Etichetă: Poezii de Maria Luca

Și dacă-n suflet ai o rană veche
Ce sângerează și prea mult te doare
Să nu privești în jurul tău cu ură,
Să nu cauți niciodată răzbunare
Ci zbuciumul ce liniștea-ți răpește
Alungă-l în pustia arzătoare
Și-n locul lui revarsă-o picătură
De pace, de lumină și culoare
Și dacă încă doare rana veche
Există un remediu…Vrei să-l știi?
Coboară-te adânc lăuntrul tău
Și-nvață a ierta și a iubi!

Vulcan-23-02-2017     Maria Luca

Am învățat că trebuie să tac
De vreau s-aud a cerului șoptire
Și-am învățat tăcerea să ascult
Când s-a născut din pace și iubire
Și-n viața tumultoasă-am învățat
Să prețuiesc o clipă de tăcere
Căci vorbele prea multe pot răni
Și-aduc în suflet zbucium și durere…

Am învățat că trebuie să tac
De vreau s-aud când cerul îmi vorbește
Și-am învățat că aur e tăcerea
Când limba se avântă nebunește
Și-n alergarea mea pe-acest pământ
Mai prețios de tot ce-am adunat
E bunul simț ce tainic mă îndeamnă
Când trebuie să tac…și-am învățat!!!

Vulcan-22-02-2017       Maria Luca

Dacă-n viața mea prea plină
De durere și suspin
N-ai fi apărut ca Soare
Să-mi dai pace și alin
Oare unde-ar fi ajuns
Pașii mei pe-a lumii cale?
Într-o groapă de păcate
Unde-i numai plâns și jale!

Dacă n-aș fi stat s-ascult
Vocea Ta când mi-a șoptit
Că de mult m-aștepți Părinte
Că de mult Tu m-ai iubit
Oare cum puteam pricepe
Dragostea-Ți de Dumnezeu?
Cum aș fi-nțeles Isuse
C-ai murit în locul meu?

Dacă nu ai fi aici
Zi de zi în viața mea
Să-mi dai pace și putere
Când m-aplec pe calea grea
Cum aș birui Părinte
Răul ce-i în jurul meu?
Dar eu știu…mă porți pe brațe
Căci sunt fiu de Dumnezeu!

Vulcan-19-02-2017     Maria Luca

Și dacă astăzi merg pe cale
Cu fruntea sus, e harul Tău
Că mi-ai dat dreptul de a fi
Creștin și fiu de Dumnezeu…

Și dacă astăzi viața mea
Are un sens pe-acest pământ
E pentru că m-ai îmbrăcat
Cu-a Ta iubire, Tată sfânt!

Și dacă astăzi cânt voios
Și Te slăvesc neîncetat
E harul Tău că m-ai iubit
Și-apoi m-ai binecuvântat!

Vulcan-17-02-2017     Maria Luca

Te rog să mergi cu mine Tată pe drumul greu și înspinat…
Mi-e trupul slab și obosit și sunt așa însingurat…
Mi-e dor să văd din nou lumina…să simt căldura feței Tale
Să nu mai rătăcesc pe calea în care e doar plâns și jale…

Te rog să mergi cu mine Tată…mi-așa de dor de pacea Ta,
Mi-e dor de dragostea curată ce numai Tu o mai poți da
Căci cerul vieții mele Doamne e rece-acum și înorat
Și valuri multe mă lovesc și vânturi înghețate bat…

Te rog să mergi cu mine Tată…fii Prieten bun și credincios…
Fii Călăuza ce mă duce mereu la țărmul luminos…
În Tine Doamne mi-e nădejdea…ești Stânca și Tăria mea
Rămâi cu mine căci e noapte și mult mi-e dor de pacea Ta!!!

Vulcan-12-03-2017     Maria Luca