Etichetă: Poezii de Maria Luca

E zi de sărbătoare… răsună-ntreg pământul
De cântec, de urări şi bucurie
Căci S-a născut un Prunc în ieslea cea umilă
Un Împărat Divin venit din veşnicie!

O stea a strălucit în noaptea minunată
Vestind că printre oameni S-a întrupat Mesia…
Colinde se înalţă învăluind în pace
Pământ şi cer şi ape… E mare bucuria!

Venim şi noi la iesle să ne-nchinăm smeriţi
Şi dacă n-avem daruri să-Ţi punem la picioare
O, Prunc iubit primeşte a inimii credinţă
Şi dorul ce adesea e aprig şi ne doare!

E zi de sărbătoare şi Te rugăm Isuse,
Revarsă peste lume, ninsoare de iubire…
Învăluiţi cu toţii în dragostea divină
Să înălţăm spre ceruri cântări de proslăvire!

Vulcan-25-12-2014    Maria Luca

De-ar fi să pot schimba ceva
Din gândul meu… din viaţa mea…
Aş îndrepta tot ce-am greşit
Aş preţui tot ce-am iubit
Şi-aş încerca să fiu mai bun
În tot ce fac… în tot ce spun,
S-aduc măcar un strop de soare
De fericire şi culoare
În viaţa mea, în viaţa ta
De-ar fi să pot schimba ceva!

Vulcan-19-10-2014    Maria Luca

Privesc ades la tine iubitul meu amic
Şi-ţi văd îngrijorarea şi chipul obosit
În ochii tăi se scaldă o lacrimă târzie
Când gânduri te frământă cu ce va fi să fie
Iar tu eşti tot mai singur…de soartă părăsit…

Privirea ta pierdută parcă-ar căuta ceva
Şi poartă-n ea un dor ce tu nu-l înţelegi
Dar simţi un gol imens…un gol ce te-nfioară
Când inima tânjeşte şi vise te-nfăşoară
Şi-ai vrea s-ajungi la stele în pumn să le culegi…

Şi ceri răspunsuri multe la mii de întrebări…
E bine? Nu e bine? Ce-i viaţa? Ce-i iubirea?
Şi tu nu ştii sau poate nu vrei să înţelegi
Că toată-nţelepciunea şi calea lumii-ntregi
E în Cuvântul Celui ce are nemurirea!

Privesc din nou la tine şi-mi pare-aşa de rău
Că încă n-ai putere să te dezlegi de fire…
Apucă mâna mea ce o întind cu drag
Să trecem împreună al anilor şirag
Încătuşaţi în pace, credinţă şi iubire!

Vulcan-19-10-2014     Maria Luca

Mai plâng în mine încă aducerile-aminte
Ruşinea şi durerea unor trăiri deşarte
Când, agăţat de lume mă antrenam în jocul
Unor dorinţe hâde de ură şi păcate!

Îmi mai aduc aminte şi mă-nfioară gândul
C-am fost cândva un om ce alerga nebun
Să strâng comori şi bani…să am un nume mare
Şi nu ştiam că totul e numai fum şi scrum!

Şi orice amintire mă doare ca o rană
Ce sângeră adesea când spre trecut privesc
Şi parcă vin reproşuri şi gânduri mă frământă
Şi îndoiala taie în omul pământesc!

Atunci privesc spre ceruri şi chem a Ta prezenţă
Şi îndurare-Ţi cer cu sufletul zdrobit…
Mai spune-mi Tatăl meu că m-ai iertat că încă
Mai sunt copilul tău salvat şi mântuit!

Mai spune-mi de iubirea ce m-a scăpat de moarte,
De haina curăţată în sângele Tău sfânt
Şi dă-mi putere Tată să nu cedez vreodată
Să mă încred în Tine şi în al Tău Cuvânt!

Vulcan-17-10-2014   Maria Luca

Într-o zi vei pleca spre un ţărm neştiut
Vei lăsa pe pământ tot ce ai, ce-ai avut…
Vei pleca într-o zi când chemat ai să fii
De Acel ce e Domn şi Stăpân în vecii…

Într-o zi drumul tău va avea un sfârşit
Pentru tot ce ai fost… pentru tot ce-ai iubit…
Viaţa ta va avea un final într-o zi
Şi-o răsplată în cer negreşit vei primi!

Azi eşti tânăr, ferice plin de zel şi avânt
Ţi se pare că veşnic vei trăi pe pământ
Dar să ştii dragul meu, totul are-un sfârşit
Nu ştii anul, nici ziua când momentu-a venit…

Şi-ai să pleci de aici fără bani şi averi,
Fără atâtea comori ce acuma le ceri…
Vei avea pumnii goi… singur tu vei pleca
Iar ce-ai strâns sus în cer doar atât vei avea!

Deci, cât încă mai eşti pe pământ călător
Cât mai curge în tine al vieţii izvor
Te întoarce la Tatăl şi atunci vei avea
Cea mai scumpă comoară care e Ţara Sa!

Vulcan-16-10-2014    Maria Luca