Etichetă: Poezii de Maria Luca

Mai stai şi mai veghează… mai roagă-te fecioară…
Mai ţine încă-aprinsă a flacărei credinţă…
Mai cumpără ulei în vasele uscate
Şi Domnul îţi va da prin haru-I biruinţă!

Sunt vremurile tulburi şi lumea în schimbare…
Tu să rămâi aceiaşi… curată, fără vină…
Mai stai în rugăciune, încrede-te fecioară
Mai e puţin şi Domnul Iubirii o să vină!

Mai stai şi mai veghează… e noapte… e târziu
Fiinţa ta plăpândă a obosit de-acuma
Dar Domnul îndurării va revărsa putere
La timpul hotărât să îţi primeşti cununa!

Mai e puţin şi iată… pe norii plini de slavă
Va coborî-n mărire El, Mirele iubit
Şi-atunci vei fi ferice căci vei ajunge-acasă
Şi toată-această veghe avea-va un sfârşit!

Vulcan-15-02-2015    Maria Luca

Doamne…Doamne strigă-n mine sufletul înspăimântat
Iar Te-ai supărat pe noi? Oare Tată ne-ai uita?
Nu vezi câtă nedreptate, câtă ură şi dureri
Stăpânesc peste o lume ce-i lipsită de puteri?

Nu vezi cum ai Tăi copii plâng pe cale osândiţi
De un crez ce nu-i a lor…umiliţi şi chinuiţi…
Oare nu auzi suspinul? Lacrimile nu le vezi?
Rugăciunile-nălţate oare Tu nu le mai crezi?

Doamne…văd părinţi ce plâng după fiii ce-au pierit
Şi copii ce cheamă-n van pe părintele iubit…
Văd iubirea ce se-ascunde îngrozită de orori
Şi văd lumea cenuşie fără zâmbet şi culori…

Ştiu…e vremea de pe urmă şi e timpul să revii
Semnele sunt clare-acuma…le cunosc ai Tăi copii
Dar, îndură-Te Părinte…mai revarsă har de sus
Să simţim în inimi pacea şi iubirea Ta, Isus!

Tu eşti Domnul Veşniciei…Domn în cer şi pe pământ
Totul ia fiinţă Tată dacă spui doar un cuvânt
Azi Te rog…Te rog fierbinte schimbă ura în iubire
Să trăim cu toţi în pace până la a Ta venire!

Peste tot…în lumea-ntreagă să răsune osanale
Înălţate către ceruri…închinate slavei Tale
Iar iubirea să domnească mai presus de tot şi toate
Iar mireasa să Te-aştepte cu veşmintele curate!

Vulcan-18-02-2015     Maria Luca

De ce-ar putea să-mi fie teamă
Când ştiu că pasu-mi însoţeşti
Şi-n fiecare zi cu zorii
Îmi spui din nou că mă iubeşti?

De ce să mă-ntristez când norii
De-ngrijorări îmi dau târcoale
Când Tu furtuna potoleşti
Şi-alinţi cu razele de soare?

De ce să plâng când vin în tropot
Necazuri multe şi dureri?
Tu eşti Puterea ce mă ţine
Şi Domnul sfântei Mângâieri…

Îngenunchiat când vin la cruce
De-a mea povară aplecat
Tu mă susţii…îmi iei povara
Şi-mi spui din nou că sunt salvat!

Mă-ncred în Tine Tatăl meu
Căci vocea Ta duios mă cheamă…
Şi-atunci de ce să mă-ntristez?
De ce-ar putea să-mi fie teamă?

Vulcan-17-02-2015     Maria Luca

Veniţi… veniţi la Mine voi ce trudiţi păşiţi
Prin lumea de suspine, necazuri şi nevoi
Veniţi… eu am izvoare de pace şi speranţă,
Din Mine curge râul iubirii pentru voi!

Veniţi… la pieptul Meu tristeţea se transformă
În aripi pentru zbor şi sfântă bucurie…
Eu sunt Lumina lumii şi Soarele dreptăţii,
Sunt Calea, Adevărul ce duce-n veşnicie!

Veniţi… acum e timpul din somnul ce vă ţine
Să vă treziţi cu toţii… la ape să veniţi…
Eu vă voi da odihnă… comoara mântuirii
Ce vă va face slobozi copii Mei iubiţi!

Veniţi… cât încă glasul-Mi vă cheamă cu iubire
Cât încă vestea bună puteţi să auziţi…
Cât harul nu-i sfârşit şi cerul mai aşteaptă
Veniţi acum la Mine… nu ezitaţi… Veniţi!!!

Vulcan-15-02-2015     Maria Luca

Mă doare secunda ce trece grăbită
Şi fără foloase s-a dus
Şi lacrima iarăşi uitată pe gene
Şi gândul ce nu a fost spus…

Mă doare iubirea ce plânge uitată
Afară în ploaie şi vânt
Şi-aşteaptă… aşteaptă o inimă bună
S-o umple de soare şi cânt…

Mă doare când văd nepăsarea
Cum oameni transformă în gheaţă…
Seninul mă doare ascuns uneori
De nori, de furtună, şi ceaţă…

Mă doare cântarea ce nu am cântat
Şi ruga rostită în grabă…
Mă doare Cuvântul rămas necitit
Când Duhul de Tine întreabă…

Mă doare durerea din trupul plăpând
În nopţile lungi şi pustii
Când strig către Tine, Părinte din slavă
Sperând că m-auzi… c-ai să vii…

O, câtă durere mă-ncearcă în viaţă
Cum oare-aş putea suporta
De n-ai fi Tu, Domnul ce-aduci mângâiere,
Prin Harul şi dragostea Ta!

Vulcan-14-02-2014     Maria Luca