Etichetă: Poezii de Maria Luca

Rugăciunea-i taină sfântă
Ce deschide drum spre cer…
O lumină ce străluce
Peste traiul efemer…

Rugăciunea…cântec dulce
Izvorât din gând curat…
Aripi ce se-ntind măreţe
Într-un zbor imaculat…

Rugăciunea…rug aprins
Într-o inimă aleasă…
Haina albă pregătită
Pentru-a Domnului mireasă…

Rugăciunea…dor de ceruri,
Dor de Tatăl creator…
Strune ce vibrează tainic
La ivirea zorilor!

Vulcan-27-02-2015    Maria Luca

Frunză verde bob de rouă
Bate vânt de viaţă nouă…
De cu zori şi până-n seară
Bate vânt de primăvară…
Peste inimi răvăşite,
Peste dealuri dezgolite
Bate vântu-ncetişor
Aducând un tainic dor…
Dor de lujer, dor de floare
Şi de susur de izvoare…
Dor de dragoste, de vis,
De poveşti ce nu s-au scris…

Frunză verde flori de tei
Mult mi-e dor de anii mei
Ce-au trecut şi nu mai vin
Frunză verde de mălin…
Cât de mult…de mult aş vrea
Iarăşi tinereţea mea…
Să alerg cu noi puteri
Peste lacrimi şi dureri…
Să zâmbesc, să cânt, s-alerg
Fericirea să culeg…
Să o leg cu lanţuri grele
În comoara vieţii mele
Să-mi aducă-n suflet iară
Blând parfum de primăvară!

Vulcan-27-02-2015    Maria Luca

Da…va veni o vreme de-aducere aminte
Când vom căuta tăcerea pierdută în cuvinte
Şi vom păşi cu grijă pe urmele lăsate
Căutând izvoare limpezi, cu apele curate…

Va fi un timp când viaţa va cere o schimbare
Sătulă de regrete şi lacrime amare
Şi din fiinţa slabă se va ivi un dor
Ce va deschide visuri şi aripi pentru zbor…

Da…va veni o vreme când inima pustie
Va înflori magnific în primăvara vie
Iar sufletu-şi va scrie cu raze bucuria
Pe căile celeste ce poartă veşnicia!

Vulcan-26-02-2015   Maria Luca

Dacă în ziua ce-a trecut
Ai fost un pom uscat, pustiu
Şi n-ai rodit prin fapte bune
Şi n-ai iubit în clocot viu…
Dacă prea multe-ngrijorări
Seninul zilei ţi-a răpit
Şi ai uitat că poţi cânta
Să fii în toate fericit…

Dacă în ziua ce-a trecut
Ai alergat după himere
Şi nu te-ai aplecat în rugă
Să ceri credinţă şi putere…
Dacă o clipă, doar o clipă
Nu te-ai oprit din drumul tău
Să poţi privi la măreţia
Ce a creat-o Dumnezeu…

O, frate drag cum poţi privi
Spre-o altă zi cu fruntea sus
Când ştii că prin purtarea ta
Ai întristat iar pe Isus?
Hai…vino să îngenunchem
Să cerem milă şi-ndurare
Iar Dumnezeu din cerul Său
Va da prin har eliberare!

Vulcan-25-02-2015    Maria Luca

Nu plângeţi…este timpul să mă întorc acasă
Mă cheamă veşnicia pe-albastrele cărări…
Acolo voi cunoaşte iubirea nesfârşită
Şi voi uita de lacrimi suspine şi dureri…

Nu vă-ntristaţi…mă cheamă Părintele din slavă
Să mă întorc la Pieptul de unde am plecat…
Pe străzile de aur voi alerga spre Tatăl
Spălată de ruşine, regrete şi păcat…

Să nu oftaţi…e timpul când drumul se sfârşeşte
Şi pentru fiecare va fi un timp cândva…
Eu ştiu că m-aţi iubit şi-acum la despărţire
Mă veţi purta în inimi şi nu mă veţi uita!

Vă ridicaţi privirea spre zările albastre
Rămâneţi credincioşi în faptă şi cuvânt
Vă mângâiaţi cu gândul că peste ani, odată
Ne-om întâlni cu toţii acolo-n cerul sfânt!

Vulcan-23-02-2015    Maria Luca