Etichetă: Poezii de Maria Luca

Acum e timp de cercetare
Când îţi vorbeşte Dumnezeu…
Când strânge oameni în lucrare
Şi cheamă blând numele tău…

Acum e timpul potrivit
Să te opreşti din goana ta
Căci Cel ce veşnic te iubeşte
Te vrea ostaş în oastea Sa!

Acum mai este timp de har
Mai curge încă apa vie
Isus îţi dă viaţa-n dar
Să fii cu El în veşnicie!

Vulcan-05-09-2014     Maria Luca

Mai trece Dumnezeu prin lume
Dar ce puţini Îi simt apropierea
Căci oamenii aleargă… şi aleargă
Din viaţa pământească să culeagă
Speranţa…  şi iubirea…şi puterea…

Se mai opreşte Domnul pe la inimi
Şi bate…şi iar bate… aşteptând…
Şi stă acolo timp îndelungat
De parcă lumea-ntreagă L-a uitat
Înfrigurat… cu sufletul arzând…

Şi astăzi mai vorbeşte omenirii
Cu vocea unui Tată iubitor…
El poate fi o zbatere de-aripă,
Iubirea ce se naşte într-o clipă
Dar poate fi şi foc mistuitor!

Mai trece Dumnezeu prin lume
Să cerceteze inimi şi popoare
Dar vede-atâta ură şi durere
Şi dragostea ce-n agonie piere
Iar nepăsarea omului Îl doare!

Mai trece Dumnezeu.. .încă mai trece
Cu ochii-nlăcrimaţi şi suspinând…
Şi plânge toamna lacrime de nori…
În depărtări se-arată noii zori:
„Treziţi-vă… e timpul… şi voi veni curând!”

Vulcan-05-09-2014     Maria Luca

 

Peste-al nopţii întuneric
Luna-şi cerne măreţia
Aducând în suflet pacea
Şi speranţa… şi iubirea…

Umbrele înfricoşate
Prin unghere se ascund
Când pe cer răsare luna
Şi străluce îndelung…

Şoaptele se sting pe rând…
Liniştea-i de-acum deplină…
Poate-un suflet se mai roagă
Şi din când în când suspină…

Dar privind în bezna nopţii
Vede luna ce luceşte
Şi-atunci ştie cu tărie…
Domnul veşnic îl iubeşte!

Vulcan-03-09-2014    Maria Luca

Doamne…e atâta ură
Ce sufocă dragostea
Şi aleargă omenirea
Pe un drum unde-i pieirea
Lipsită de pacea Ta!

Sunt atâtea lacrimi Doamne
Şi suspine…şi dureri…
Glasuri care-n rugăciune
Cheamă tainic al Tău Nume
Să le dai din cer puteri…

Sunt şi oameni ce mai caută
Adevărul pe pământ…
Ei nu ştiu…nu înţeleg
Că-adevărul pur…întreg
Este sfântul Tău Cuvânt!

Doamne-atâta nedreptate
Ce triumfă…mă-nfioară…
Nu-nţeleg de ce-i aşa
De ce plânge dragostea?
Mă întreb a câta oară?

Azi Te rog…Te rog Părinte
Mai trimite Har de sus…
Lasă ploaie de iubire
Peste-ntreaga omenire
Să iubim cum Tu ai spus!!!

Vulcan-03-09-2014     Maria Luca

De-aş umbla prin lumea mare
Să întâlnesc Iubirea Ta,
Zadarnic ar fi drumul meu
De n-aş avea iubire eu
Şi atuia să o pot da!

Zadarnic aş străbate munţii
Şi ape mari… şi văi adânci
De nu mi-ar fi inima plină
De pace sfântă şi lumină,
Şi n-aş trăi după porunci!

Întreg pământul de-aş umbla
Să cat răspunsuri la-ntrebări,
De nu m-aplec în părtăşie
Să pot sorbi din apa vie
Nu voi păşi spre-albastre zări!

Zadarnică e orice trudă
Şi-orice lucrare… fără rost,
De nu e Domnul, Domnul meu,
Stăpân şi veşnic Dumnezeu,
Să-mi fie Steag şi Adăpost!

Vulcan-02-09-2014     Maria Luca