile lor. Suntem convinşi fiecare din noi că ucenicii nu ar fi riscat să-şi dea viaţa pt. o minciună ceea ce ne duce la concluzia că spuneau adevărul şi deci, Isus nu a fost furat ci a înviat. O altă ipoteză era pusă pe ideea că autorităţile ar fi mutat trupul lui Isus în alt mormânt, dar se pune întrebarea; de ce? , căci erau santinele. Capii religioşi au încercat pe toate căile să împiedice răspândirea veştii că Isus ar fi înviat. Singura teorie plauzibilă a mormântului gol, este că Isus a înviat. Învierea lui Cristos are o mare însemnătate,  În primul rând se atestă că Isus nu a fost biruit ci că El a biruit moartea şi boldul morţii, că este biruitor diavolului. În al doilea rând se confirmă căci credincioşii, adică noi, nu avem un Mântuitor mort, ci unul viu care S-a înălţat la cer. Învierea este temeiul învierii noastre. Isaia 53.11-12 Ioan 11.25-26  Deci dacă Isus a înviat din morţi înseamnă că El este şi astăzi viu şi dovedeşte că este D-zeu. Prin moartea şi învierea Lui, noi avem astăzi viaţă. Toţi ne dorim ca viaţa noastră să aibă un sens, iar Isus ne oferă o astfel de viaţă; bogată şi plină de sens. ”Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” Ioan 10.10 Activitatea lui Isus în cer după înălţare este; să pregătească locuinţa celor aleşi Ioan 14.2, să apere şi să mijlocească la Tatăl pt. copii Lui Romani 8.34, şi totodată are o lucrare de Mare Preot. Evrei 4.14  Isus Cristos ne face o promisiune: ”Celui ce va birui, Îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie…” Apoc.3.21  Să ne ajute D-l să fim cu toţi biruitori. Amin

Vulcan 2011     Nelu Marţian