Etichetă: Poezii de Maria Luca

Şi dacă-n viaţa mea sunt valuri
Şi-n jur văd lacrimi şi durere
Eu vreau să-Ţi mulţumesc Isuse,
Că eşti aici, şi-mi dai putere!

Şi dacă vânturi se pornesc
Să mă abată de pe cale
Eu îmi găsesc un adăpost
La umbra aripilor Tale!

Şi dacă vorbe mă rănesc
Şi doare lacrima uitată
Prin Tine capăt mângâiere
Căci Tu îmi eşti Cerescul Tată!

Şi dacă lumea mă îmbie
Cu străluciri ce pier subit,
Citesc Cuvântul din Scriptură
Şi înţeleg cât m-ai iubit!

M-aplec îngenunchiat la cruce
Şi mâinile-mi înalţ spre cer
Să-Ţi mulţumesc că eşti cu mine,
Şi viaţa-ntreagă Îţi ofer!

Vulcan-11-07-2012    Maria Luca

Priveşte Doamne către robul Tău,
Sunt vremurile tulburi şi drumul este greu…
Atâtea glasuri strigă…atâtea lacrimi curg…
Şi parcă-i tot mai greu la Tine să ajung!

Privesc spre cer şi caut la întrebări răspuns
Când văd cum omenirea în haos a ajuns,
Se-agită fiecare averile să-şi crească
Şi au uitat ce-nseamnă în pace să iubească!

Aşa de mulţi Isuse, s-au depărtat de Tine
Şi-acum trăiesc o viaţă de lacrimi şi suspine,
Orbiţi de strălucirea ce banul o aduce
Li-e inima de gheaţă şi nu mai vin la Cruce!

Şi totuşi e un dor ce-i macină ades…
Un dor de veşnicie ce nu l-au înţeles…
Şi în tăcerea nopţii, când trupul se-odihneşte,
Un înger îi veghează căci Domnul îi iubeşte!

Priveşte Doamne iarăşi spre-acest bătrân pământ,
Trimite Har de sus şi spune un cuvânt…
Trezeşte omenirea din somn şi amorţire
Şi-n mila Ta revarsă speranţă şi iubire!!!

Vulcan-10-07-2012   Maria Luca

Cu Tine, Domnul meu
M-avânt pe culmi de val
Căci ştiu, Tu eşti acolo
Şi mă aduci la mal!

Cu Tine, Domnul meu
Străbat pustiu-n soare
Căci braţul Tău de Tată
Mă duce la izvoare!

Cu Tine viaţa mea
E vis şi regăsire…
O dulce desfătare
În sfânta Ta Iubire!

Ce har şi bucurie
Mă-nvăluie mereu
Când stau în rugăciune
Cu Tine, Domnul meu!

Şi merg cu Tin’ pe cale
Cu-ncredere deplină
Căci voi ajunge-acasă
În Ţara de lumină!

Vulcan-09-07-2012    Maria Luca

Ce faptura minunata ai creat Parinte Sfant
Sa ne fie mangaiere si-ndrumare pe pamant,
cata dragoste sublima si ce blanda bunatate,
in firava ei faptura,Doamne, Tu le-ai pus pe toate.

Mama sta in rugaciune mijlocind nacontenit
pentru-ai sai micuti pe care Tatal Sfant i-a daruit.
Zi si noapte ea vegheaza, le vorbeste cu mult dor
despre marea Lui iubire,despre Fiul Salvator.

Domnul a facut femeia ca tovarasa de viata
si sotie credincioasa, asa biblia ne-nvata,
cand barbatul se-osteneste pentru painea cea de azi
ea sa-i fie mangaiere si lumina in necaz.

Simti cum greul te apasa si nu vezi nici o scapare,
valurile te framanta si durerea e prea mare,
cauti o sora in credinta si te rogi si tu cu ea
iar povara de pe umeri nu mai este-asa de grea.

Ce faptura minunata ai creat Parinte Scump:
Mama ,sora ,si sotie toate prinse-ntrun cuvant.
Pentru ea ,pentru”Femeia” inaintea TA venim
si cu multa reverenta Tie Doamne-Ti multumim! Amin!

Vulcan 4 martie 2011   Maria Luca