Etichetă: Poezii de Maria Luca

Doamne, barca vieţii mele
Trece prin furtună grea
Priveşte spre mine Tată
Şi întinde mâna Ta…
Un cuvânt…atât să spui
Şi oricât de furios
Ar fi valul se va stinge
Căci Tu eşti Isus Cristos…
Tu îmi eşti Cârmaci destoinic
Mă conduci pe marea vieţii,
Mă ajuţi s-ajung la maluri
Să văd zorii dimineţii
Şi când valuri bat năprasnic
Doamne, eu mă-ncred în Tine…
Ştiu că Tu îmi eşti alături
Şi nu-mi va lipsi vre-un bine
Căci eşti Stânca mea Isuse,
Scutul şi Tăria mea…
Mai întinde Doamne mâna
Şi îmi dă din pacea Ta!

Vulcan-04-09-2016      Maria Luca

Doamne, barca vieţii mele
Trece prin furtună grea
Priveşte spre mine Tată
Şi întinde mâna Ta…
Un cuvânt…atât să spui
Şi oricât de furios
Ar fi valul se va stinge
Căci Tu eşti Isus Cristos…
Tu îmi eşti Cârmaci destoinic
Mă conduci pe marea vieţii,
Mă ajuţi s-ajung la maluri
Să văd zorii dimineţii
Şi când valuri bat năprasnic
Doamne, eu mă-ncred în Tine…
Ştiu că Tu îmi eşti alături
Şi nu-mi va lipsi vre-un bine
Căci eşti Stânca mea Isuse,
Scutul şi Tăria mea…
Mai întinde Doamne mâna
Şi îmi dă din pacea Ta!

Vulcan-04-09-2016     Maria Luca

Te voi iubi cum nimeni, niciodată
Nu va putea aşa să te iubească…
Te voi purta pe braţe, voi veghea
Ca nici un bine-aici să nu-ţi lipsească…

Da…te iubesc cu-o dragoste eternă
Cum nu există alta pe pământ
Şi ţi-am şoptit-o zilnic la ureche
Când te hrăneai cu sete din Cuvânt…

Şi te-am iubit atât de mult copile
Că pentru tine, Fiul mi-am jertfit…
Rămâi statornic, crede şi te roagă
Şi vei simţi că veşnic te-am iubit!

Vulcan-30-08-2016     Maria Luca

Cât de măreţ eşti Tată Sfânt…
Privesc la tot ce ai creat
Şi sufletu-mi tresaltă-n mine:
Eşti Doamne-aşa de minunat!

Te simt în tot ce mă-nconjoară,
Te văd ascuns în orice floare,
În aripa deschisă-n zbor,
În zâmbet, susur de izvoare…

Te văd Părinte-al veşniciei
În nopţi, când stele strălucesc
Şi-n dimineţi mustind de rouă
Ce inima îmi răcoresc…

Dar…mult mai mult de toate-acestea
Te simt aici, în pieptul meu…
Iubire, pace şi speranţă,
Statornic, Tată Dumnezeu!

Vulcan-20-08-2016    Maria Luca

Pe drumul vieţii-am învăţat că totu-n lume-i trecător
Că nu există-aici comoară să-ţi cumperi ani în viitor…
Am învăţat că este-un timp de naştere şi de iubit
Dar şi un timp ca o pecete ce spune vieţii: s-a sfârşit!

Pe drumul vieţii zbuciumat am admirat mulţimi de flori
Dar vai, culese se-ofileau şi îşi pierdeau parfumu-n zori…
Am auzit mulţimi de vorbe care alină sau rănesc
Şi-am întâlnit iubiri ce-afundă dar şi iubiri care zidesc!

Pe drumul vieţii-am învăţat că dragostea e chintesenţa
Trăirii pe acest pământ ce dă inimii frumuseţea
Şi-am învăţat că ea, iubirea e mai presus de tot şi toate
Un lanţ ce leagă două inimi îngemănate pân’ la moarte…

Am învăţat pe drumul vieţii că omul fără Dumnezeu
Nu va cunoaşte niciodată ce minunat e harul Său…
Nu va cunoaşte pacea sfântă, nici dragostea, nici bucuria
Ce-o dă speranţa că-ntr-o zi vom înţelege…veşnicia!

Vulcan-16-08-2016      Maria Luca