Etichetă: Poezii de Maria Luca

 

Copilul meu, nu plânge. . . nu simți că sunt cu tine
Prin lumea de regrete. . . prin valea de suspine?
Nu simți că Brațul Meu ți-e sprijin pe cărare
Și Eu sunt Cel ce-ți dau în boală vindecare?

De ce ești trist copile. . . oare-ai uitat Iubirea
Cea sinceră, curată care întrece firea?
Oare-ai uitat de Glasul ce ți-a șoptit cândva:
”Mereu voi fi cu tine și nu te voi lăsa! ”

Încrede-te în Mine. . . te voi veghea mereu
Căci Eu sunt Stânca tare. . . sunt Veșnic Dumnezeu
Și-oricât de mulți sunt spinii ce tălpile-ți rănesc
Eu voi turna balsam căci pururi te iubesc!

Copilul Meu, nu plânge. . . nu știi că pentru tine
Aș da popoare multe. . . să-ți fie ție bine
Privește către ceruri. . . Eu te veghez cu drag
Și-ți număr de acolo al lacrimei șireag. . .

Vulcan-27-11-2017     Maria Luca

 

Omule, unde alergi? Încotro-ți îndrepți destinul?
Nu vezi tu că mâna ta seamănă ura și chinul?
Nu vezi tu că tot ce faci se transformă în cenușă
Pe când dragostea suspină tremurând la a ta ușă?

Unde îți îndrepți privirea omule, în zori de zi?
Te gândești cum să mai strângi fală mulă și-avuții
Sau îngenuncheat la cruce glasul ți-l înalți spre cer
Mulțumind de-o nouă zi într-un trai ce-i efemer?

Omule, privește-n jur. . . unde-i frumusețea oare
Ce-a lăsat-o Dumnezeu ca să dăinue sub soare?
Ce-ai făcut în lăcomia-ți din acest pământ sublim?
Azi e-o pată de mizerii într-o lume de suspin!

Pe alocuri mai străluce frumusețea de-altădată,
Mai găsești din când în când oază binecuvântată
Cu izvoare cristaline, cu păduri și păsări multe
Dar în goana către mâine cine stă să le asculte?

Omule, te-oprește-o clipă. . . mai e timp să te oprești
Să îndrepți răul făcut. . . să-nveți sincer să iubești. . .
Mai e timp să te oprești. . . brațele să le deschizi
Și cu inima curată tot pământul să-l cuprinzi! ! !

Vulcan-25-11-2017       Maria Luca

Eu nu-s mai mult decât un abur
Și nu-s mai mult ca frunza-n vânt. . .
E viața mea un vis, o clipă,
Sunt doar o umbră pe pământ
Și anii vieții mele trec
Mai repede ca niciodată
Și parcă văd în depărtare
Pe Cel ce-n ceruri mă așteaptă. . .
Noi nu suntem pe-acest pământ
Decât drumeți spre veșnicie
De noi depinde cum străbatem
Plini de-ntristări sau bucurie
Dar când avem un Tată Sfânt
Ce-i lângă noi ca Bun Păstor
De ce să plângem? E cu noi!
Ne e și Stâncă și-Ajutor!
Chiar dacă suntem doar un abur
Ce se topește și-i uitat
Noi să trăim frumos. . . ferice
Căci suntem fii de Împărat! ! !

Vulcan-24-11-2017      Maria Luca

 

Când în viața ta creștine
Vin furtuni cu valuri grele
Și slăbită ți-e puterea
Și nu poți ieși din ele
Unde cauți atunci salvare?
Unde te adăpostești?
Cauți soluții pe pământ
Sau în slăvile cerești?

Spune-mi, când durerea mușcă
Hulpavă din trupul tău
Către cine strigi creștine,
Către Cel ce-I Dumnezeu?
Ai încredințarea frate
Că e Medicul Suprem,
Că e Domnul care poate
Să te scape de blestem?

O, dacă-am avea credință
Cât e bobul de muștar
N-am mai plânge-n încercare. . .
N-ar fi ruga în zadar!
Am păși spre veșnicie
Însoțiți de Tatăl Sfânt
Cu Duhul Mângâietor
Sorbind viață din Cuvânt!

VULCAN-22-11-2017     Maria Luca

Spune-mi. . . spune-mi Tatăl meu
De ce-mi pare drumul greu?
De ce gânduri mă ajung
Și îngrijorări mă frâng?
Oare nu mai am credință
Sau e slabă-a mea ființă
De mă bate orice val
Și nu pot s-ajung la mal?

Spune-mi. . . spune-mi Tată Sfânt
De ce drumul pe pământ
Are lacrimi și dureri
Și sunt slab, fără puteri?
Oare dragostea fierbinte
Am pierdut-o Sfânt Părinte
Și-am uitat că ești cu mine
Și că brațul Tău mă ține?

Astăzi vin în fața Ta
Să aduc povara grea. . .
Să Te rog cu umilință
Să-mi dai pace și credință,
Să mă ierți de-al meu păcat,
Să mă ierți de Te-am uitat
Și să-mi fii doar Tu, mereu
Călăuză-n ceasul greu! ! !

Vulcan-20-11-2017      Maria Luca