Etichetă: Poezii de Maria Luca

Trece Dumnezeul slavei şi se-opreşte la altare,
Celor care stau de veghe le aduce îndurare,
Se opreşte să asculte rugăciunile fierbinţi
Înălţate către cer de copii şi de părinţi!

Plin de milă se apleacă să aducă mângâiere
Peste răni toarnă balsam, vindecă orice durere,
Pe obrazul obosit şterge-o lacrimă târzie,
Suflete înviorează aducând speranţa vie.

Trece Isus prin biserici să-şi găsească slujitorii
Îndrumând poporul sfânt către marile victorii,
Holdele sunt toate gata. Este timpul potrivit
Lucrătorii să pornească până Harul nu-i sfârşit!

Să ne avântăm cu râvnă să vestim Cuvântul sfânt
Să-l cunoască orice om, unde-ar fi pe-acest pământ….
Şi când Dumnezeul Slavei va veni în strălucire
Toţi o inimă şi-un gând s-aşteptăm a Lui venire!

Vulcan-16-05-2012    Maria Luca

Sunt mulţi acei ce-şi duc viaţa
Pe calea lumii şi-n păcat…
Ei strâng averi şi vor plăceri
Iar de-al lor suflet au uitat!

Se mai opresc poate o clipă
Din goana lor după himere
Când îi loveşte câte-un val
Şi se apleacă cu durere!

Atunci i-auzi cum strigă: „Doamne! ”
Şi se închină cuviincioşi,
Dar când furtuna a trecut
Sunt parcă şi mai păcătoşi!

Nu-i nimeni să le-abată pasul
Din crunta lor alunecare,
Să le vorbească despre jertfa
Ce-aduce viaţă şi salvare!

Dar noi, ce ne numim creştini,
Avem o sfântă datorie
Să spunem lumii despre-Acel
Ce ne aşteaptă-n veşnicie!

Pune Doamne-n noi dorinţa
De-a vesti al Tău cuvânt
Şi fă-ne pescari de oameni
Cât trăim pe-acest pământ!

Vulcan-14-05-2012   Maria Luca

Dintr-o mână de ţărână
Doamne, Tu m-ai transformat,
M-ai trecut prin foc şi apă
Să devin aur curat!

M-ai luat în palma Ta
-Fir de praf purtat de vânt-
Mi-ai dat dragostea sublimă
Şi lumină din Cuvânt!

Din izvoarele de har
Mi-ai dat Doamne apa vieţii
Şi ai şters trecutul greu
Lăsând zorii dimineţii!

M-ai cioplit şi modelat
După voia-ţi de Părinte 
Şi din vasul de ocară
Ai făcut un vas de cinste!

Astăzi vin în faţa Ta
Curăţat şi mântuit
Şi prin Duhul îţi şoptesc:
„Mulţumesc că m-ai iubit!”

Vulcan-13-05-2012     Maria Luca

Trimite Doamne, Duhul Sfânt
Să ne îndrume pe pământ,
Când ni se pare calea grea
Prin El să laşi puterea Ta
În inimă şi-n gând!

Din cer trimite Doamne, har
Să vin la cruce la calvar,
Să-ţi mulţumesc că m-ai iubit,
Că m-ai salvat şi mântuit
Şi mi-ai dat viaţa-n dar!

Iubirea Ta să ne unească
Din zi în zi mai mult să crească….
În noi să fie pacea Ta
Şi-atunci cu toţi ne-om revedea
În patria cerească!

Vulcan-12-05-2012     Maria Luca

Pe drumul care duce spre patria de sus
Mergea un biet creştin, soldat a Lui Isus,
Purta pe umeri, grea, o cruce şi-un destin,
Durerile ce-au fost în viaţa lui de chin.

În jurul lui mulţimea trecea cu pas grăbit
S-ajungă mai aproape de Cel ce i-a iubit…
Dar el mai şchiopătează…şi tălpile îl dor,
Căci spinii îl rănesc şi drumul nu-i uşor!

Se-opreşte uneori şi se aşează jos
Să-L cheme-n ajutor pe-al lui iubit Cristos,
Să-i dea puteri pe cale, să-i ia povara grea…
O…de-ar ajunge-odată acolo-n ţara Sa!

Priveşte plin de dor spre cer şi iar porneşte…
El ştie că acolo e Cel ce îl iubeşte,
Îi vede parcă chipul şi vocea Lui duioasă
Îi spune”Te aştept să te întorci acasă!”

Deodată-i pare mersul…o aripă în zbor,
Se-avântă plin de râvnă cu al iubirii dor!
Ce sfântă fericire să ai credinţa vie
Că Domnu-ţi pregăteşte o casă-n veşnicie!

Vulcan-11-05-2012     Maria Luca