Etichetă: Poezii de Maria Luca

Mă-ntorc la Tine, Tatăl meu…
Din nou mă-ntorc la Tine
Sătul de viața mea pierdută
Prin valea de suspine…
Vin șchiopătând și aplecat
Sub crâncena povară
Și mă apasă greu păcatul
Și lacrimi mă-nfioară…
Sunt fiu rătăcitor acum
Și vreau să vin acasă…
Mă mai primești Părinte bun?
Mă mai iubești? Îți pasă?
Mi-e haina ruptă, zdrențuită
Și e pătată Tată…
O, de-aș putea să fac cumva
Să fie iar curată…
Dar știu că Tu ești milostiv
Și plin de îndurare…
Primește-mă la pieptul Tău
Și dă-mi eliberare!

Vulcan-25-02-2017     Maria Luca

Te rog Părinte-al veșniciei
Să vii în pieptul meu acum…
M-am săturat să trec prin lume
Rătăcitor pe-al vieții drum…
M-am săturat de-atâtea lacrimi
De-nsingurarea tot mai grea
Aș vrea să-Ți înțeleg iubirea
Să fie vie-n viața mea…

Sunt ani îndelungați în care
Nu am știut privi spre cer
Dar azi Te chem…mi-e duhul frânt
Și doare traiul efemer…
O, Doamnul meu…mi-e dor de pace,
De cer senin și de frumos…
Mi-e dor de dulcea fericire
Ce-nmugurește în Cristos…

Te chem Părinte…Mă auzi?
Mai poți să-mi dai acum iertare?
Eu știu…amarnic am greșit…
Mai merit eu răscumpărare?
La crucea Ta îngenuncheat
Te chem cu-adâncă umilință:
Atinge-mă Părinte Sfânt
Și dă-mi pe cale biruință!

Vulcan-26-03-2017    Maria Luca

 

Cu mâinile-amândouă am construit o casă
Și-o mică odăiță în care să mă-ncui…
Acolo mi-am deschis izvoarele din suflet
Cum n-am făcut-o Doamne în fața nimănui…

Cu mîinile-amândouă am ridicat altarul
De jertfă necurmată, de cânt și închinare
Și-n ceas de părtășie Te simt în cămăruță
Cum mă-nfășori în pace și binecuvântare…

Cu mâinile-amândouă am pus pe masă pâine,
Am mângâiat și poate, cândva, am dojenit…
Am alinat orfanul și văduva sărmană…
O tainică comoară în ele am găsit…

Și mâinile-amândouă le-am înălțat spre ceruri
Salvate de osândă, de orișice păcat…
Prin ele-Ți mulțumesc și-Ți laud măreția…
Sunt două mâini de aur ce-n haru-Ți mi le-ai dat!!!

Vulcan-24-02-2017    Maria Luca

M-aplec în fața Ta, Părinte
Cu reverență și uimire
Când văd în jurul meu natura
Cum iar renaște din…iubire
Și mâinile-mi înalț spre ceruri
Să-Ți mulțumesc Părinte Sfânt
Că mi-ai dat harul să mai văd
O primăvară pe pământ…

M-aplec cu reverență Tată
Uimit de-atâta frumusețe
Când văd născut din clisa rece
Un ghiocel ce-mi dă binețe
Și glasul meu înalță-n zare
Un cânt cum nu am mai cântat
Aprins pe-altarul inimii:
Ești Doamne-așa de minunat!

Vulcan-23-02-2017     Maria Luca

Cum poate pumnul de țărână
Să aibă-n ochii Tăi valoare
Când suntem slabi, fără putere
Iar Tu, același veșnic Soare…

Cum poți cu-atâta îndurare
Să ne mai ierți Părinte bun
Când deseori Te întristăm
Și rătăcim pe-al vieții drum…

Cum poți și azi să mai privești
Spre noi…un bulgăre de tină
Și ne atingi cu-a Ta iubire
Și iar ne ierți de orice vină…

O, Tată sfânt, Atotputernic
Mărește Tu credința noastră
Și-atunci când timpul va veni
Să ne-nălțăm spre zarea-albastră

Și să zburăm ca porumbeii
În imnuri sfinte de mărire
Cu haina albă, nepătată
Să-ntâmpinăm pe-al nostru Mire!

Vulcan-31-01-2017      Maria Luca