Etichetă: Poezii de Maria Luca

Mai fac un pas…mai urc o treaptă
Spre ţara plină de lumină…
Mi-a fost spălat orice păcat
Mi-a fost iertată orice vină…

Mai vin din nou umil la cruce
Să-I mulţumesc…să cer iertare
Că prea puţin eu am răspuns
La o iubire-aşa de mare…

Mai cânt un imn…înalţ o rugă
Spre slava Tatălui Ceresc…
Prin tot ce fac, prin viaţa mea
Îi spun din nou cât Îl iubesc!

Mai fac un pas…mai urc o treaptă
Să-L întâlnesc pe Dumnezeu…
Acolo-n ţara minunată
Voi fi la Pieptul Lui…mereu!

Vulcan 02.12.2013          Maria Luca

Viaţa…lacrimă şi cânt…
Şi tăcere…şi cuvânt…
Viaţa…vis şi regăsire…
Poate ură…şi iubire…

Viaţa…zbor spre înălţimi
Sau cădere între spini…
Viaţa…timpul perceput
Clipa…zi, ziua…minut.

Viaţa…calea către cer
Sau un zbucium efemer…
Viaţa…dorul împlinit
De-a iubi…de-a fi iubit!

Viaţa…rugă şi-nchinare,
Cântec, jertfă şi-adorare…
Viaţa…Harul de nespus
Din Iubirea Lui Isus!

Vulcan 05.12.2013    Maria Luca

Mai rămâi cu mine Doamne
Căci e seară…şi e frig…
Mai ascultă al meu glas
Când îngenunchiat Te strig…

Mai priveşte Doamne ochii
Ce din nou au lăcrimat
Când spre cerul plin cu stele
Au privit şi Te-au căutat…

Doamne, mai întinde-Ţi mâna
Să alini durerea mea,
Plânge trupul sub povară
Căci e calea mult prea grea…

Şi atâţia spini mă-nţeapă…
Şi cuvinte mă rănesc…
Lasă Domne-nţelepciune
Să învăţ cum să trăiesc…

În vîltoarea-acestei lumi
Tu eşti Stânca ce mă ţine…
De e noapte sau e zi
Mai rămâi Doamne cu mine!

Vulcan 04.12.2013        Maria Luca

Am fost acolo…lângă tine
Când te-ai născut, copilul Meu …
Ţi-am ştres durerea şi te-am luat
În palma Mea de Dumnezeu!

Am pus în tine-un dor adânc
De dragoste, de veşnicii…
Dar te-ai pierdut pe calea lumii
Şi-acum ţi-s zilele pustii!

E mult de când te chem, copile,
Să te întorci la al Meu piept
Şi îţi vorbesc…îţi spun pe nume…
E-aşa de mult de când te-aştept!

Nu simţi în pieptul tău un dor
Ce-ţi poartă gândul către cer?
Ţi-am dat chiar viaţa mea în dar…
Ce pot mai multe să-ţi ofer?

Ascultă…încă mai e timp
Să te întorci din calea ta…
Eu încă stau şi bat la uşă
Dar vremea-i scurtă…NU UITA!

Maria Luca

O, ce fericire mare,
Este iarăşi sărbătoare!
A venit iarna zglobie
Cu omăt şi bucurie!
Totu-i alb ca în poveşti,
Flori de gheaţă la fereşti
Şi copii înbujoraţi,
Fericiţi şi-nfriguraţi.
Zeci de săniuţe zboară
Prin troienele de-afară,
Ici şi colo-au apărut
Oameni albi cu chipul slut
Şi o oală fistichie
Având rol de pălărie….
Cât e iarnă ei trăiesc
Apoi plâng şi se topesc!
Glasuri vesele răsună
Să aducă vestea bună
C-a venit iarna din nou
Aducându-ne cadou
Haină albă pe câmpii
Şi în suflet bucurii!

Când seara încet se lasă
Şi suntem cu toţi acasă,
Stăm la foc şi învăţăm
Din Cuvânt…şi ascultăm
O poveste de demult
Cu un prunc ce s-a născut
Într-un staul, printre oi,
Şi-a venit din cer la noi
Să ne-aducă Mântuire
Pace şi bună-nvoire!
Cănd steaua s-a arătat,
Magii degrabă-au plecat
Să ajungă la Isus,
Pruncul Împărat de sus,
L-au găsit, s-au închinat
Şi sfinte daruri I-au dat!

O, ce mare sărbătoare,
Azi venim cu mic cu mare,
Să ne închinăm doar Ţie,
Prunc venit din veşnicie!  Amin!

Vulcan-12-12-2011     Maria Luca