Etichetă: Poezii de Maria Luca

Într-o zi când drumul vieții cobora prin văi adânci
Și când trupul îmi plângea obosit de grea povară
M-am oprit pentru o clipă cu privirea către cer
Și Făptura Ta Divină am văzut întâia oară…

Te-am văzut cu ochii minții într-o rază de lumină
Ce mi-a alinat suspinul și duios m-a mângâiat…
Vocea Ta am auzit ca un susur de izvoare
Când, uimit de frumusețea-Ți m-am oprit și-am ascultat!

Biata-mi inimă bolnavă s-a trezit din nou la viață
Copleșită de iubirea ce-o simțeam în preajma Ta
Și deodată drumul meu era zbor, era speranță
Căci îmi netezeai cărarea să nu-mi fie calea grea!

Vulcan-05-05-2017    Maria Luca

Bună dimineața Tată…astăzi plouă și e frig…
Mă aplec în rugăciune și cu dorul meu Te strig:
‘Lasă Doamne peste mine din căldura Ta cea sfântă
Pune-mi în inimă pace, viața îmi binecuvântă…

Cerul nu se mai zărește… soarele-i ascuns de nori…
Dansul ploii bate-n suflet… naște-n duhul meu fiori…
Mai șoptește-mi Domnul meu despre dragostea curată,
Despre-al Tău Cuvânt divin ce nu piere niciodată!

Plouă Tată, și e frig, dar aici e cald și bine…
Stau în cămăruța mea și privesc cu dor spre Tine…
Cu adâncă reverență Domnul meu Îți mulțumesc
Pentru-această nouă zi… pentru faptul că iubesc!!!’

Vulcan-18-06-2017     Maria Luca

La poarta sufletului meu
Sosi grăbit un gând hoinar
Născut din doruri neștiute
Trăite poate în zadar…

S-a furișat cumva, stingher
Când într-o clipă n-am știut
Că poarta sufletului meu
Era deschisă spre trecut…

Și gândul aducea cu el
Un mare semn de întrebare:
”Cum era oare viața ta
De-ai fi ales un ”țel” mai mare?”

O, gând viclean…de ce aduci
Atâtea îndoieli cu tine?
Te du departe…viața mea
Eu o iubesc cum e…știi bine!

Pleacă departe…în pustii
Și pe la mine niciodată
Să nu mai vii căci drumu-i frânt
Și poarta este încuiată!

Vulcan-02-05-2017      Maria Luca

Uneori mi-este dor de tăcere
Alteori vreau să strig și să cânt…
Uneori din Cuvânt iau putere
Și alerg cu-al meu dor pe pământ…
Și alerg să găsesc fericirea
Ce de-un timp tot mai rar se arată
Și mai sper că odată iubirea
Va-nflori într-un suflet ce iartă…

Uneori mi-este dor de tăcere
Să mă caut în adâncul din mine
Uneori printr-un om prind putere
Când vin vorbe durerea s-aline
Și uimit mă opresc pentru-o clipă
De frumos să îmi satur ființa
Și-apoi plec pe-a iubirii aripă
Să duc lumii speranța, credința!

Vulcan-29-04-2017    Maria Luca

Când în calea ta, creștine
Mulți vor arunca cu spini
Și când drumul vieții tale
Te va duce prin străini
Tu privește către ceruri
Căci acolo-I Dumnezeu
Ce veghează cu iubire
Căci te vrea copilul Său
Și de-ar fi mulțimi de valuri
Barca vieții să-ți lovească
Te încrede…Dumnezeu
Știe veșnic să iubească!!!

vulcan-29-04-2017       Maria Luca