Etichetă: Poezii de Maria Luca

Cine-ar putea vreodată sublimul să-nţeleagă
În zori buchet de raze din soare să culeagă…
Cine-ar putea descrie iubirea în cuvinte
Şi taina ce ascunde a omului sorginte…

Atât de slab e omul şi limitat în toate
Un călător vremelnic spre cerurile-nalte…
Ades căzând pe cale…tânjind să plece-acasă
Să scape de povara şi dorul ce-l apasă…

Cine-ar putea clipita să schimbe-n veşnicie,
S-aducă fericire în inima pustie…
Cine-ar putea preface o lacrimă în cânt
Şi soare din furtună rostind doar un cuvânt…

Slăvit să fie Domnul căci El e Împărat!
Pământ şi cer şi ape şi oameni a creat…
Chiar dacă omu-i slab şi limitat în toate
Avem un Dumnezeu…când tu nu poţi El poate!!!

Vulcan05-03-2015     Maria Luca

Doamne, de-aş putea descrie în cuvinte dorul meu
Le-aş căuta pe cele-alese…le-aş muia în curcubeu
Şi le-aş trece prin cămara inimii să le-ncălzesc
Orice vers Ţi-ar spune: „Tată, Te iubesc…da, Te iubesc!”

De-aş putea cu vocea-mi slabă imnuri sfânte-aş înălţa…
Eu, pământul, cerul, apa zi şi noapte Ţi-am cânta
Dar nu pot…nu ştiu Isuse glasul să-l prefac în cânt
Însă-al meu condei pe filă aleargă plin de avânt…

Şi poeme-ncep să curgă izvorâte din iubire
Şi în drumul lor -prin haruŢi- aduc pace şi trezire
Le-mpletesc cu mângâiere, cu speranţă şi credinţă
Şi le fac o mică treaptă pe calea spre biruinţă…

Doamne, de-aş putea culege toate vorbele din lume
Le-aş cuprinde în buchet şi în versul meu le-aş pune
Iar pe cer aş scrie mare cu raze ce strălucesc
Să citească lumea-ntreagă: „Te iubesc! Da, Te iubesc!!!”

Vulcan-02-03-2015     Maria Luca

Te caut printre stele în noapte
Prin umbre ascunse şi şoapte…
Te caut în cuvinte tăcute
În doruri ce plâng neştiute…
În zorii mustind de lumină
Şi-n gânduri ce-n taină-or să vină…
Te caut în frântura de zbor,
În soarele-ascuns după nor,
În vântu cântându-mi duios
În tot ce e bun şi frumos…
Te caut pe celeste cărări,
În muzică, vers şi cântări…
În sufletul blând şi curat
IUBIRE Te caut nencetat!

Vulcan-02-03-2015    Maria Luca

Tu eşti răspunsul Doamne la orice întrebare
Izvor eşti în pustie şi-n noapte Tu eşti Soare…
Eşti Pâine şi eşti Sare…eşti Chintesenţa vieţii
Iubirea ce-au cântat-o şi-o vor cânta poeţii…

Iar eu? Un pumn de tină în care-ai pus suflare
Tânjind după iubire…privind spre-albastra zare…
Din prima clipă-a vieţii purtând un tainic dor
De patria cerească…de aripi pentru zbor…

Tu eşti măreţ în toate…sublim, de necuprins
Eşti Dragostea ce arde de veacuri…de nestins…
Iar eu…un biet netrebnic murdar şi păcătos
Prea des căzând pe calea din traiul tumultos…

Şi totuşi Domnul meu…ce har mi-ai dăruit
Să mă cuprinzi la pieptu-Ţi, să ştiu că sunt iubit…
Da…voi striga spre ceruri…spre oameni voi striga:
„Isus e Domnul Slavei şi Cetăţuia mea!!!”

Vulcan-01-03-2015    Maria Luca

Cântaţi cu bucurie…a Domnului e slava
În cerurile-nalte şi pe pământ la fel…
Poporu-ntreg să strige: „Slăvit e Împăratul
Ce ne-a salvat de moarte…Cristos Emanuel!”

Săltaţi de bucurie…cu mâinile-nălţate
Aduceţi jertfa vie de cânt şi închinare…
Purtaţi ca o podoabă cununa din iubire
Din orice zi să faceţi o zi de sărbătoare!

Vă bucuraţi în Domnul căci Domnul este pace
Şi dragoste…şi har…şi milă şi putere…
Aduceţi osanale şi laudele voastre
Să le-nălţaţi spre ceruri cum Biblia o cere!

Cântaţi cu bucurie copii ai Celui Sfânt!
E timp de cercetare…de regăsire sfântă
Iar Dumnezeu coboară în laudele voastre
Şi orice suflet sincer El azi binecuvântă!!!

Vulcan-28-02-2015    Maria Luca