Etichetă: Poezii de Maria Luca

Noi nu suntem aici din întâmplare
Şi nu voinţa noastră ne-a creat
Ci-avem în cer o Forţă Creatoare,
Un Tată, Prieten, Domn şi Împărat!

De-acolo din înalturi El veghează
Umblarea noastră pe acest pământ…
Ne ţine conştiinţa veşnic trează
Şi ne vorbeşte prin al Său Cuvânt!

Noi nu suntem doar lutul ce vorbeşte
Ci suntem îmbrăcaţi cu Duhul Sfânt…
Şi-avem un Dumnezeu ce ne iubeşte,
Şi-am încheiat cu El un legământ!

Nu…nu suntem aici întâmplător
Ci-avem un ţel măreţ, un crezământ…
Că ne aşteaptă-n cer un Salvator
Şi-o casă pregătită…cum spune în Cuvânt!

Vulcan-24-04-2013      Maria Luca

Se zbuciumă natura şi geme cu durere
Şi parcă însuşi timpul din goană s-a oprit,
Iar soarele o clipă s-anfăşurat în noapte…
Cum? Cel ce-a dat viaţă să moară răstignit?

Pământul se agită din adâncimi ascunse
Şi plâng cireşii-n floare şi se-nspăimântă firea…
De ce e-ngăduită atâta nedreptate
Când totu-i plin de viaţă, să moară-n chin Iubirea?

Acolo pe o cruce…cu fruntea sângerândă,
Cu ochii aţintiţi spre cerul mult dorit
Se stinge ca o torţă al lumii Salvator
Căci mai presus de toate pe oameni a iubit!

Cu ultima suflare se-ndreaptă-n rugăciune
Spre Tatăl ce-L priveşte de dincolo de nori:
„O, Sfântul Meu Părinte priveşte cu-ndurare
Şi iartă-i…iartă-i Tată căci sunt neştiutori!”

E totu-acum sfârşit…S-a stins Lumina Luimii
Şi-a coborât în moarte ca orice muritor…
Dar …o, ce fericire când în a treia zi
A înviat din morţi ca Domn şi Salvator!

Ce mare sărbătoare! A înviat Isus!
Întregul univers se-nchină-n adorare…
Natura se îmbracă în straie luminoase…
A înviat Isus…ce bucurie mare!!!

Vulcan-21-04-2013      Maria Luca

Eu nu mai am nimic Isuse,
Nimic ce-n lume-i valoros…
Nici nume… nici averi nespuse…
Şi am căzut atât de jos!

Acum mi-e viaţa o furtună
Şi valuri bat să mă doboare…
Atâtea grijuri se adună
Şi îndoiala-i mult prea mare…

E-aşa departe cerul, Tată
Iar norii-s grei… de nepătruns…
Dar judecata Ta e dreaptă
Şi-al Tău Cuvânt îmi e de-ajuns!

Căci Tu mi-ai spus: „N-am să te las
Voi fi cu tine-n orice zi!”
Aceasta-i tot ce mi-a rămas:
Iubirea Ta din veşnicii!

Măreşte Doamne-a mea credinţă
Acum când drumul mi-e prea greu
Mă poartă-n car de biruinţă
Căci Tu eşti Dumnezeul meu!!!

Vulcan-22-04-2013     Maria Luca

Cu păr creţ şi ochii mari
Mădălina, sora mică
Este foarte curajoasă
Când se luptă cu-o…pisică!

De păpuşa i-e bolnavă
Ca o mamă grijulie
Se îmbracă-n fuga mare
Şi-aleargă la farmacie:

„Să-mi daţi ceai, sirop şi prafuri
Să le dau păpuşii mele
Că-i răcită şi o dor
Şi vreo două trei măsele…
Să-i mai cumpăr o-ngheţată
Când tuşeşte-aşa de tare?
Mai bine-o mănânc eu
Poate-aşa voi creşte mare!”

Am să-L rog pe Dumnezeu
Să privească şi la mine…
De-acolo din cerul Său
Să-mi facă păpuşa bine!

Vulcan 13.04.2013     Maria Luca

Privea din ceruri Tatăl spre Fiul răstignit
Şi mii de lacrimi udă pământul răvăşit…
Se-ntunecă o clipă a soarelui lumină…
O, câtă nedreptate să moară fără vină!

Să moară pe o cruce Ea, veşnica Iubire
Ce-a părăsit sublimul să vină-n omenire…
Şi-a străbătut pământul de dragoste purtat
Să scape lumea toată de beznă şi păcat!

Ce mulţi au fost acei ce-au auzit chemarea
Dar ce puţini primit-au şi pacea şi iertarea…
În lunga-I pribegie mulţimi L-au însoţit
Dar ce puţini în urmă pe Domnul L-au iubit!

Şi totuşi Mielul Slavei la moarte a fost dat
Şi vina omenirii la cruce a purtat…
S-aducă mântuirea El a plătit un preţ
Pe lemnul suferinţei…El, Împărat Măreţ!

Dar câtă bucurie când în a treia zi
A înviat din moarte Isus din veşnicii…
Un strigăt se-nfiripă în patru zări purtat:
„Isus e viu! Trăieşte! E viu cu-adevărat!”

Vulcan-20-04-2013        Maria Luca