Etichetă: Poezii de Maria Luca

 

Te chem. . . e ceas târziu și-afară ninge. . . ninge. . .
Aici în cămăruță e-așa de cald și bine
Și parcă simt aievea un colțișor de rai
Și-acea iubire sacră ce vine de la Tine. . .

Te chem. . . mi-e dor de Tine. . . de glasul Tău mi-e dor
De adierea blândă a Duhului Tău Sfânt
Îngenuncheat la cruce Te-aștept la părtășie
Să-mi dai puteri prin Harul ce curge din Cuvânt. . .

Te chem. . . m-auzi Părinte? A mai trecut o zi
Și trupul de țărână e iarăși obosit
Dar sufletul Te caută. . . e însetat de Tine
Căutând încredințarea că tot mai e iubit. . .

Te chem. . . e ceas târziu și ninge peste lume
Cu fulgi de har, de pace și veșnică iubire
În așteptarea nopții -din toate mai frumoasă-
Când se va naște Pruncul venit din nemurire!

Vulcan-04-12-2017        Maria Luca

 

De ce-i atâta întuneric
Și umbre ce pândesc pe drum?
De ce sunt lacrimi și durere
Și ceru-i plin de nori și fum?
De ce ni-e teamă de furtună
Și ne gândim la ce va fi?
De ce sunt vorbe ce rănesc
Și omul uită a iubi?
De ce Părinte, viața toată
Îngrijorări ne copleșesc
Și nu ne bucurăm de soare,
De cei ce sincer ne iubesc?
De ce cu fiecare clipă
Povara-i parcă tot mai grea
Și ni-e rușine. . . și ni-e teamă
Să mai privim la Fața Ta?
Sunt vremurile tot mai tulburi
Și dragostea e tot mai rece
Trec zile una după alta
Cu ele viața se petrece. . .
Și slabă ni-e ființa Doamne
Fără de Tine ca Păstor
Ne rătăcim pe calea lumii
Și plângem. . . și ne este dor. . .
O, Tată. . . din înaltul slavei
Privește către robii Tăi
Ne smulge din a morții groapă
Și ne culege de prin văi. . .
Ne ia la pieptul Tău puternic
Și-adune-n turma de mioare
Să Te urmăm Părinte Bun
Cât viață vom avea sub soare! ! !

Vulcan-03-12-2017

E ceas târziu de seară,
E timp de rugăciune
Și, aplecat la cruce
Te chem
În părtășie sfântă
Închis în cămăruță
Să-Ți spun Părinte
Oful. . .
Nu. . . azi nu vreau să-Ți cer
Pentru mine, nimic. . .
Oricum Tu mă cunoști
Și știi
Nevoile vieții mele
Și durerea sufletului meu. . .
Tu cunoști văpaia inimii
În piept.
Azi, acum. . . în această seară
Te rog Părinte să privești
Cu milă și îndurare
Țara mea. . .
Întinde-Ți mâna binecuvântată
Peste drag, poporul meu,
Peste pădurile mele
Și apele
Ce mi-au astâmpărat setea
În vremi de restriște
Când seceta mușca
Din țară. . .
Te rog Doamne lasă
Peste cerul țării mele
Seninul ochilor tăi. . .
Pacea
Pune-o în orice inimă. . .
Iubirea, în orice suflet
Și binecuvântează-mi Doamne
Țara! ! !

Vulcan-1-12-2017 Maria Luca

Tu ești Izvor de viață, de dragoste și dor
Ești Leagănul luminii și-al lumii Salvator. . .
Tu ești un Prieten drag, Cârmaci în barca vieții,
Ești Pacea înserării și Roua dimineții. . .

Te văd în tot și toate. . . prezența Ta e vie. . .
Tu pașii mi-i îndrepți prin noapte și pustie. . .
Cu Tine nici un munte nu-i prea înalt vreodată
Căci prind puteri pe cale din dragostea-Ți de Tată. . .

Când sunt în bucurie Tu, fericit zâmbești. . .
În lacrimi și durere îmi spui că mă iubești. . .
Mereu îmi ești alături la bine și la greu
Și mă susții în viață cu braț de Dumnezeu. . .

Tu ești Izvor de viață, ești Cântec și Cuvânt
Ești Frumusețea pură ajunsă pe pământ. . .
Te laud zi și noapte și Numele-Ți slăvesc
Căci Tu ești Tatăl meu și veșnic Te iubesc! ! !

Vulcan-29-11-2017      Maria Luca

 

De ce Doamne plânge cerul
Cu lacrimi reci, cu fulgi de dor?
De ce când sunt la Pieptul Tău
Precum un prunc mă înfior?

De ce pe cale sunt și spini
Ce-adesea tălpile-mi rănesc?
De ce mă doare depărtarea
Și oamenii dezamăgesc?

Doamne, pentru ce mi-e teamă
De ziua ce va fi să vie
Când știu că Tu Te afli-acolo
Să-mi faci din viață bucurie. . .

De ce Doamne plânge cerul
Și eu cu el aș vrea să plâng?
E toamnă Doamne. . . vine iarna
Și ani din urmă mă ajung. . .

Și trece timpul cu grăbire
Iar eu mă-ntreb cu-același dor:
De ce când sunt la Pieptul Tău
Precum un prunc mă înfior?

Vulcan-28-11-2017       Maria Luca