Etichetă: Poezii de Maria Luca

Sunt multe lacrimi ce se-ascund
Şi doruri care plâng, tăcute…
Pe calea vieţii sunt speranţe
Şi sunt regrete multe… multe…

Privind în urmă spre trecut
La ani pirduţi… fără de sens
Te-ntrebi ce eşti? Cine eşti tu
Şi rostul tău în univers?

Ce-ai fost în lumea trecătoare?
Un val purtat spre nicăieri…
O picătură-n marea vieţii
Fără de har… fără puteri…

Dar a venit o zi măreaţă
Când Domnul a privit spre tine
Şi Mâna-I binecuvântată
Te-a scos din groapa de suspine…

Atunci ai cunoscut Iubirea
Şi-ai înţeles că Dumnezeu
Ar da popoare pentru tine…
L-a dat pe Însuşi Fiul Său!

Sunt multe lacrimi care curg
De fericire… de durere…
Dar azi, prin lacrimile tale
Tu prinzi credinţă şi putere…

Căci eşti copil de Dumnezeu
Spălat în sânge… mântuit…
Şi poţi cu bucurie spune
C-ai fost mereu… şi eşti iubit!

Vulcan-06-02-2014     Maria Luca

A venit un gând hoinar
-Gând pribeag prin lumea mare-
Să m-abată de pe calea
Care duce la salvare…

Şi-au venit în urma lui
Alte gânduri răzvrătite
Încântându-mă viclene
Cu elogii şi ispite…

Firea parcă-atât aşteaptă
Să se mai înalţe-un pic…
Să mai urce încă-o treaptă
Spre ceva ce e….nimic!

Şi începe-atunci o luptă
Pe genunchi, cu „eul” meu
Şi fug gândurile toate
Mustrate de Dumnezeu!

Căci în sfânta părtăşie
Biruinţa-mi este dată
Când Îl chem cu umilinţă
Doar pe Cel ce este Tată!

Vulcan04-02-2014      Maria Luca

Ce har divin să-I simt prezenţa
În orice clipă-n viaţa mea…
Să ştiu că-n drumul pe pământ
Mi-e călăuză Duhul Sfânt
Şi far îmi e iubirea Sa!

Ce har… ce binecuvântare
Să fiu copil de Dumnezeu…
Să ştiu că am un veşnic Tată
Ce mă alină şi mă poartă
Pe drumul către cerul Său!

Ce har divin să pot în pace
Să mă închin… să-I mulţumesc…
Să stau de veghe-n nopţi târzii
Să-I spun prin glasul inimii
Că L-am iubit… că Îl iubesc!

Vulcan-02-02-2014    Maria Luca

Trăind în preajma unei lumi
Ce nu mă înţelege
Suspin adesea întristat
Că cei pe care i-ai creat
Nu Te cunosc ca Rege…

Şi-n goana lor către nimic
N-au timp să se oprească
Să-admire soarele în zori
Şi albul primelor ninsori…
Să ierte… să iubească…

Trăind adesea printre ei
Îmi întinez veşmântul
Căci vin ispite poleite
Cu-alai de gânduri nerostite
Şi plânge iar Cuvântul!

Revarsă Doamne-n Harul Tău
O ploaie de iubire…
Să cadă lin peste pământ
Şi să atingi prin Duhul Sfânt
Întreaga omenire!

Vulcan-02-02-2014     Maria Luca

Pe cărări de amintiri
Iar mă poartă dorul meu
Către clipa fericită
De răscruce când, uimită
L-am simţit pe Dumnezeu!

Şi mă poartă al meu dor
Către dragostea dintâi
Când, plecată-n rugăciune
Îi şopteam duios pe Nume:
„Nu pleca Isus… rămâi!”

O, ce vremuri fericite
Pline de Divinul Har
Când din lumea de suspine
Domnul m-a chemat pe mine
Şi mi-a dat viaţă-n dar!

Tot mai des mă poartă dorul
Pe cărări de amintiri…
Şi, din vremi îndepărtate
Glasul Domnului străbate:
Te iubesc… te voi iubi!

Vulcan-01-02-2014     Maria Luca