Etichetă: Poezii de Maria Luca

Înalţ prin cuvinte o scară spre Tine
Pe care alerg cu-al iubirii avânt…
La tronu-ndurării văd îngeri ce-adună
Nectarul ce curge din Sfântul Cuvânt!

Ce pace sublimă…ce dulci simfonii…
Întreg universul se-opreşte o clipă
S-asculte uimit rugăciunea fierbinte
Ţâşnită din crezul ce-adânc se-nfiripă!

Slăvit eşti Isuse şi Sfânt al Tău Nume…
Pios mă închin în Duh şi Te-aştept
Să-mi mângâi fiinţa, să laşi cercetare,
Căci Tu eşti Părinte şi bun dar şi drept! Amin!

Privesc spre munţii falnici şi crestele semeţe
Prin care curg izvoare cu apă cristalină,
La iarba mătăsoasă ce-aşteaptă să răsfeţe
Piciorul ce aleargă spre dorul ce suspină!

Atâta frumuseţe îmi mângâie privirea
Că se revarsă-n lacrimi ce lunecă spre soare
Şi se întorc în picuri ce-nviorează firea
Şi-mbracă universul în sunet şi culoare.

Ce minunat eşti Doamne ….cu tot ce ai creat…
Mă copleşeşte gândul că toate-s pentru mine,
Iar eu, un fir de praf ce-n lume ai lăsat
Cum voi putea vreodată să-Ţi mulţumesc mai bine?

M-aplec cu reverenţă în faţa Ta Părinte,
Să laud Îndurarea şi Măreţia Ta
Şi caut adânc în mine, dar nu găsesc cuvinte
Să-Ţi spun cât Te iubesc căci Tu eşti viaţa mea! Amin!

Chiar furtuna de-ar veni
Peste barca vieţii tale,
Când ai pacea Lui Isus
Nici un val nu e prea mare!

Calea ce-o urmăm acum
Uneori e poate grea,
Dar avem promisiunea
Că ne lasă pacea Sa!

Nimic nu e mai de preţ
Decât pacea inimii
Şi Iubirea ce ne duce
Sus în cer, în veşnicii! Amin!

În jurul Lui mulţimea se-agită şi aleargă…
Aruncă vorbe grele şi scuipă cu dispreţ :
„El Împăratul lumii ? Nu este-n lumea largă
Un altul mai puternic ,mai falnic ,mai măreţ ?”

El trece mai departe şi simte cu durere
Şi biciul ,şi cuvântul ce sufletu-I rănesc…
Iar crucea-i tot mai grea şi,fără de putere
Priveşte spre acei ce moartea Îi doresc!

Aceasta e răsplata pentru Iubirea Sfântă
Ce fără de rezerve a dat-o tuturor ?
O cruce pe Golgota ? şi suferinţa cruntă ?
Şi suliţa în coastă ? şi ura din popor?

De câte ori şi astăzi ,privim nepăsători
Cum lumea Îl huleşte ,şi e batjocorit….
Şi nu deschidem gura deşi ne prind fiori
Căci EL şi pentru noi ,a plâns şi a murit!

Dar încă mai e vreme ,mai este timp de har ,
Să spunem tuturora că EL e SALVATOR!
Că s-a jertfit pe cruce şi ne-a dat viaţă-n dar
Că este ÎMPĂRATUL şi DOMNUL DOMNILOR! Amin!

Aş vrea să fiu Isuse,
Izvoarele curate,
Să torn belşug de apă
Pe buzele-nsetate!

Să fiu balsam ce-alină
Durerea cea mai grea,
Să las o picătură
Din el pe fruntea Ta!

Aş vrea să fiu Isuse,
Cuvânt de mângâiere,
Să simţi că nu eşti singur
Şi dragostea nu piere!

O, de-aş putea să fiu
A vântului aripă….
Să zbor prin părul Tău,
Să Te alint o clipă…

Pe rănile ce dor,
Cu degete de flori,
Să leg Isuse, scump,
Fâşiile de nori!

Şi-aşa să înţeleg
Că doar prin jertfa Ta
Eu am găsit Salvare
Din bezna cea mai grea!

Şi-acolo, la Golgota,
La poala crucii Tale,
Să vin cu umilinţă
Şi să îmi cer iertare!!! Amin!