Etichetă: Poezii de Maria Luca

Dintr-o mână de țărână
Doamne, în a Ta-ndurare
M-ai făcut lumină-n lume,
Pe pământ m-ai făcut sare…

Din ființa mea plăpândă
Ai făcut Părinte Sfânt
Trâmbița ce sună-n noapte
Și vestește-al Tău Cuvânt!

Dintr-o mână de țărână
Sunt un fiu de Împărat
Ocrotit de-a Ta iubire
Și-n tot binecuvântat!

Mulțumesc că ești cu mine…
Mulțumesc că mă iubești
Că-mi răspunzi la rugăciune
Și în taină îmi vorbești…

Mulțumesc că încă-o zi
Mi-ai dat harul să trăiesc…
Să Te laud să Îți cânt
Și să-Ți spun cât Te iubesc!

Vulcan-30-11-2016      Maria Luca

Mă iartă Tată pentru timpu-n care
Am fost departe de a Ta iubire
Iar pașii mei au rătăcit pe calea
Ce mi-a adus suspin, nefericire…

Mă iartă pentru gîndul ce-n ascuns
A cărcotit și a cerut mai mult
Deși-mi erai alături…mă vegheai
Cum o făceai și-n vremuri de demult…

Mă iartă Tată pentru vorba care
Mai mult a dărâmat decât zidit
Când, întristat de propria-mi trăire
Parcă-am uitat ce-nseamnă-a fi iubit…

Mă iartă pentr aripa ce-i frântă
Și pentru ruga ce-am uitat a spune,
Pentru lumina ce-am ținut ascunsă
Și n-am lăsat-o-n ploaie peste lume…

Acum, când am pășit peste un prag
Cu-a mea povară plină de păcate
Te rog cu umilință, cu ardoare
Mă iartă Tată pentru tot și toate!

Vulcan-02-01-2017      Maria Luca

Plângeau uitate versuri pe o filă
Când anul a fugit din calendar
Și gânduri se-mbulzesc acum haotic
Ca o speranță pentru noul an
Și poartă-n cupa lor urări de bine,
De dragoste, de pace și frumos
Ce tainic se transformă-n poezie
Și-n cântul ce învăluie duios…
Pășesc timidă peste pragul care
Separă viața dintre-a fost și este
Și mulțumesc umil, cu reverență
Că am trăit ca vulturul…pe creste…
C-am fost aproape-n fiecare clipă
De zorii ce revarsă dimineața
Și am simțit cum Mâna-Ți mă conduce
Și-mi luminează sufletul și viața…
Mai plâng uitate versuri pe o filă
Din anul ce-a plecat spre veșnicie
Dar le voi srânge în buchet de vise
Și-am să le-alătur altele o mie…

Vulcan-01-01-2017     Maria Luca

Bună dimineața iarnă…Cât de minunată ești
Parcă-ai fi o feerie dintr-o lume de povești…
Curățești prin albul tău tot noroiul ce mă doare,
Aduci strălucire-n viață și în suflet sărbătoare!

Bună dimineața iarnă…tu mă faci să prețuiesc
Și mai mult căldura-n care azi, am harul să trăiesc…
Pui la geam cu măiestrie flori de gheață, fulgi de nea
Prin lumina ce-ntrevăd îmi anunți prezența ta…

Cred că undeva-n ascuns eu te-am așteptat să vii…
Mi-a fost dor de albul tău peste dealuri și câmpii…
Ai trezit în mine pruncul ce e iarăși fericit…
Bună dimineața iarnă…la noi bine ai venit!!!

Vulcan-13-12-2016     Maria Luca