Etichetă: Poezii de Maria Luca

Doamne, nu mă lepăda
De la pieptul Tău cel sfânt…
Ştiu că mult Te-am întristat
Prin purtare şi păcat
Încălcând al Tău Cuvânt!

Nu mă lepăda Părinte
De la scumpă faţa Ta…
Mai priveşte încă-o dată
Inima ce-i vinovată
Şi doreşte-a se-ndrepta!

Doamne, nu mă lepăda
Mă mai iartă încă-o dată
Căci sunt slab…sunt doar un om
Pe pământ…un biet atom
Ce Te strigă: Ava…Tată!

Vulcan-15-10-2016     Maria Luca

Doamne, Tatăl meu din ceruri
Mă aplec cu umilință
Jos, la poala crucii Tale
Prin iubire și credunță
Mă aplec să-Ți cer Părinte
Stropi de milă și-ndurare
Peste slaba mea ființă
Căci mi-e greu și mult mă doare
Când din neveghere Tată
Fața iar Ți-am întristat
Și prin lumea de păcate
Pașii mi-au cutreerat…
Azi mă-ntorc la Tine, Tată
Obosit și plin de vină
Lasă Doamne Duhul Sfânt
Să-mi dea pace și lumină
Și mai dă-mi putere Tată
Calea dreaptă s-o păstrez
Tu să mergi în fața mea
Eu, umil să Te urmez!

Vulcan-17-11-2016    Maria Luca

Venea un om la Dumnezeu…
Venea purtând păcatul greu
De-a lui povară apăsat
Venea un om împovărat
Venea la Tatăl său…

Și-n jurul lui treceau cântând
Mulțimi de oameni alergând…
Priveau spre el nepăsători
Ba îl răneau adeseori
În inimă și-n gând…

Iar bietul om însingurat
Mergea spre Cel ce l-a creat…
Purtând o cruce ce-l strivea
Pe calea-ngustă el pășea
Spre Tatăl prea-înalt…

Și uneori privea spre zări
Cu ochi pierduți în depărtări…
Îngenunchea și vocea lui
Bătea la poarta cerului
Pe-a dragostei cărări…

Și Tatăl Sfânt îl asculta
Cu Dreapta Sa îl ridica
Și îl strângea duios la piept:
”De-atâta vreme te aștept
De ce suspini așa?

Oare n-am fost cu tine Eu
Același veșnic Dumnezeu?
Nu te-am vegheat? Nu te-am iubit?
Nu ai simțit că ești iubit?
Nu ți-am vorbit mereu?

Chiar dacă-ți pare calea grea
Încrede-te…nu te lăsa…
Mai e puțin și voi veni
Să duc în cer, în veșnicii
De-aici mireasa Mea!”

Venea un om acum cântând…
Venea cu Tatăl sfânt în gând
Și un ecou îl motiva
Când inima cu drag cânta:
Eu vin…Eu vin curând!

Vulcan-06-11-2016    Maria Luca

Un înger cu aripa frântă
Privește plângând către cer:
”O, Tată mă iartă de vină
Întinde-a Ta mână căci pier…
Mă doare Părinte povara
Păcatului greu ce îl port…
Regrete târzii mă încearcă
Și teama ce n-o mai suport…
Mi-e teamă că zborul spre Tine
E-acum doar un vis neatins
Că lacrima curge pe gene
Dar focul din inimă-i stins…
O, Doamne mai poți să mă ierți?
Mai poți să privești către mine?
E cerul așa de departe
Dar ruga-mi se-nalță spre Tine…
Întinde-a Ta mână Părinte
Spre mine, căci dorul mă doare
Și-aș vrea să alerg printre stele…
Și-aș vrea să m-ascund după soare…”
E toamnă…o toamnă târzie…
Prin ploaia ce valsul își cântă
Privește plângând către cer
Un înger cu aripa frântă…

Vulcan-03-11-2016     Maria Luca

Cu-atâta dragoste Părinte
Privești și astăzi către noi
Ne prinzi ocrotitor de mână
Prin lumea plină de nevoi…
Și ne zâmbești cu prima rază
Ce ne mângâie-n zori de zi
Și ne șoptești prin vocea toamnei:
Mereu, mereu vă voi iubi!
Mă-nchin din nou cu reverență
Și mâinile-mi înalț spre cer…
Știu, sunt sărac dar viața mea
Cu bucurie Îți ofer!

Vulcan-02-11-2016     Maria Luca