Etichetă: Poezii de Maria Luca

Ce mult aş vrea, iubit prieten,
Să te opreşti din drumul tău,
S-asculţi cum încă îţi vorbeşte
De sus din ceruri Dumnezeu!

Să te opreşti măcar o clipă
Să cântăreşti ce-ai făptuit
În goana ta pe-acest pământ…
Ce-ai strâns în ceruri? Ce-ai iubit?

Şi dacă azi te uiţi în urmă
Şi vezi o viaţă fără rost
Ridică-ţi glasul către Tatăl
Şi cere-I sprijin şi-adăpost!

El te aşteaptă, scump prieten…
De-atâta timp la uşă bate
Şi îţi vorbeşte-n multe feluri
Dar tu ai porţile-ncuiate!

Acum…cât încă nu-i târziu
Priveşte-atent în jurul tău
La cât de minunate-s toate
Şi ai să-L vezi pe Dumnezeu!

Şi dacă azi răspunzi chemării
Pe Braţul Său te va lua…
Vei fi un fiu de Dumnezeu
Şi vei ajunge-n Ţara Sa!

Vulcan-31-08-2013          Maria Luca

Chiar dacă trupul meu va plânge
Răpus adesea de dureri
Eu nu voi înceta vreodată
Să sorb prin rugăciuni, puteri!

Eu nu voi înceta vreodată
Să mă încred în Dumnezeu
Căci numai El dă vindecare
Şi-mi este sprijin când e greu!

Chiar dacă firea mai cârteşte
Când trec adesea prin cuptor,
Credinţa mea e tot mai mare
Prin Duhul Sfânt, Mângâietor…

Căci Domnul mi-a promis odată
Când m-am predat în Mâna Sa:
„Mereu…mereu voi fi cu tine
Şi nicidecum nu te-oi lăsa!”

Vulcan-31-08-2013          Maria Luca

Rămâi cu mine Doamne…
Rămâi în viaţa mea!
Când inima de dor suspină
Rămâi Tu, Mâna ce alină
Şi poate vindeca!

Cârmaci destoinic să rămâi
În barca vieţii mele…
Când valuri vin să mă doboare
Rămâi Tu, Stânca de salvare
Refugiu-n ceasuri grele!

Rămâi Tovarăş credincios
Pe-al vieţii drum, Isus…
Când lumea-n jurul meu trădează
Rămâi Tu, Cel ce mă veghează
Iubindu-mă nespus!

Rămâi…rămâi Te rog cu mine…
Cu Tine-i soare…şi e bine…
Tu eşti Izvorul de putere,
Eşti Dragoste şi Mângâiere…
Rămâi…rămâi cu mine!

Vulcan-23-08-2013           Maria Luca

De-aş fi rămas la pieptul Tău
Când m-ai chemat pe nume,
Azi nu eram rătăcitor,
Străin şi singur cu-al meu dor
Pribeag în astă lume!

De-aş fi răspuns atunci chemării
Eram acum un fiu iubit…
Aş fi ştiut ce-i pacea Ta
Şi Harul Tău…şi dragostea…
Eram un mântuit!

De-aş fi-nţeles atunci Iubirea
Ce-a coborât din cerul sfânt
Să moară pentru-al meu păcat
Eram copil răscumpărat
Prin sacru legământ!

E oare-acuma prea târziu
Să mă întorc la Tine, Tată?
Mi-e inima de lacrimi plină
Şi sufletu-mi adânc suspină…
Te-ndură şi mă iartă!

Te chem să vii în viaţa mea
Cu-atâta dor Te-aştept…
Te vreau aici în pieptul meu
Stăpân şi Tată…Dumnezeu
De-a pururi Sfânt şi Drept!

Vulcan-29-08-2013         Maria Luca

Gânduri…gânduri ce aleargă
Către cerul înstelat
Să-L găsească pe Acela
Ce din moarte m-a salvat!

Gânduri pline de lumină
Cu petale ca de crin
Ce-s născute din iubire
Şi-aduc inimii alin!

Gânduri adunate-n cântec,
Închinate-n rugăciune…
Pietre ce-au zidit altarul
Ridicat în Sfântul Nume!

Gânduri…gânduri ce se-nalţă
Sus, la tronul de-nchinare
Şi cu ele-mi poartă dorul
Şi speranţa ce nu moare!

Vulcan-27-08-2013          Maria Luca