Etichetă: Poezii de Maria Luca

Îngenunchez în fapt de seară
Să-Ţi mulţumesc Isus iubit
Că m-ai condus pe drumul vieţii
Şi prin furtuni m-ai ocrotit!

Când valuri mă loveau de stânci
Orbecăind în bezna grea
Tu ai venit să-mi fii Cârmaci,
Să fii Lumină-n viaţa mea!

Îţi mulţumesc că Mâna Ta
M-a ridicat din grea osândă…
M-ai pus pe Stânca Mântuirii
Şi-n încercări mi-ai dat izbândă!

Îngenunchez în fapt de seară
Şi-n zori de zi m-aplec supus
S-aduc prinos de osanale
În Faţa Ta, iubit Isus…

Să-Ţi laud sfânta măreţie
Şi dragostea fără hotar
Ce la Golgota mi-a adus
O viaţă veşnică în dar…

Şi-atunci…plecat în rugăciune,
M-atingi prin Duhul Tău cel Sfânt
Şi înţeleg că-mi eşti alături
În drumul meu pe-acest pământ!

Mă-ndrept în rugă către Tine
În zori de zi sau nopţi târzii
Şi sorb cu dor Cuvântul Vieţii
S-ajung cu Tine-n veşnicii!

Vulcan-26-09-2013         Maria Luca

O…Doamne, cum Te-nduri de noi
Şi ne cunoşti orice nevoi…
Ne vezi când plângem sau zâmbim,
Când ne culcăm sau ne trezim…

Tu ştii al nostru tainic gând…
Şi când spre cer strigăm oftând
Tu ne asculţi în mila Ta
Şi laşi izbândă-n lupta grea!

O…Tată, câtă îndurare
Reverşi spre noi…spre fiecare…
Prin mila Ta, Tu ne veghezi,
Ne-alinţi şi binecuvântezi!

Tu ştii ‘lăuntrul când ne doare
Şi laşi balsam şi vindecare…
Când am căzut pe calea grea
Tu ne ridici cu Dreapta Ta…

De-aceea Te slăvim Isus
Căci eşti de toate mai presus…
Şi ne-nchinăm..şi Te iubim…
Prin viaţa noastră-Ţi mulţumim!

Vulcan-26-09-2013                   Maria Luca

Sunt eu…lucrarea mâinii Tale
Ţesută-n dragoste divină…
Un strop de tină mişcătoare,
Fărâmă din a Ta splendoare
Tânjind mereu după Lumină!

Sunt eu…o aripă de dor
Pornind cu-avânt spre galaxii…
O inimă înflăcărată
Ce Ţi se-nchină Ţie, Tată,
În dimineţi sau nopţi târzii!

Sunt eu…un rob răscumpărat
Purtat la piept de Dumnezeu…
Spălat în sânge…curăţit
Şi mai presus de-orice…iubit…
Copil de Dumnezeu…sunt eu!

Vulcan-17-09-2013          Maria Luca

De ce să plâng când plânge cerul
De nori îngreunat?
Eu ştiu că dincolo…în slavă
E-al lumii Împărat!

De ce-ntristată să suspin
Privind în depărtări
Cum pleacă păsări călătoare
Spre depărtate zări?

De ce când toamna bate-n geam
Cu-alai de frunze moarte
Să mă cuprindă nostalgii
Şi doruri ce-s deşarte?

Chiar dacă plouă şi e frig
Şi-mi este dor de vară
Prin Domnul meu, eu port în suflet
Eterna Primăvară!

Vulcan-22-09-2013            Maria Luca

Altarul de-nchinare, Doamne,
Ce l-am zidit în pieptul meu
Sfinţeşte-l Tu şi curăţeşte-l
Doar Ţie să-Ţi slujesc mereu…

Şi când ispite vor veni
Să pângărească-al meu veşmânt
Te rog laşi înţelepciune
Şi dă-mi puteri prin Duhul Sfânt…

Să merg pe calea pocăinţei
Chiar de sunt spini ce mă rănesc…
Eu să rămân mereu statornic,
Să-nvăţ să iert şi să iubesc!

Vulcan-23-09-2013       Maria Luca