Etichetă: Poezii de Maria Luca

Izvor de apă vie
Ce porţi în unda Ta
Speranţă şi iubire
Inundă viaţa mea…
Atinge-a mea fiinţă
Şi rana ce mă doare
Şi-n duhul întristat
Mai lasă alinare…
Aprinde iarăşi focul
Din dragostea dintâi
Şi dă-mi Cuvântul hrană
Şi ruga căpătâi…
Izvor cu apă vie
Mi-e dor de unda Ta
Ce vine de la cruce
Şi-animă viaţa mea…
Te chem şi azi din slavă
Să-mi cercetezi fiinţa
Izvor ce-aduci iertare
Revarsă biruinţa!!!

Vulcan-25-03-2015    Maria Luca

În cine Doamne să mă-ncred
Când valuri bat să mă doboare
Când cerul vieţii e-norat
Şi îndoiala iar mă doare?

La cine să găsesc Isuse
Un sprijin când e drumul greu
De n-ai fi Tu să mă ridici
Cu braţul Tău de Dumnezeu?

Şi cine ar putea Părinte
Să mă iubească ca şi Tine
Să-mi dea puteri în încercări
Şi orice rană să aline?

Din nou mă-ndrept spre Tine, Tată
Să-Ţi mulţumesc…să Te slăvesc…
Cu reverenţă mă închin
Şi Te ador…şi Te iubesc!

Vulcan-24-03-2015    Maria Luca

Sunt eu de vină oare
Că uneori mă doare
Atâta nepăsare
Şi lacrime amare
Ce curg fără-ncetare?

Sunt oare vinovat
Că-n lume n-am aflat
Izvorul sfânt, curat
Ce spală ne-ncetat
Al lumii greu păcat?

Da…vina e a mea
Dar e şi vina ta
Că viaţa-i tot mai grea
Şi lumea-i tot mai rea
Şi-o acceptăm aşa!

E timpul astăzi frate
Cu mâinile curate
Să le schimbăm pe toate
Pornind cu demnitate
Spre cerurile-nalte!

Vulcan-19-03-2015   Maria Luca

Pe drumul cu spini pietros şi prea lung
Venea un creştin cu anii-n amurg…
Purta grea pe umeri o cruce ce-apasă
Ar vrea să alerge dar crucea nu-l lasă…

Cu trupul slăbit şi mâini tremurând,
Cu tălpi sângerânde şi dorul în gând
Venea aplecat sub povara prea grea
O, cum ar lăsa-o un pic de-ar putea…

Dar vede alături…şi-n faţă şi-n urmă
Cum vine cuminte a Domnului turmă
Şi parcă i-e teamă…de-ar sta o secundă
S-ar pierde în noapte pe-a timpului undă…

Şi merge creştinul cu pas gârbovit
Prin valea de plângeri…pe colţi de granit…
Cu fraţii alături mai prinde puteri
Mai soarbe o cupă de dulci mângâieri…

El ştie…e drumul aproape sfârşit
Şi gândul îl poartă la tot ce-a iubit…
Priveşte la paşii ce-n urmă-a lăsat
Şi are credinţa că este salvat…

Sleit de putere se-ndreaptă spre zări
Şi-nalţă o rugă pe-albastre cărări…
Primeşte-mă Tată…mă strânge la piept
E vreme-ndelungă de când Te aştept!

Vulcan-18-03-2015     Maria Luca

Uneori sunt cuvinte ce dor
Alteoru lipsa lor te răneşte…
Uneori o privire te pierde
Alteori un surâs te zideşte…

Uneori timpul trece găbit
Alteori ţi se pare prea lung…
Uneori te-ancorezi în prezent
Alteori amintiri te ajung…

Uneori viaţa ta e un cânt
Alteori e suspin şi durere…
Uneori aripi albe te poartă
Alteori eşti lipsit de putere…

Uneori te cufunzi în tăcere
Alteori ceru-ntreg e al tău
Dar în toate eşti tu…viaţa ta
Şi alături îţi e Dumnezeu!

Vulcan-18-03-2015    Maria Luca