Etichetă: Poezii de Maria Luca

Doamne cum întinzi Tu mâna
Şi ne vii în ajutor
Când e valul mult prea mare
Şi când rănile ne dor!

Cum priveşti cu-atâta milă
Către noi din slava Ta
Şi trimiţi pe Duhul Sfânt
Pentru a ne mângâia!

Doamne cât suntem de mici
Şi de slabi…şi păcătoşi…
Dar pe calea către ceruri
Noi păşim victorioşi…

Căci Te-avem pe Tine Tată
Călăuză şi-Adăpost…
Tu ne porţi pe braţul Tău
Vieţii noastre dai un rost!

Ne-nchinăm cu reverenţă
Şi-naintea Ta venim
Împreună…mic şi mare
Să-Ţi cântăm…să-Ţi mulţumim!

Vulcan-01-12-2014    Maria Luca

Norii-au început să cearnă
Din cămările de gheaţă
Fulgii albi…steluţe reci
Ce se-aşează pe poteci
Mângâindu-ne pe faţă!

Din vâzduhu-nceţoşat
Fulgii vin…sunt mii şi mii
Aşternând covor pufos
De un alb maiestuos
Peste dealuri şi câmpii!

Câţiva fulgi mai năzdrăvani
S-au oprit în părul meu
Oare-s fulgi sau albe fire
Ce de-acum îmi dau de ştire
C-am ajuns la apogeu?

Cât de minunat e totul…
Albul pur ce mă-nconjoară…
Dar ascunsă-adânc în piept
Eu mai sper şi mai aştept
O eternă Primăvară!

Vulcan-01-12-2014    Maria Luca

Amicul meu, te cheamă Domnul
Să te întorci acasă…
De-atâta timp te-aşteaptă-n prag
Dar ţie nici că-ţi pasă
Căci te-a cuprins în mreje lumea
Cu falsele-i plăceri,
Te ţine încă-ncătuşat
Cu fală şi averi…

Amicul meu, te cheamă Domnul
Şi tainic îţi vorbeşte
Căci tot ce vezi, ce te-nconjoară
E semn că te iubeşte…
Iar fiecare zi din viaţă
E binecuvântare
Dar tu treci tot nepăsător
În mersul tău sub soare…

Dar ia aminte… vine-o vreme
Când tu Îl vei căuta…
Cu sufletul pustiu şi gol
Vei cere mila Sa…
Dar ce târziu va fi atunci
Căci Harul se sfârşeşte…
Amicul meu… te cheamă Domnul
El astăzi te iubeşte!

Vulcan-25-11-2014     Maria Luca

Vor trece zilele în care
Am suspinat şi mi-a fost greu
Şi voi privi din nou spre soare
Să văd acolo chipul Tău…
Şi nopţile pustii de teamă
Vor trece… ştiu… le voi uita
Căci glasul Tău duios mă cheamă
Învăluit în pacea Ta…
Şi-mi spune iar că eşti cu mine
Că mă conduci prin vijelii
Iar Mâna-Ţi tare mă susţine
Când obosit Te chem să vii…
De n-ai fi Tu, iubit Isus
Să mă păzeşti… să-mi fii aproape
Cum aş putea cu fruntea sus
Să trec prin foc… să trec prin ape…
Cum aş putea să-nving durerea
-Ce iar revine când e noapte-
De n-ai fi Tu să-mi dai puterea
De-a trece peste tot şi toate?
M-aplec din nou cu reverenţă
Să-Ţi mulţumesc Iubitul meu
Pentru divina Ta prezenţă
Ce-o simt în viaţa mea mereu!

Vulcan-23-11-2014    Maria Luca

Ce mult aş vrea să pot privi
Cu ochi senini spre viitor…
Să nu mă-mpiedice furtuna
Nici rănile ce-ades mă dor…

Ce mult aş vrea să pot cânta
Când lacrimi izvorăsc şuvoi…
Când mii de gânduri mă frământă
Nicicând să nu privesc ‘napoi!

Să stau pe Stâncă neclintit
Încrezător în Dumnezeu
Şi-oricât de mare va fi valul
Cu El voi birui mereu!

Ce mult aş vrea ca firea slabă
Să-o-ngenunchiez… în duh să cresc…
Să nu mă ţină lutul rece
Mai mult să sper şi să iubesc!

O, Tată sfânt ce eşti în ceruri
Mai dă-mi puteri prin Duhul Sfânt
Să pot lupta cu boli, cu teamă…
Să mă hrănesc cu-al Tău Cuvânt!

Trimite-mi Doamne, har de sus
Şi pace sfântă… şi credinţă…
Căci numai Tu, mă porţi în viaţă
În carul Tău de biruinţă!

Vulcan-21-11-2014    Maria Luca