Etichetă: Poezii de Maria Luca

Zadarnic ai în viaţă un nume, bogăţii
De nu ai pace-n suflet şi sfinte bucurii…
Zadarnic vorbe-alese înşiri în rugăciune
De nu ţi-e duhul cântec şi dragostea-ţi apune…

Zadarnic drumul tău pavat e şi frumos
De nu te-aşteaptă-n capăt Părintele Cristos
Când nu te însoţeşte credinţa şi speranţa
Zadarnică e truda…zadarnică e viaţa…

Zadarnic strângi comori ce-odată vor pieri
De nu zideşti altarul din templul inimii…
Zadarnic mergi la oameni vorbind despre salvare
De nu eşti tu exemplu şi-n lume nu eşti sare!

De-ar fi să ai palate…să fii un înţelept,
Să fii un om în viaţă cinstit şi bun şi drept,
De-ar fi întreg pământul să fie doar al tău
Zadarnic toate-acestea de n-ai pe Dumnezeu!

Vulcan-07-02-2015     Maria Luca

Se pune astăzi întrebarea
Mai actuală ca oricând…
Te-ai pregătit tu soră, frate
Ai haine albe şi curate
Când Domnul va veni…curând?

Ai dus în lume vestea bună
Vorbind de har şi de salvare?
Ai fost lumină pe pământ,
Ai ridicat pe cel înfrânt
Şi-n lume oare ai fost…sare?

Se pune astăzi întrebarea
Suntem noi fii de Dumnezeu?
Suntem spălaţi în sânge sfânt
Şi am trăit al Său Cuvânt
S-ajungem sus în cerul Său?

Vulcan-06-02-2015    Maria Luca

O, Domnul meu cum aş putea
Splendoarea Ta să înţeleg
Când eşti în picurul de apă
Şi universul eşti… întreg!

Cum aş putea cu gândul meu
Să Te cuprind… să Te zăresc…
Să-Ţi spun prin slabele-mi cuvinte
Cât Te ador… cât Te iubesc!

O, Domnul meu… ce taină oare
Te-au îndemnat să Te opreşti
În dreptul meu -un rob netrebnic-
Să mă ridici… să mă iubeşti?

Ce merit am avut Isuse
Să Te jertfeşti şi pentru mine
Să-mi netezeşti cărări cereşti
În viaţa-mi plină de ruine?

O, Domnul meu cine eşti Tu?
În toate… tot… de necuprins…
Şi cum pot eu… un fir de praf
Să strălucesc de dor aprins!

Vulcan-03-02-2015     Maria Luca

Doamne, când m-ai luat în palme
-Bulgăre urât de lut-
Şi m-ai învârtit pe roată
Mult am plâns…mult m-a durut…

Nu ştiam că Tu, Isuse
Modelai a mea fiinţă…
Mă treceai prin foc şi apă
Să ajung la biruinţă…

Şi am plâns…şi am cârtit…
Şi-am strigat spre Tine, Tată…
Am crezut că m-ai uitat
Un pribeag prin frig şi zloată…

Dar Tu, Doamne m-ai iubit
Mai presus de tot şi toate
Şi m-ai vrut aur curat
Strălucind până la moarte!

Mulţumesc Iubit Olar
Că prin Harul Tău Divin
Am ajuns un fiu de Rege
Şi spre slava-Ţi mă închin!

Vulcan-30-01-2015    Maria Luca

De ce plângi iubită soră?
Frate drag de ce suspini?
Oare-n marea vieţii tale
E furtuna mult prea mare
Şi pe cale iar sunt spini?

De ce paşii tăi pe drum
Obosesc şi te opreşti?
Oare crezi că Dumnezeu
Nu-ţi mai dă puteri la greu
Prin necaz să biruieşti?

Unde-i oare dragoste
Frate drag…soră iubită?
Unde e avântul care
Te purta la adunare
Pe a dorului aripă?

De ce astăzi glasul tău
E mai stins ca altădată?
Oare crezi că viaţa ta
Nu e scumpă-n Faţa Sa?
Nu te-ascultă Cel ce-I Tată?

Noi avem un Dumnezeu
Ce e venic credincios!
Nu mai plânge sora mea
Frate nu mai suspina
Domn îţi e Isus Cristos!

Vulcan-29-01-2015    Maria Luca