Etichetă: Poezii de Maria Luca

Doamne, pune-n mina
Dor de rugăciune
Dor de cerul sfânt
si de-al Tău Cuvânt
Pune Doamne-n Piept
Dorul sa te-astept
Cu Inima plină
De juca ȘI lumină …
Pune dor de frate,
De gânduri preot,
Dor de veșnicie
Si de bucurie …
Si Te rog Isus
De tot mai presus
Vreau iubirea Ta
În Inima mea!

Vulcan-01-04-2015      Maria Luca

Dacă-aş putea m-aş dezbrăca de fire,
De trupul de ţărână muritor
Şi contopit cu dragostea divină
M-aş transforma în aripi pentru zbor…

Aş şterge orice urmă de durere
Ce sufletu mi-a întristat vreodată
Şi aş sorbi pocalul de iubire
Din mâna Celui ce e veşnic Tată!

Dacă-aş putea aş pune peste lume
Covor de flori, de dragoste şi cânt
Ţesute cu credinţa neclintită
Ar fi un rai aicea pe pământ…

Dar vai…dorinţa mea e doar un vis
Căci n-am puterea să le fac pe toate
Dar mă încred în Domnul…El e Stânca
Şi dacă eu nu pot…El e Acel ce poate!

Vulcan-31-03-2015    Maria Luca

Spune-mi, spune-mi mică stea
L-ai văzut pe undeva
Pe Isus, Păstorul meu
Fiu trimis de Dumnezeu
Să mă-nveţe ce-i iubirea,
Pacea sfântă şi jertfirea?
Spune-mi, oare L-ai văzut?
Teamă mi-e că L-am pierdut
Undeva pe-al vieţii drum
Şi mi-e dor de El acum…
Dacă-L vezi, micuţă stea,
Spune-I, spune-I că aş vrea
Vocea să-I ascult din nou
Să m-aline când e greu…
Să-I simt blânda mângâiere
Ce cândva îmi da putere…
Cât aş vrea să-L întâlnesc
Pe Iubitul meu ceresc
Să-L privesc…să-I cer iertare
Pentru crunta-mi nepăsare,
Pentru vorba ce-a durut,
Pentru ruga ce-a tăcut…
Să-L aud cum îmi şopteşte
Că El încă mă iubeşte…
Dacă-L vezi, micuţă stea,
Sus în cer pe undeva
Nu uita să-I spui…să-I spui
Că suspin de dorul Lui!

Vulcan-30-03-2015     Maria Luca

Şi de-aş putea să înţeleg Iubirea
La ce mi-ar folosi aceasta oare
Când nu e om cu vorbe să o lege
Şi nu-i nimic asemenea sub soare?

Poeţii au cântat-o în poeme
Şi înţelepţii-au meditat la ea…
Iar eu ce sunt… un biet pribeag
Ce nu-nţelege încă Dragostea!

Şi totuşi…ce Sublim nemărginit
M-a învăţat ce-nseamnă fericirea…
Venit de unde, şi mergând spre ce?
Dar aducând pe aripă… Iubirea!

Vulcan-29-03-2015      Maria Luca

Vulcan-29-03-2015

Venea un om din marea lumii
Cu suflet trist şi pustiit
Cu inima însângerată
Venea spre Cel ce este Tată,
Spre Fiul Său Iubit…

Venea purtând o grea povară
De lacrimi şi-amăgiri…
Cu spatele încovoiat
Purta povara de păcat
Şi triste amintiri…

Iar uneori se mai oprea
Să pună o-ntrebare:
„Nu L-aţi văzut pe Tatăl meu
Pe Cel ce este Dumnezeu
Ce dă în dar salvare?”

Dar nimeni glasul nu-i ascultă
Şi iar porneşte şchiopătând
Să caute drumul care duce
Prin valea plângerii la cruce
De dragoste flămând…

Şi cum mergea aşa-ntristat
Deodată omul se opreşte…
Priveşte-n juru-i cu mirare
La păsări, fluturi şi izvoare
Şi cerul îi zâmbeşte…

Şi-atunci un Glas…un Glas divin
Îi spune: „Vezi? Sunt pentru tine
Căci te-am iubit copilul meu
Am fost cu tine-n ceasul greu
Şi tot îţi aparţine!

Doar cheamă-Mă şi voi veni
Să înoiesc inima ta
Şi-am să-ţi fiu Prieten, Tată, Scut
Căci te doresc aşa de mult
Acolo-n ţara Mea!”

Venea un om din marea vieţii
Cântând pe drum cu bucurie
Căci L-a găsit pe Tatăl său
Şi merge-acum la Dumnezeu
Cu dor de veşnicie!

Vulcan-28-03-2015     Maria Luca