Etichetă: Poezii de Maria Luca

E mâna Ta de Dumnezeu
Ce mă atinge când e greu…
Când plâns-a trupu-ndurerat
E mâna Ta ce-a vindecat…
Şi-aşa va fi mereu!

E glasul Tău ce m-a chemat
Din groapa neagră de păcat…
Mi-ai dăruit iubire sfântă
Şi harul ce binecuvântă
Iar astăzi sunt salvat!

Eşti Tu, Iubitul meu Isus
De tot şi toate mai presus…
Când marea vieţii-i zbuciumată
Mă iei pe braţe ca un Tată
Şi prind puteri de sus!

M-aplec cu reverenţă-acum
Să-ţi mulţumesc Părinte Bun
Că m-ai iubit aşa cum sunt
O frunză legănată-n vânt,
Un fir de praf pe drum!

În orice zi din viaţa mea
Voi lăuda puterea Ta…
În orice loc…în orice clipă
Purtat pe-a dorului aripă
Voi aştepta venirea Ta!

Vulcan-19-07-2013     Maria Luca

Când se vor frânge-n doruri cuvinte ce au plâns
Şi vor durea genunchii plecaţi în rugăciune…
Prin Duhul Sfânt, atunci, vei ridica poveri,
Vei şterge-al meu suspin…mă vei chema pe nume…
Şi-n părtăşie sfântă, despovărat de grijuri,
Spre ceruri voi zbura cu-al dragostei avânt….
Şi-acolo printre astre, la poarta veşniciei
Voi preamări Iubirea şi Numele Tău Sfânt!

Vulcan-17-07-2013        Maria Luca

Când mă aplec asupra filei albe
Şi iau condeiu-n mâna tremurând,
Te-aştept să vii Isuse
În inimă şi-n gând
Să îmi şopteşti cuvintele alese,
Să mă atingi prin Duhul Tău cel Sfânt
Şi-apoi să-ncep a scrie
Cu patos şi avânt…
Iar versul ce se naşte să fie o lumină,
S-atingă inimi multe, să fie mângâiere
În lumea ce-i robită
De lacrimi şi durere…
Să fie versul meu o trâmbiţă ce sună
S-anunţe deşteptarea căci vremea-i pe sfârşit…
Mai e puţin şi iată
Că Mirele iubit
Va coborî pe nori împodobit de slavă!
Şi mi-aş dori ca versul să fie-un rug aprins
Pe-altarul unde jarul
Aproape că s-a stins…
Şi nu a mele gânduri să le aştern pe filă
Ci Tu, Isuse scump, prin versuri să vorbeşti…
Prin ele să ne-alinţi,
Să spui că ne iubeşti
Iar eu să fiu unealta ce-o foloseşti acum,
Şi mîine…şi cât harul va curge pentru mine
Să pot lua condeiul
Să Te slăvesc pe Tine!

Vulcan-17-07-2013          Maria Luca

Să te opreşti o clipă
Şi să priveşti spre soare,
Să strângi în pumni lumină,
Şi zâmbet şi culoare…
Şi-apoi să mergi în locul
Unde durerea plânge,
Şi-a fost uitat surâsul,
Şi cântul nu ajunge…
Să duci din apa vie
Ce curge din Cuvânt
Şi-o dulce mângâiere
Spre sufletul înfrânt…
Păşeşte cu sfială
Şi-ascultă cum tăcerea
Ascunde prin cotloane
Suspinul şi durerea…
Şi-atunci, iubitul meu,
Din inima ta plină
Revarsă dor şi cânt
Ce sufletul alină…
Şi caută vorbe-alese
Prin ele să alungi
Nesiguranţa, teama
Din nopţile prea lungi!
Întinde frate, mâna
Spre trupul ostenit…
Ridică-l… spune-i iar
Că e şi el iubit…
Mai spune-i despre Isus,
De dragoste, de cer,
Unde e soare veşnic
Şi lacrimile pier…
Iar dacă o lumină
Timidă, se iveşte
-În ochii stinşi odată-
Şi-acuma străluceşte
Să ştii că Dumnezeu
Prin tine a lucrat
Şi-ai fost o mângâiere
La cel îndurerat…
Să ai credinţa vie
Că Domnul va nota
În cartea vieţii, fapta,
Credincioşia ta!

Vulcan-16-07-2013       Maria Luca

Eşti plin de îndurae,
Eşti fără-asemăsare…
Mă-nchin în Faţa Ta
Cu toată viaţa mea!

Eşti Domn şi Împărat,
Eşti Cel mai minunat…
Te laud, Te slăvesc
Iubitul meu ceresc!

Eşti Tu, iubit Isus,
Un Soare fără-apus
Ce viaţa-mi luminezi
Şi calea îmi veghezi!

Eşti plin de îndurare,
Eşti Stânca de salvare
Şi tot ce îmi doresc
E doar să Te iubesc!

Vulcan-14-07-2013      Maria Luca