Etichetă: Poezii de Maria Luca

Mă iartă Tată pentru îndrăzneală
Şi pentru tot ce-n viaţă am greşit…
Îţi scriu acum pe-o lacrimă fierbinte
Să-Ţi mulţumesc că veşnic m-ai iubit!

Îţi scriu acum, când dorul mă apasă
Iar drumul este greu şi înspinat,
Când vin furtuni pe marea vieţii mele
Şi mă întreb cumva de m-ai uitat…

Să ştii Părinte că aici, în lume
E tot mai rece, dragostea-i puţină
Şi plâng părinţii părăsiţi de fii
Şi mor copiii fără nici o vină…

Mă doare Doamne câtă nedreptate
Zăresc în jur şi câtă făr’delege…
Minciuna se desfată în palate
Iar banul a ajuns la rang de „rege”…

Şi sunt dureri ce-şi strigă neputinţa
Şi lacrimi ce nu seacă niciodată,
Genunchi ce sângerează-n rugăciune…
Oare nu vezi? Nu mai auzi Tu, Tată?

Şi totuşi…încă mai există zâmbet
Şi mâini ce se înalţă către zări…
Mai sunt bătrâni ce vin cu mulţumire,
Mai este har şi binecuvântări…

Îţi scriu acum pe-o lacrimă fierbinte
Şi o trimit în cer, la tronul Tău…
Citeşte-o Doamne dar te rog umil
Îmi iartă îndrăzneala, Tatăl meu!!!

Vulcan-28-10-2016    Maria Luca

De-aş fi cumva o aripă în zbor
M-aş înălţa la stele Tatăl meu
Şi Te-aş căuta cu inima arzând
Să-Ţi las povara sufletului meu…

Şi Te-aş căuta cu dorul fremătând,
Cu ruga întrupată din supine
Şi glasul meu s-ar transforma în cânt
Să-Ţi spună Doamne că mi-e dor de Tine…

Dar nu am aripi să ajung la stele
Sunt doar un om şi vreau să Te-ntâlnesc
Măcar în vis…să Îţi şoptesc în taină
Că Te aştept Isus şi TE IUBESC!

Vulcan-22-10-2016

Şi fiecare om scrie-o poveste
Cum nu va fi o alta pe pământ…
Cu feţi frumoşi, cu îngeri şi cu zmei,
Cu zâmbete, suspine dar şi cânt…

Din zori de zi, cu-o rază de lumină
M-apuc şi eu de scris şi scriu frumos
Cu laude mustind de mulţumire,
Cu zboruri către cerul luminos…

Din inima ce bate fericită
Se naşte visul ce se vrea-mplinit
Şi zile curg şi anii se adună
Iar tâmpla-i albă…trupul e slăbit…

Da…fiecare răsărit e-un dar
Când soarele cu dragoste se-arată
Iar eu m-apuc de scris căci viaţa-i
Povestea cea mai minunată!

Vulcan-13-10-2016    Maria Luca

Când poţi să spui o vorbă bună
De ce să taci? Sau tu nu ştii
Că vorba dulce mult aduce
Alin, frumos şi bucurii?

Când poţi să spui un „mulţumesc”
Tu spune-l tare, răspicat
Căci dacă inima te-ndeamnă
Nu e un lucru complicat!

Şi spune vesel „bună ziua!”
Cu-o voce ca un cântec lin
Căci poate-aşa atingi un suflet
Ce-noată-n marea de suspin…

Dar mai presus de toate-acestea
Să spui un sincer „te iubesc!”
E lucrul cel mai minunat
Din traiul nostru pământesc!

Vulcan-12-10-2016    Maria Luca

Copilul Meu…e iarăşi dimineaţă
Şi-o nouă zi cu drag îţi dăruiesc…
Am înmulţit izvorul de lumină
Căci mai presus de toate…te iubesc!

Şi te-am vegheat copilul Meu în noapte
Şi ţi-am dat vise sfinte şi odihnă
Învăluit în pacea ce-am lăsat
Tu ai dormit copilul Meu în tihnă…

Şi-acum când zorii ţi-au bătut în geam
Te-am sărutat cu-o rază de lumină…
Tu ai simţit sărutul? M-ai văzut
Ascuns în ziua ce-a venit, senină?

Voi fi cu tine…nu te-ngrijora…
Nu te gândi că drumul e prea greu…
Tu cheamă-Mă în zorii dimineţii
Şi-am să te iau la piept, copilul Meu!

Doar împreună vom străbate viaţa
De-ai să M-asculţi copilul Meu, supus…
Nu te uita la străluciri deşarte
Iubirea Mea îţi este îndeajuns!

Vulcan-09-10-2016    Maria Luca