Etichetă: Poezii de Maria Luca

S-ambrăcat natura iarăşi cu mantaua ruginie…
Plânge vântul printre ramuri cu alai de frunze moarte,
Peste dealuri cocoşate norii negrii se adună
Alungând căldura verii în ţinuturi depărtate!

Ici şi colo câte-o floare încă-şi mai păstrează cupa
Adunând în ea nectar, şi culoare şi parfum…
În pădurile golaşe păsărele ciripesc
Pregătindu-se de zor să pornească iar la drum!

Pe ogoare-i vânzoleală…lucrătorii se întrec
Să culeagă rod bogat dăruit de Dumnezeu,
Iar în viile alese boabe mari mustesc tăcut
Anunţând că iarăşi toamna a ajuns la apogeu!

Iar când seara se aşterne şi e linişte deplină,
Mii de glasuri se înalţă într-o rugă minunată:
„Mulţumim Iubit Părinte pentru roadele bogate,
Pentru toamna ce ne-ai dat blândă, binecuvântată!

Vulcan-09-09-2012    Maria Luca

În prezenţa Ta, Dumnezeu slăvit,
Viaţa-i sărbătoare şi vis împlinit…
Pacea şi iubirea mă-nsoţesc mereu
În prezenţa Ta, veşnic Dumnezeu!

În prezenţa Ta, lacrimi nu mai sunt
Şi m-aplec umil spre al Tău Cuvânt…
Tu mă cercetezi şi laşi îndurare,
În prezenţa Ta simt eliberare!

În prezenţa Ta, Harul se-nmulţeşte
Şi prin rugăciune Duhul Te slăveşte…
Mă cuprinzi la piept şi mă simt iubit…
În prezenţa Ta, mă facă fericit!

Vulcan-02-09-2012   Maria Luca

Dacă-aş putea Isuse, aş inventa cuvinte
Mai multe decât sunt în graiul omenesc,
Prin ele să Te laud în cânt şi rugăciune
Să-ţi spun cât mi-e de dor să-ţi spun cât Te iubesc!

De-ar fi-n puterea mea Ţi-aş construi palate
În care să-ţi slujesc cu dragoste şi-avânt…
Dar sunt sărac Isuse, şi-atunci în via Ta
Slujesc cum pot mai bine prin slovă şi Cuvânt!

Dacă-aş avea în suflet o harfă, Ţi-aş cânta
Acele imnuri sfinte ce îngerii Îţi cântă,
Dar sunt afon şi-atunci e însăşi viaţa mea
Un cântec de iubire care spre cer se-avântă!

Vulcan-02-09-2012    Maria Luca

Dumnezeul îndurării trece astăzi prin cetate…
Vede ochi înlăcrimaţi, vede inimi întristate,
Multe trupuri aplecate…subjugate de dureri,
Vede oameni rătăciţi într-o lume de plăceri!

Vine-n fiecare casă…se opreşte la altare
Să asculte rugăciunea ce o-nalţă mic şi mare…
Plin de minlă se apleacă, inimile cercetează
Şi prin blânda adiere suflete înviorează!

Trece Dumnezeul slavei pe la casa de-nchinare,
Se strecoară printre rânduri, atinge pe fiecare
Şi ascultă cu plăcere cântecele de mărire
Ce se-nalţă către ceruri într-un gând şi o simţire!

În poporul Său ales, Domnu-şi află desfătarea
Şi trimite Duhul Sfânt să-ntărească adunarea…
Mii de glasuri Îl proclamă mâini curate înălţând
Când în şoaptă le vesteşte” Iată, voi veni curând!”

Vulcan-01-09-2012     Maria Luca

Cu teamă privesc către cer…
Furtuna se-apropie-n goană,
Un freamăt coboară din munţi,
E seară…e frig şi e toamnă…

Lumini ce despică văzduhul
Se sting ca o stea neştiută
Când bubuie cerul cu groază
Şi liniştea plânge, pierdută…

E toamnă…suspină natura
Cu frunze…cu ploaie şi vânt,
Mai cântă un cânt ciocârlia
Dar zborul spre soare e frânt!

Adesea în viaţă, furtuni
Pornesc din senin şi ne doare,
Şi grijuri şi lacrimi ce curg,
Şi dorul ce caută spre soare!

Dar ştim că acolo, departe,
Ascuns după nori, negreşit,
E Soarele viu ce veghează,
E Cel ce atât ne-a iubit!

La vocea Lui tace furtuna
Şi valuri deodată se sting,
Şi pacea coboară uşor
Cănd poala din nou Îi ating!

Ce har minunat să poţi spune
Că ai un Etern Dumnezeu
Ce-alungă şi nori şi furtună
Şi-ţi dă biruinţă la greu!

Vulcan-02-09-2012    Maria Luca