Etichetă: Poezii de Maria Luca

Când vii îngenunchiat, cu inima arzând,
La Tronul Îndurării să laşi povara grea
Şi lacrimi prind să curgă pe-obrajii obosiţi
E semn că Dumnezeu, de sus, din slava Sa,
Cu milă şi iubire priveşte către tine
Şi-ascultă rugăciunea ce o înalţi cu dor,
Iar Duhul Sfânt coboară… în blândă adiere…
Să-ţi dea puteri pe cale, să-ţi vină-n ajutor…
În sfânta părtăşie Îl simţi ca un balsam
Ce leagă răni adânci când sufletul suspină…
El e Mângâietorul trimis de Dumnezeu,
E Apa veşnic vie ce setea ne alină!
În taină ne vorbeşte de Dragostea Supremă,
De locurile sfinte ce ne aşteaptă sus…
De ziua minunată când vom pleca la ceruri
În zbor de porumbei cu Mirele Isus!

Vulcan-23-06-2013       Maria Luca

De ce ai ochii-nlăcrimaţi?
Tu nu-nţelegi mămica mea
Că lucrul cel mai preţios
A fost şi e iubirea ta?

Nu-mi pasă că în jurul meu
Sunt mulţi copii ce au de toate…
Eu vreau ca tu să-mi fii alături
Să mă iubeşti…să-mi fii aproape!

Nu vreau din nou printre străini
Să-ţi porţi iar doru-nlăcrimat
Iar eu aici să mă întreb
Mă mai iubeşti?….sau m-ai uitat?

Rămâi cu mine, mama mea,
Şi n-am să-ţi cer nimic…promit…
Nici dulciuri, jucării sau haine
Ci doar atât: „să fiu iubit!”

Vulcan-20-06-2013     Maria Luca

Mai stai o clipă-n părtăşie
Căci timpul este preţios
Când vii cu inima curată
Să Îi dai slavă Lui Cristos!

Mai stai o clipă-ngenunchiat,
Pe-al vieţii val nu te grăbi…
Rămâi şi cere-I îndurare
Acelui Sfânt din veşnicii!

Aceasta îţi va fi comoara
Ce nimeni nu îţi poate lua….
Ce moliile n-o mănâncă,
Rugina n-o va întina!

Căci mult mai mult face o clipă
Cu Domnul Sfintei Mângâieri
Decât un an pierdut în lumea
De lupte, patimi şi dureri!

Mai stai o clipă-n părtăşie…
Rămâi aşa…îngenunchiat
Şi mulţumeşte-i încă-o dată
Că te-a iubit şi te-a salvat!!!

Vulcan-21-06-2013        Maria Luca

De ce ai ochii-nlăcrimaţi?
Tu nu-nţelegi mămica mea
Că lucrul cel mai preţios
A fost şi e iubirea ta?

Nu-mi pasă că în jurul meu
Sunt mulţi copii ce au de toate…
Eu vreau ca tu să-mi fii alături
Să mă iubeşti…să-mi fii aproape!

Nu vreau din nou printre străini
Să-ţi porţi iar doru-nlăcrimat
Iar eu aici să mă întreb
Mă mai iubeşti?….sau m-ai uitat?

Rămâi cu mine, mama mea,
Şi n-am să-ţi cer nimic…promit…
Nici dulciuri, jucării sau haine
Ci doar atât: „să fiu iubit!”

Vulcan-20-06-2013      Maria Luca

Când plâng cuvintele uitate
În rugăciunea nerostită,
De sus din ceruri Dumnezeu
Priveşte trist spre chipul tău
Cu inima adânc rănită…

Pe-altarul ce era odată
Un rug aprins în viaţa ta,
Mai caută Domnul un tăciune
Să-l reaprindă…să te-ndrume
Spre cerul sfânt, spre ţara Sa…

Să nu-ntristăm pe Dumnezeu
Uitând că este Tatăl Sfânt….
Să-I mulţumim că ne iubeşte,
Cu dragoste ne ocroteşte
În drumul nostru pe pământ!

Vulcan-18-06-2013     Maria Luca