Etichetă: Poezii de Maria Luca

Bate vântul… toamna vine
Cu mantaua-i ruginie
Adunând în zare norii
Lăsând bruma peste vie…

Cade ploaia… bate vântul
Într-un dans dezlănţuit…
Codru geme… frunza-şi plânge
Peste câmpul vestejit…

Vine toamna… vine, vine
Aducând melancolii,
În livadă fructe coapte
Şi-n cămară bogăţii….

Doar un greiere hoinar
Tot mai cântă liniştit
N-a văzut că vara-i gata
Şi că toamna a venit!

Bate vântul… plouă, plouă
Încă-o toamnă-n viaţa mea…
Mulţumesc Iubit Părinte
Pentru îndurarea Ta!

Vulcan-03-09-2014      Maria Luca

De ce să-ţi fie teamă când treci prin încercare
Şi valuri furioase în barca ta lovesc
Când spinii fără număr îţi sângeră piciorul
Şi cei de lângă tine fugind te părăsesc?

De ce să-ţi fie teamă când arşiţa te arde
Şi grijuri fără număr frământă al tău gând,
Când trupul de ţărână îţi geme în durere
Şi zorile vin greu…şi te găsesc plângând?

De ce să-ţi fie teamă? Tu ai un Dumnezeu
În ceasuri de-ncercare…în rugă şi suspine
Ce ţi-a promis odată când te-ai predat pe braţu-I:
„Copile…nu te teme…mereu voi fi cu tine!!!”

Vulcan-19-08-2014     Maria Luca

Mai fă un pas spre ţara sfântă
Te-şteaptă acolo Dumnezeu…
Chiar dacă spinii te rănesc
Iar cei din jur te părăsesc
Isus te ia pe Braţul Său!

Mai fă un pas…mai urcă-o treaptă
Cu ochii aţintiţi spre cer…
Să nu te-oprească-n calea ta
Povara…cât ar fi de grea
Nici bogăţiile ce pier!

Mai fă un pas…mai stai în rugă
Şi cere milă şi-ndurare…
Chiar dacă grijuri te frământă
Şi-adesea inima ţi-e frântă
Isus îţi poate da salvare!

E timpul veşnic călător
Şi trece-n zbor…de neoprit…
Mai fă un pas…mai urcă-o treaptă
Isus în ceruri te aşteaptă
Căci veşnic te-a iubit!

Vulcan-17-08-2014      Maria Luca

Când spui o vorbă nu uita
Ca vorba ce-o rosteşti
S-aducă-n suflete speranţă
Şi pacea s-o zideşti…

Când spui o vorbă ea să fie
Alint şi mângâiere
S-aducă zâmbet în privire
Să dai prin ea putere…

Când spui o vorbă nu uita
Ea poate fi furtună
Sau soarele care vesteşte
O nouă zi…mai bună!

Vulcan-16-08-2014      Maria Luca

O, de-aş cuprinde cerul
Cu braţele de dor
Să-Ţi simt iubirea sfântă
În ea să mă-nfăşor…
Să las în urmă lutul
Ce-apasă-aşa de greu
Şi pacea să-mi găsesc
La Piept de Dumnezeu…
O, de mi-ar fi privirea
Ţintită doar spre cer
Să nu privesc la oameni
Şi lucruri care pier
Iar inima să-mi fie
Un rug aprins…mereu
În ea să locuiască
Eternul Dumnezeu!

Vulcan-16-08-2014     Maria Luca